VIDEO Cronica de film: "La grande bellezza" si marea disperare

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Sâmbătă, 29 martie 2014, 20:57


La grande bellezza
Foto: Independenta Film
"The Financial Times" spunea ca filmul lui Paolo Sorrentino e "dupa doua ore ca lichiorul de cirese uitat pe calorifer". O opinie izolata dintr-un noian de cronici care urca in slavi aceasta cronica a hedonismului si haosului moral din Italia zilelor noastre. Dar la fel ca "American Hustle", "La grande bellezza" e doar ambalaj. Continutul e mimat.

Spre deosebire de filmul american, aici forma e in asa fel modelata incat sa dea mulajul vizibil al supeficialitatii si decadentei, numai ca el corupe, usuca substanta. E oricum prea putin miez pentru frumusetea cautata a imaginilor create de Luca Bigazzi (colaborator constant al lui Sorrentino).

Paolo Sorrentino e un fel de Mircea Cartarescu al cinemaului. Nu i-am vazut primul lungmetraj, "L'uomo in più" (2001), dar de la al doilea incoace ("Les conseguenze dell’amore", 2004), stilul sau a lasat in urma o anume sobrietate formala, eleganta, devenind tot mai baroc, mai arborescent si mai fermecat de propria-i frumusete.

Ce fascineaza la Paolo Sorrentino, s-a vazut si in primul film turnat in SUA, "This Must Be the Place"/"Rocker hit: Ochi pentru ochi" (2011) e minutiozitatea cu care construieste un cadru pentru ca apoi doar sa-l “mature” cu aparatul de filmat, fara sa insiste, ca si cand n-ar da doi bani pe ce a facut acolo.

Aceasta nonsalanta vine probabil si din sangele italian (Sorrentino e nascut in Neapole, dar locuieste la Roma) si se potriveste dansului in "euforia dezastrului" (ca sa ne dam destepti citand din Cioran) pe care il practica personajele filmului.

Desi a publicat si o carte ("Hanno tutti ragione", 2011), Sorrentino se exprima mai bine vizual decat prin cuvinte. In interviuri nu spune mare lucru, pare si cam taciturn, desi reporterii se straduiesc cu intrebari cat mai elaborate, la inaltimea bogatiei vizuale de pe ecran.

Poate si de aici vine dezechilibrul filmului care e mult mai lucrat in plan estetic decat e sustinut ideatic, asemanarile (printre altele) cu capodopera lui Fellini, "La dolce vita" fiind si mult prea evidente incat sa nu deranjeze.

Decadenta Romei de azi e observata de un scriitor cu o singura carte ajuns jurnalist monden, care se plictiseste intr-o companie de burghezi superficiali si foste manechine, o lume pestrita ale carei panseuri sunt uneori la fel de stridente si de redundante ca petrecerile semanand cu reclamele la Martini.

"La grande bellezza" trebuia sa se numeasca "Aparatul uman", care e titlul cartii scrise de eroul Jep Gambardella (Toni Servillo). Amandoua variantele suna pretios, dar "Marea frumusete" e mai potrivit pentru o opera cu un asa flamboaiant ambalaj.

Aceasta e, mai degraba, frumusetea suprema la care trimite filmul decat pretentioasa frumusete pe care eroul o cauta in jur, in vietile celorlalti si in propria viata, si pe care o descopera mai ales in trecut.

Povestea nu are un fir narativ coerent, ci e sparta in tablouri de-a lungul carora, printre petreceri si conversatii inutile, protagonistul reinnoada cu amintirea primei iubiri (mai ales cand afla ca respectiva femeie nu l-a uitat niciodata), iar redescoperirea acestor radacini da un sens existentei sale futile.

Sunt cam aceleasi radacini despre care vorbeste Sora Maria, sfanta de 104 ani care urca in genunchi Scala Sancta si care la final opereaza o minune care face tot filmul, dar supraincarcarea vizuala face ca aceste idei sa sune ca niste lozinci, ca niste mantre de mall. ("Stii de ce mananc radacini? Pentru ca sunt importante", zice sfanta, in vreme ce cardinalul viitor papa se delecteaza cu tot felul de bunatati.).

Exagerand, am putea spune ca suntem martorii unui botox vizual, ai unei voluptati care este ea insasi simptomul disperarii existentiale. Daca turistul japonez sucomba la inceputul filmului de prea multa frumusete in fata Romei, Paolo Sorrentino se ambitioneaza sa ne taie si el respiratia.

Pe cand era prim-ministru, Silvio Berlusconi a scos un panseu care a facut cariera. Intrebat fiind cum e cu criza prin care trece Italia, el a raspuns: "Pai restaurantele sunt pline, avioanele la fel, iar oamenii ar trebui sa investeasca in Italia pentru ca aici secretarele sunt frumoase".

