Pe 4 decembrie, incepe la New York cea de-a noua editie a Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, cel mai relevant eveniment de promovare a filmului romanesc in SUA. Este pentru al treilea an consecutiv cand festivalul e realizat cu ajutorul donatorilor si sustinatorilor romani si straini, stabilind un model cultural fara precedent in Romania. Corina Suteu, presedintele festivalului si cofondatoare a Romanian Film Initiative, povesteste intr-un interviu care a fost traseul Making Waves, de la prima editie din 2006, organizata de Institutul Cultural Roman din New York, pana la editia din acest an a festivalului independent, derulat la prestigioasele Film Society of Lincoln Center si Jacob Burns Film Center.

Corina Suteu, consultant cultural international, a fost director al Institutului Cultural Roman din New York (ICRNY), in perioada 2006-2012. In anii '90, a fost director al UNITER si Theatrum Mundi si, pentru noua ani, al programului de masterat in Management Cultural European la Scoala de Comert din Dijon, apoi cercetator la Nantes. In 1998, a fondat ECUMEST, asociatie pentru intermedierea si acompanierea proceselor de democratizare prin politici culturale, pentru acompaniere institutionala a sectorului cultural in Romania si in Europa Centrala si de Est. A fost presedinte al Forumului European al Retelelor Culturale si presedinte al organizatiei EUNIC New York, reteaua institutelor culturale din Uniunea Europeana prezente in Statele Unite ale Americii. In cei sase ani cat a condus Institutul Cultural Roman din New York, Corina Suteu a inititat si coordonat anual peste o suta de evenimente culturale. In 2012, ca urmare a controversatei ordonante de urgenta care a dus la reorganizarea Institutului Cultural Roman si la trecerea lui in subordinea Senatului, Corina Suteu si Oana Radu, director adjunct al ICRNY, au demisionat. Impreuna cu criticul de film Mihai Chirilov, director artistic al Transilvania International Film Festival (TIFF), au fondat Romanian Film Initiative, care organizeaza Festivalul Making Waves: New Romanian Cinem , in parteneriat cu Film Society of Lincoln Center.

Care au fost motivele pe care ati simtit ca era necesara organizarea unui festival de film romanesc la New York?

Corina Suteu: A fost una dintre primele idei pe care le-am avut cand am ajuns acolo si chiar in acel an - 2006 - Moartea domnului Lazarescu avusese un succes major , iar criticii americani erau foarte entuziasmati. A fost primul film romanesc care si-a castigat un distribuitor american. Eu ajunsesem la New York in martie, de-abia avusesem o expozitie a Ioanei Nemes in galeria ICRY, expozitie care a starnis mari controverse in randul unei parti a diasporei, iar in septembrie, prin intermediul TIFF, l-am contactat pe Peter Scarlet, pe atunci director la Tribeca Film Festival. I-am explicat de ce credeam ca era important sa existe un festival de film romanesc si, dupa ce am discutat despre Secvente, al lui Alexandru Tatos, primul film romanesc pe care-l vazuse, a acceptat sa facem impreuna festivalul. Al doilea lucru inspirat pe care l-am facut a fost sa propun, in locul unei selectii oarecare de film, bazate pe cultura mea cinematografica generalista si pe eventuale alegeri "oficiale", faptul ca l-am contactat pe Mihai Chirilov si i-am propus sa fie curatorul acelui sezon. Am antrenat o colaborare de continut cu Mihai, care se ocupa de atunci de selectia festivalului. Asa s-a nascut Festivalul de Film Romanesc de la New York, devenit intre timp Making Waves: New Romanian Cinema.

Initial, festivalul s-a dezvoltat foarte mult, iar 2014 e al treilea an cand se desfasoara la Film Society of Lincoln Center, unde nu exista decat trei festivaluri nationale de film: Franta, Germania si Romania. Cum ati reusit sa faceti acest salt?

