Ideea ca trailerul e intotdeauna mai bun decat filmul are o exceptie in „Guardians of the Galaxy”. Ceea ce pare o varza in trailer devine coerent pe ecran, unde personaje bine conturate si haioase sunt antrenate intr-un western cu trimiteri binevenite la „Razboiul stelelor”.
Desi (sau poate tocmai pentru ca) se inspira din „Razboiul stelelor”, filmul e mai simpatic decat multe productii similare iesite de sub mantaua Marvel (sau de sub alte mantale), in primul rand datorita aerului retro care se potriveste foarte bine cu infatisarea lui moderna, tradata de scenografia minutioasa si de efectele spectaculoase.
Amestecand un raton de desen animat (cu vocea lui Bradley Cooper) cu o eroina gen „Avatar” (aceeasi Zoe Saldana), un aventurier cosmic (Chris Pratt), un muschiulos semi-autist (Dave Bautista) si un pom cu doua picioare (Vin Diesel in „motion capture” si spunand doar „I am Groot”), trailerul nu promitea nici macar o mica revelatie.
Si totusi, filmul regizat si co-scris de James Gunn e mai amuzant, mai inedit si mai distractiv decat trei „Iron Man”-i pusi cap la cap. Ce-o fi atat de inedit la el, mai ales ca se inspira din „Razboiul stelelor”?
Pai desi nu face o copie fidela a primelor doua parti ale seriei lui George Lucas (la fel cum a facut, de pilda, J.J. Abrams cu filmele lui Steven Spielberg in „Super 8”), James Gunn se sprijina pe un scenariu care da mai multa atentie personajelor si relatiilor dintre ele decat o fac in mod obisnuit filmele de gen, umanizandu-le ciudateniile si gasind umor in „frecarea” dintre ele (asa cum se intampla in relatiile dintre Luke Skywalker, Han Solo, Leia, Chewie, R2D2 si C3PO.).
Din trailer n-ai da doi bani pe Rocket, ratonul artificial, dar in film el e pus in evidenta tocmai de relationarea cu colegii de echipa. Sau pe Drax the Destroyer, fortosul cu creier de pitulice, setat pe razbunare. Sau pe „arma vie” Gamora, verde la fata si incatusata in stereotipul ei, la fel ca celelalte personaje.
Aceasta trupa inspirata, recunoaste regizorul, si din proscrisii lui „The Dirty Dozen”, functioneaza cel mai bine ca trupa, nu prin personalitati izolate. Ideea solidaritatii e firul rosu (sic!) al povestii, fiind evidentiata printr-un lirism care nu depaseste masura - numai impreuna putem reusi si asa mai departe.
In scenariul scris la patru maini cu Nicole Perlman, James Gunn speculeaza „malentendu”-urile dintre personaje, demonstrandu-ne, la fel ca in viata, ca important nu e sa ne intelegem cat sa comunicam.
Iata un exemplu de astfel de dialog care pleaca de la o neintelegere de limbaj pentru a o stoarce ca pe un cos de tot umorul ei (sunt mai multe astfel de dialoguri in film, dar acesta e printre cele mai reusite):
Rocket: „Metaphors go over his head.”
Drax: „Nothing goes over my head. My reflexes are too fast. I would catch it.”
Pana la urma, Drax se prinde cum e cu metaforele si cu proxima ocazie ii spune o metafora unui adversar inainte de a-l pune jos, dar ce folos pentru ca e atat de seaca incat respectivul nu pricepe, ceea ce il face pe Drax si mai derutat de cum fusese in fata lui Rocket.
Personajul central, Peter Quill, e un fel de Han Solo, desi Chriss Pratt spune ca s-a inspirat si din eroul lui Michael J. Fox din „Inapoi in viitor”: un pilot aventurier cu geaca de piele si aer obraznic.
Quill este jumatate om, jumatate extraterestru si a fost rapit, dupa moartea mamei, de niste extraterestri simbriasi cu aere de Vestul Salbatic pentru a fi recuperat de tatal sau, dar acestia l-au tinut cu ei si l-au crescut ca pe propriii lor copii – dovada ca a si ajuns asa obraznic.
Aparitia unui glob misterios pentru care lupta mai multe personaje constituie miza filmului si modalitatea prin care cei care vor forma echipa de soc Gardienii galaxiei ajung sa se cunoasca.
Folosirea pe coloana sonora a unor hituri din anii 70-80 da acestui SF un aer si mai uman si mai credibil, intorcand genul la ideea de la care plecasera si filmele lui Steven Spielberg: cinemaul e o poveste cu personaje in care spectatorul se poate regasi sau cu care empatizeaza, chiar daca vin de pe alte planete.
Asa se face ca filmul incepe cu un copil ascultand la walkman hitul Ten CC „I’m Not in Love”, povestea fiind pe urma insiropata cu melodii si mai antrenante cum ar fi „Come and Get Your Love” (Redbone), „Ain’t No Mountain High Enough” (Marvin Gaye si Tammi Terrell), piesa de rezistenta fiind – o arata si trailerul, „Hooked on a Feeling” (Blue Suede), care ne face sa-l uitam pe homunculul care dansa la auzul ei in imaginatia lui Ally McBeal.
Replica lui Chris Pratt legata de nazbatiile trupei, "Something good, something bad... a bit of both", nu se aplica si filmului care nu prea are parti la care sa fluieri. Daca insisti sa-i gasesti ceva, te-ai putea lega de dorinta de a place spectatorului, dar ce e rau in asta?
Filmul are un aer simpatic si inocent care il protejeaza. Succesul de care se bucura poate fi un semn ca publicul vrea ca francizele sa se mai umanizeze un pic iar producatorii sa le dea mai mult credit scenaristilor. Poate ca nu se va intampla asa, ceea ce va face din „Gardienii galaxiei” o exceptie si mai aparte. Oricum, vara asta am vazut filme mai rasarite decat in anii trecuti.
Trailer:
"Gardienii galaxiei"/"Guardians of the Galaxy" - de James Gunn, cu: Chris Pratt, Zoe Saldana, Bradley Cooper, Dave Bautista, Vin Diesel, Djimon Hounsou, Lee Pace, Michael Rooker, Glenn Close, John C. Reilly, Benicio del Toro. Premiera romaneasca 8 august 2014
0
2