Aceasta voluptate a dezastrului filmul o prinde cu varf si indesat. Dar nu trebuie sa cauti frumusetea din spatele ei. Frumusetea e tocmai scutul in fata fricii de moarte - nuduri frumoase ori femei pitice, magicieni care fac girafele sa dispara, sculpturi, ruine celebre, reclame la bautura, lumina superba care se plimba peste case si gradini de dimineata pana seara.

Trailer:


"La grande bellezza"/"Marea frumusete" - de Paolo Sorrentino, cu: Toni Servillo, Carlo Verdone, Sabrina Ferilli, Carlo Buccirosso, Iaia Forte, Pamela Viloressi. Premiera romaneasca 28 martie 2014






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















12463 vizualizari

  • +6 (8 voturi)    
    Imi pare rau dar, (Sâmbătă, 29 martie 2014, 21:54)

    IonMoldovan [anonim]

    ati ratat ideea filmului. Marea frumusete este cea despre care Dostoievski spunea in Idiotul* ca va salva lumea. "Lumea", desigur, e reprezentata de personajul aflat intr-o Apocalipsa personala. Vazut in aceasta cheie filmul arata cu totul altfel, nu credeti?

    * Idiotul e dealtfel mentionat intr-una dintre "conversatiile inutile", asta ca nu cumva sa ne scape ideea.
    • -2 (6 voturi)    
      Sa nu exageram (Sâmbătă, 29 martie 2014, 23:15)

      MihaiNicolescu [anonim] i-a raspuns lui IonMoldovan

      Sunt total de acord cu autoarea si mai ales cu Financial Times :))).

      E film facut sa placa criticilor, pare ca e incalcit si
      incarcat de simboluri in mod expres. E prea "frumos" pentru gustul meu :).

      Si Lars von Trier face filme incalcite si pline de simboluri dar acolo au un sens, aici par ca sunt puse de dragul de a fi puse.
    • 0 (0 voturi)    
      De acord (Miercuri, 2 aprilie 2014, 15:33)

      oopsie_daisy [utilizator] i-a raspuns lui IonMoldovan

      Cred ca toti ratam cite ceva din ce a vrut sa spuna Sorrentino, insa e clar ca filmul este despre cu totul altceva decit a inteles dra Blaga.
      In primul rind, Jep e primul care intelege decadenta societatii mondene (vezi dialogul cu personajul feminin care se plinge de decaderea tinerei generatii), precum si superficialitatea artei "non-conformiste" la moda (vezi aluzia asumata a regizolrului la Marina Abramovici). Insa Jep profita de ele ca sa traiasca hedonistic, profitind de snobismele, superficialitatea, incultura si eventual desuetudinea burgheziei. Pina cind implineste 65 de ani, reapare fosta iubita din trecut, apare personajul Sabrinei Ferilli, si Santa. Toate astea combinate provoaca o Apocalipsa care conduce la catharsisul de care vorbea si comentatorul anterior.
      Momentul final - "acum vreau sa iti arat ceva" (si "sa vina noua carte") este de o frumusete si o profunzime care mie mi-a dat fiori si ar putea intra in Hall of Fame-ul cinematografiei.
      (Iar aluziile la Fellini sint asumate de regizor - degeaba va deranjeaza "evidenta" lor. Si, de altfel, cum poti vorbi de Roma cinematografic fara sa te gindesti si la Fellini? In fine, daca nu vrei o comedioara gen Woody Allen)
  • 0 (2 voturi)    
    fain e ca (Duminică, 30 martie 2014, 1:39)

    taranistu [utilizator]

    Berlusconi a platit filmul! Paradoxal, nu?
  • +5 (5 voturi)    
    am fost aseara sa vad filmul (Duminică, 30 martie 2014, 11:52)

    Mariicaialbastri [utilizator]

    si nu-mi amintesc in ultimii 10 ani (ma duc destul de des la cinema) decat o singura data sa aplaude publicul la final. Si atunci era o vizionare speciala dupa care a urmat si o discutie cu regizorul (Mungiu).

    Aseara la cinemateca Union lumea a aplaudat...

    Poate că mi s-a părut foarte reuşit pentru că "m-am format" ca cinefil cu De Sica, Fellini, Antonioni si Tornatore intre 85-95 la Casa Studentilor din Iaşi, unde venea un batranel care ne făcea o mică iniţiere in critica cinematografica...

    Filmul e foarte clar inspirat de "La dolce vita si 8½" dar are o ironie acidă la adresa elitelor...

    Cred ca ar trebui domnul Manolescu sa-i ia dupa lista alfabetica pe toti de la USR sa-i duca la filmul ăsta. N-ar strica să facă o cură şi teologii cu veleitati mundane de-al de Baconski si Neamţu (Gâdea nu, că el prea abject ca să fie recuperabil).


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by