Trebuie spus ca inca de la bun inceput festivalul si-a gasit publicul lui si apoi, treptat, a evoluat foarte mult. Am vazut ce merge si ce nu merge, am invitat constant jurnalisti si critici de film romani si straini, astfel incat la a cincea editie aveam cozi de 80 de persoane care nu au mai avut loc in sali. Tocmai acest succes a adus propunerea din partea Film Society of Lincoln Center de a muta festivalul acolo. Am acceptat cu mare bucurie propunerea lui Richard Pena si a lui Scott Foundas, pe atunci in conducerea Film Society of Lincoln Center, de a duce festivalul in centrul New Yorkului, insa acest lucru m-a si speriat putin. Mutarea presupunea un cu totul alt tip de public, alta miza si alta exigenta, un loc mult mai elegant si mai pretentios, sali de 300 de locuri. Pe scurt, alta confriguratie si alta presiune.

In 2012, Festivalul de Film Romanesc de la New York a devenit Making Waves. Care e povestea din spatele acestei reinventari, dintr-un festival subventionat de statul roman, intr-un festival independent?

Primul an la Lincoln Center a mers exceptional, insa din pacate, la urmatoarea editie, Richard Pena a plecat de la Lincoln Center si chiar atunci a venit celebra vara a lui 2012. Experienta mea profesionala si umana, precum si experienta din sistemul cultural m-au ajutat in acel moment sa iau o decizie foarte rapida. In momentul in care am vazut hotararea de guvern, ordonanta de urgenta si ce se intampla cu Institutul Cultural Roman, mi-am dat seama ca acest proiect - cel mai scump dintre toate proiectele ICRNY, aproape un sfert din bugetul pe care il aveam anual - era in pericol , pentru ca nimeni nu avea sa ne mai aloce acest buget. Atunci, am avut inspiratia sa caut imediat alte surse de finantare. L-am sunat, in primul rind , pe artistul Adrian Ghenie, iar el mi-a promis ca, daca festivalul nu va mai primi subventie, ne va ajuta, pentru ca intelege si admira munca noastra si pentru ca este foarte important ca festivalul sa nu moara. De altfel, foarte multi artisti si intelectuali au fost extrem de solidari cu noi si asta a contat si conteaza enorm. Publicul nostru crede in noi, pur si simplu. Am contactat apoi Trust for Mutual Understanding, una dintre organizatiile de finantare americane foarte importante, care lucreaza cu Europa de Est si cu Rusia de multi ani. Am avut cateva intalniri cu ei, le-am explicat de ce cred ca e important ca aceasta "fereastra" de prezenta sa supravietuiasca. Board-ul Trust for Mutual Understanding a trecut peste toate termenele obisnuite de depunere de dosar si ne-a oferit o subventie de urgenta, intelegand nevoia de a continua festivalul si de a garanta libertatea de expresie a artistilor. Am lansat apoi o campanie de crowdfunding, un lucru extrem de curajos in acel context. Intre timp, am mers la Lincoln Center si am explicat ca eu si colega mea, Oana Radu, director adjunct la ICRNY, ne vom da demisia de la Institut si ca, alaturi de Mihai Chirilov, vrem sa continuam festivalul de film, in formula independenta. Cei din conducerea Lincoln Center ne-au spus ca ei nu colaboreaza automat cu cei de la ICRNY, atata vreme cat e nevoie ca o organizatie trebuie sa-si dovedeasca forta si sa aiba o filosofie apropiata de cea pe care o avusesem noi. Au avut incredere in noi si in capacitatea noastra de a strange banii necesari la timp si au fost de acord sa continuam festivalul impreuna. Probabil ca, daca eram in Europa, acest lucru nu s-ar fi intamplat, insa americanii iubesc antrepriza individuala si apreciaza oamenii care-si iau destinele in propriile maini. Atunci am redefinit festivalul - devenit astfel Making Waves: New Romanian Cinema - si am angrenat platforma informala Romanian Film Initiative.

