Zece ani inseamna pentru Mickey Rourke mai multe operatii estetice (sau dimpotriva) ascunse de noua masca prostetica a lui Marv, pentru Rosario Dawson forme mai mature, inghesuite in corset si pentru fani o gramada de timp asteptand continuarea amanata an de an. Acum, filmul e pe ecrane, iar cei care l-au asteptat prea mult ar putea fi dezamagiti.
Cronicile pe care filmul lui Robert Rodriguez si Frank Miller le are in SUA, unde a intrat tot in 22 august, sunt amestecate. Asta poate fi un indiciu pentru implicarea emotionala a jurnalistilor.
Daca esti fan „Sin City”, ai doua variante – ori sa iti placa „A Dame to Kill For” la fel de mult ca primul, ori (tocmai pentru ca ai fost nerabdator) sa nu-ti para la fel de spectaculos (si atunci sa titrezi „Not a Film to Kill For”, cum am vazut ca se practica). Daca nu esti fan, te vei plictisi la fel de mult ca data trecuta.
Foarte mari diferente nu sunt intre „Sin City” si „Sin City: A Dame to Kill For”/”Sin City: Am ucis pentru ea”. Aceleasi minunate imagini stilizate care combina ecranul verde cu mirosul de hartie (sic!) al benzilor desenate, aceeasi preferinta pentru alb-negrul cu detalii intense de culoare, aceeasi violenta stilizata (sangele alb face mai usor de digerat scenele de violenta care par astfel mai livresti, iar membrele feliate lasa loc unui alb incert), aceeasi atmosfera erotizata care acum capata si mai puternice valente de film noir (sau invers).
Acum genericul de deschidere nu mai trece toate vedetele in ordine alfabetica, ci il pune pe Mickey Rourke in frunte (el si apare primul). Oricum, Rourke are mai mult de jucat fata de data trecuta.
Ca si data trecuta, doar glasul, ochii si putin din buze amintesc de Mickey Rourke, dar personajul lui Marv e la fel de prezent, ca toate personajele actorului (mai putin cel de sustinator al lui Putin, al carui tricou il poarta cand se duce in Rusia).
Rourke are capacitatea rara de a fi personajul fara sa dea impresia ca joaca. Ce mai conteaza ca Marv murea in „Sin City”, iar acum reapare bine-mersi inca de la inceput, la fel de confuz pentru ca nu si-a luat medicamentul ? Aproape ca te intrebi daca nu vezi un „Previously in Sin City”...
Cat despre personajul lui Bruce Willis, John Hartigan, care si el daduse coltul in prima parte, el reapare ca simpla fantoma imbatranita, obosita si trista. Hartigan o bantuie pe Nancy Callahan (Jessica Alba) care continua sa danseze si ea tot mai blazata la barul Kadie’s, planuind obsesiv sa-l omoare pe senatorul Roark (Powers Boothe).
Expresia „a dame to kill for” aparea si in „Sin City”; era exact lucrul care il motiva pe Marv sa razbune moartea lui Goldie, dar Ava Lord (Eva Green) pune in umbra toate personajele feminine al seriei, fiind, de fapt, personajul cel mai pregnant.
Desi predestinata pentru roluri de femeie fatala, frantuzoaica Eva Green (fiica Marlènei Jobert) e perfecta in chip de vampa sociopata care rasuceste mintile barbatilor pe degete, chiar daca acestia (sau tocmai pentru ca) seamana cu Josh Brolin.
Robert Rodriguez si Frank Miller stiu asta si, pe langa prim planurile cautate in care ii coloreaza buzele in rosu sangeriu, intensificand si verdele ochilor, ii exploateaza corpul gol din toate unghiurile si cu toate filtrele.
In 2005, „Sin City” a venit ca o bomba in peisajul adaptarilor benzilor desenate pe marele ecran - e de mirare ca nu a provocat un mic tsunami. Era – este, in acelasi timp revolutionar si clasic, de „larga respiratie” (=entertainment) si de nisa, imbracand scenele de actiune intr-un ambalaj estetizant si dand intregii constructii un aer contradictoriu de distractie intelectuala, de kitsch savant si asumat, stimuland in cinefili glanda aducerii aminte si sadind in tinerii spectatori germenii unei pseudo-cinefilii, ai unei cinefilii gata mestecate.
„Sin City” si continuarea lui arata exact asa cum ne-am imagina personajele unor benzi desenate noir daca am manca ciuperci halucinogene si ele ar prinde viata. In aceste filme ploua asa cum ploua in benzile desenate – oblic, lung, cu vrajmasie, si se vorbeste exact asa cum s-ar vorbi in benzile desenate daca nu s-ar scrie – lacunar, dar sententios, cu majuscule („Death is just like life in Sin City. It always wins.”, “Nobody's killing anybody. Not while I'm around.”, “Sin City's where you go in with your eyes open, or you don't come out at all.”). Cum sa nu-ti placa aceste filme?!
Chiar daca parodia e vizibila, toata lumea se ia in serios, desi personajele parca sunt in permanenta constiente de efemeritatea lor. Vorbesc din off ca propriile lor fantome care isi reamintesc totul pana in momentul iesirii din scena si sunt constiente ca sunt, de fapt, visul altcuiva.
Desfasurate intr-un prezent etern care aduce mai degraba cu subconstientul colectiv, evenimentele din „Sin City” ard granitele genurilor; nu e nici literatura, nici cinema, ci un rezervor de teme, motive, personaje la care autorii fac apel asa cum ar accesa o baza de date. Inovativ in acesta serie e, pana la urma, felul cum foloseste trecutul.
Recomandarea e sa va duceti la film cu niste ochelari 3D buni. Cei care ti se dau in sala (am patit-o si la „Planeta maimutelor”) nu fac decat sa strice filmul pentru ca intuneca imaginea. In cazul lui „Sin City”, care e construit pe contrastul puternic dintre alb si negru, ochelarii 3D ieftini sunt de-a dreptul fatali.
Trailer:
”Sin City: Am ucis pentru ea” /„Sin City: A Dame to Kill For” – de Robert Rodriguez si Frank Miller, cu: Mickey Rourke, Jessica Alba, Josh Brolin, Joseph Gordon-Levitt, Rosario Dawson, Bruce Willis, Eva Green, Powers Boothe. Premiera romaneasca 22 august 2014
0
0