Din 2012, Making Waves inseamna, inainte de toate, munca dumneavoastra si a celorlalti doi fondatori Romanian Film Initiative, Oana Radu si Mihai Chirilov. Cum reusesc trei oameni sa puna pe picioare un festival la New York?

Trebuie sa spun ca, inca de la inceput, lucreaza cu noi si Elvira Lupsa, pentru partea de online, si Andra Stoica, si am avut un fel de parteneriat constant de sustinere foarte concreta din partea Monei Nicoara si a lui Dan Perjovschi, de pilda. Este un efort de echipa si pentru mine asta a contat imens, fiindca alaturi de ei am descoperit cat de confortabil este sa lucrezi cu oameni extrem de responsabili, competenti si flexibili. De altfel, tocmai aceasta incredere absoluta si aceasta coordonare perfecta face la lucrurile sa mearga foarte bine. Americanii au observat asta si cei de la Lincoln Center ne spun mereu ca abia asteapta sa venim, pentru ca avem o ambianta foarte placuta, foarte rara in echipe. Si ,din proprie experienta, stiu ca este foarte rara: dedicandu-mi o parte atat de mare din viata mea muncii, dintotdeauna mi-am dorit ca echipa alaturi de care lucrez sa fie ca o familie. Supravietuirea Making Waves demonstreaza ca artele nu trebuie sa depinda de contextele politice si ca cei care stiu sa medieze si sa incadreze artele trebuie sa gaseasca mijloacele si resursele s-o faca, daca au ceva de spus si un eveniment de valoare. Indiferent ce se intampla. Iar Making Waves este astazi o poarta deschisa pe care noi o mentinem in America.

Cum reusiti, de trei ani, sa strangeti banii pentru acest festival?

In primii doi ani, dupa cum spuneam, am mers pe campanii de crowdfunding, insa ele functioneaza doar la inceput. De acum incolo, vom mai face astfel de campanii doar pentru o anumita parte a festivalului. Anul acesta, am considerat ca avem un tip de public fidel care a contribuit in fiecare an pe Kickstarter si asa am creat asa-numitul Cerc al Donatorilor. Cu ajutorul lui, am reusit sa stabilizam festivalul, ceea ce e un lucru fantastic. Daca nu se intampla vreo minune si cineva din Romania isi da seama ca festivalul acesta trebuie sustinut financiar, cred ca trei sferturi din bugetul festivalului il putem asigura cu ajutorul sustinatorilor fideli. In continuare, avem o participare majoritara a artistilor vizuali carora le sunt extrem de recunoscatoare. Pornind de la Adrian Ghenie, Mihai Pop, Serban Savu, Marius Bercea, Dan Perjovschi, Mircea Cantor, Matei Branea sau Ciubi, multi ne ajuta fie prin donatii de tablouri, fie prin contributii voluntare la identitatea vizuala a festivalului. Alti donatori fideli sunt Marie France Ionescu, Lucian Pintilie, Corneliu Porumboiu, Ovidiu Sandor, Daiana Voiculescu, Stefania Magidson (Blue Heron Foundation), Dan C. Mihailescu si Tania Radu, Vladimir Tismaneanu, Marina Sturdza, Mica Ertegun si multi altii. Alaturi de ei, sunt promotori ca Luiza Vasiliu si Cristian Neagoe care, prin angajarea lor, ne ajuta sa dam mai departe mesajele legate de festival. De asemenea, in cadrul festivalului vindem DVD-uri cu filme romanesti si anul acesta vom vinde obiecte de design din seria RONATIV, a lui Catalin Nasasoiu - un ansamblu de vaze cu profilul Romaniei, din ceramica produsa la Alba Iulia - si cateva dintre Coloanele Infinitului miniaturale, din proiectul "Brancusi de jucarie" al Asociatiei Minitremu din Targu Mures. Incepand cu 2014, ne-am adresat si institutiilor abilitate din breasla cineastilor, Uniunea Cineastilor din Romania si Centrul National al Cinematografiei, care au subventii din venituri extrabugetare si care, pentru prima oara, au contribuit la festival cu 20% din buget.

Care sunt principalele recomandari din programul Making Waves 2014?

Majoritatea filmelor din acest an - Quod erat demonstrandum (r. Andrei Gruzsincki), Sunt o baba comunista (r. Stere Gulea), Roxanne (r. Valentin Hotea) trateaza teme legate de trecutul recent al Romaniei. O tema abordata cu mai putina "suparare" si pasiune si cu mai multa luciditate si rigoare, intr-o incercare de a imbratisa un trecut extrem de complex. Ma bucur tare mult ca aceste filme vor fi prezentate publicului american de Vladimir Tismaneanu si Marius Stan. De asemenea, filmul care deschide festivalul este propunerea Romaniei pentru Premiile Oscar, Cainile japonez (r. Tudor Cristian Jurgiu), iar cel care va inchide festivalul e o bijuterie estetica, zic eu: Viktoria, al regizoarei Maya Vitkova din Bulgaria. Vom prezenta si doua documentare pe care le iubim foarte mult, Bucuresti, unde esti? (r. Vlad Petri), de care suntem curiosi ce reactii va starni, si Al doilea joc (r. Corneliu Porumboiu). Sunt doua filme complementare: unul minimalist, substantial, splendid, cu o anumita distanta fata de trecut, iar celalalt, al lui Petri, foarte puternic si deranjant prin faptul ca tabloul social pe care-l picteaza desprins din Caragiale. Vom avea si un focus Stere Gulea, un autor special, angajat, cu o cariera marcata de filme cu tema actuala, extrem de pertinent, din filmografia caruia punem in oglinda un titlu clasic, remarcabilul Morometii, si cel mai nou film al sau, Sunt o baba comunista. Si anul acesta avem o selectie generoasa de scurtmetraje, printre care se numara, de pilda, titluri semnate de Radu Jude si Iulia Rugina.

Ce vor cuprinde programele speciale din acest an?

Vom prezenta publicului american in premiera lucrarile timpurii ale artistei de origine romana Hedda Sterne, singura femeie din grupul abstract-expresionistilor, alaturi de nume ca Jackson Pollock sau Mark Rothko. Lucrarile lui Sterne se afla in colectiile MoMA, insa Cosmin si Oana Nasui, fondatorii PostModernism Museum din Bucuresti, i-au regasit lucrarile timpurii la Bucuresti si le vor prezenta in cadrul programului Hedda Sterne Rediscovered. Ca in fiecare an, programul special Creative Freedom through Cinema va continua dezbaterea despre arta versus politica, iar anul acesta, tara invitata va fi Rusia. Am ales ca tema drepturile omului, cu accent pe abuzurile din randul comunitatii gay din aceasta tara, iar la discutia de dupa cele doua filme din aceasta sectiune, vom avea ca invitati pe scriitorul Andrew Solomon, pe regizorul rus Pavel Loparev si pe Masha Gessen, jurnalista ruso-americana si activista.

Ce invitati are anul acesta Making Waves?

Ne bucuram tare mult ca am reusit sa-i avem alaturi de noi la New York pe regizorii Stere Gulea, Tudor Cristian Jurgiu si Vlad Petri si pe actrita Ana Ularu, alaturi de care se va afla si Velvet Moraru, producatoarea filmului Quod erat demonstrandum. La inchiderea festivalului, o vom avea ca invitata pe Maya Vitkova, regizoarea filmului Viktoria, de care vorbeam mai devreme. Totodata, e important ca, impreuna cu TIFF, am oferit pentru al treilea an consecutiv Bursa Alex Leo Serban, care anul acesta i-a revenit criticului de film Andrei Rus, editorul revistei "Film Menu". Bursa, initiata in 2012 in memoria unei personalitati marcante a cinema-ului romanesc, scriitorul si criticul Alex. Leo Serban, se acorda anual unui tanar sub 35 de ani care s-a afirmat in zona de jurnalism si / sau critica de film.