Sub privirile distant-ingaduitoare ale lui Catherine Deneuve si sub cele ascunse sub ochelari de soare ale lui Pedro Almodóvar, ceremonia de sambata seara s-a desfasurat fara vlaga, dar a fost importanta pentru noi datorita premiului acordat Adei Solomon. Ce pacat ca n-a urcat si Luminita Gheorghiu pe scena...!
Diversitatea culturala s-a vazut in premii, in sensul ca unele filme au fost mai egale decat altele: „La grande bellezza” a fost premiat ca Filmul European al Anului, pentru regie, actor si monteur, iar Italia a mai luat un premiu prin Ennio Morricone pentru „O oferta irezistibila”/„The Best Offer”, premiul pentru scenariu pleaca in Franta, cel de interpretare feminina in Belgia, imaginea in Israel, sound design-ul in Germania samd.
Actrita europeana a anului a fost votata tanara belgiana Veerle Baetens din „The Broken Circle Breakdown”, in regia lui Felix van Groeningen, o poveste despre dragoste, cuplu, boala, moarte care a avut in acest an cele mai multe nominalizari la Premiile EFA, desi in final n-a luat decat o recompensa.
Ceva s-a schimbat cu premiile Academiei Europene de Film (EFA) si nu in bine. S-a introdus o noua categorie – Comedia Europeana a Anului, al carei scop e incurajarea genului comic. Asta face ca lista celor mai bune filme sa se largeasca. Sunt acum sase filme nominalizate pentru Filmul European al Anului si patru pentru Comedia Europeana a Anului.
Daca premiile EFA se vor reprezentative pentru cinematografia europeana, cum e posibil ca unul dintre cele mai bune filme din acest an, care intamplator e romanesc, „Pozitia copilului”, sa nu fie nominalizat decat pentru actrita? Inseamna ca, in afara de Luminita Gheorghiu, nimic nu era remarcabil la el?
Doua dintre filmele nominalizate la cea mai importanta categorie sunt prea putin valoroase pentru vitrina cinemaului european – „Oferta irezistibila”/” , si „Oh Boy” de Jan Ole Gerster, iar nominalizarea lui François Ozon la categoria Regizorul European al Anului pentru „In casa”/”Dans la maison” ar fi fost teoretic posibila numai daca n-ar fi fost contracandidati de valoare. Acestea sunt semne ca numele cineastilor sunt mai importante ca filmele.
Alte ciudatenii: "La vie d'Adèle: Chapitre 1 &2" a fost nominalizat la categoria Filmul European al Anului si pentru regie, dar nu si pentru interpretare feminina, iar la categoria Scenaristul European al Anului doua filme - "The Broken Circle Breakdown" si "In casa"/"Dans la maison" aveau la baza piese de teatru, in vreme ce "Anna Karenina" se stie foarte bine de unde pleaca. Cand a intrat in posesia premiului, François Ozon a avut decenta de a-l imparti cu autorul piesei, dramaturgul spaniol Juan Mayorga.
Ceva trebuie schimbat daca intr-adevar EFA doreste ca aceste premii sa se duca la creatorii si filmele cele mai bune. Se pare, insa, ca politica dicteaza. Conform regulamentului, tarile cu cei mai multi membri EFA isi voteaza filmul national care intra direct pe lista de selectie. Celelalte filme sunt alese de un comitet.
Pe urma, cei 2 900 de membri ai academiei voteaza. Dar voteaza chiar toti? Vad toti filmele? Daca o tara are multi membri, e clar ca filmului tarii respective ii cresc sansele la premiu – e cazul Danemarcei.
Exista si un anume conformism crescand printre membrii academiei, care au votat-o, de pilda, pe Susanne Bier Regizorul anului 2011 in timp ce votau „Melancholia” Filmul European al Anului 2011.
Anul acesta premiile si nominalizarile au fost decise, in premiera, de o sumedenie de jurii si de comisii. Nu e foarte clar de ce e nevoie ca premiile tehnice sa nu mai fie votate de intreaga suflare a EFA, ci hotarate de un „juriu de specialisti”, iar premiile pentru documentar si animatie sa fie votate dintr-o lista de trei filme decise, iarasi, de cate un juriu.
Poate ca si la asta s-a referit Ada Solomon atunci cand a spus la primirea Premiului European Co-production – Premiul Eurimages: „Cred ca e timpul sa terminam cu nostalgia si sa ne uitam inainte”. Cand a prezentat-o Rossy de Palma, actrita-fetis a lui Almodóvar a spus: „Acest premiu merge intr-o tara care si-a creat propriul nou cinema”.
Luand trofeul in mana, Ada Solomon i s-a adresat mai intai lui: „It’s very nice to meet you” si, catre sala, „and you too”, adaugand ca e onorata sa urce pe aceeasi scena cu Catherine Deneuve, Pedro Almodóvar sau Ennio Morricone.
(Apropo, e cel putin ciudat ca Ennio Morricone, care a luat deja Premiul EFA pentru intreaga activitate inca din 1999 sa mai fie desemnat Compozitorul Anului.).
Pedro Almodóvar a terminat printre primii cu emotiile pentru ca premiul sau, European Achievement in World Cinema, a fost anuntat printre primele. Rossy de Palma, Paz Vega, Elena Anaya, Hugo Silva, Raúl Arévalo, Javier Camara, Blanca Suarez - cativa dintre actorii cu care acesta a lucrat, i-au cantat "I'm so Excited" (melodia din „Amantii pasageri”).
"Pregatisem un speech mai serios, acum nu stiu ce sa fac", a spus emotionat Almodóvar, dar a revenit la loc pe sine: „Am crescut inconjurat de femei, in anii 50. Sa le ascult vorbind a fost o importanta parte a educatiei mele pentru ca forta caracterului lor, umorul si lipsa lor de inhibitii m-au inspirat," a spus cineastul impartind premiul cu fratele sau, producatorul Agustin Almodóvar, dar n-a coborat de pe scena inainte de a lansa o diatriba impotriva guvernului spaniol:
„A fost cel mai rau an pentru cinemaul spaniol din pricina ingrozitoarei politici culturale de acasa”, a spus, referindu-se si la „rezistenta nu doar a cineastilor, dar si a cetatenilor in fata guvernului complet surd la nevoile tarii.”
Cu toata situatia dificila prin care trece, Spania a fost tara cel mai bine reprezentata in acest an la Premiile EFA, cu sase filme (dintre care doua scurtmetraje) nominalizate la diverse categorii.
Un aer de indiferenta a plutit asupra intregii seri. Anke Engelke, traditionala gazda a ceremoniei, a fost si ea fara chef, iar diversii prezentatori si-au pasat entuziasmul fortat.
Prezentand Premiul Comedia Europeana a Anului, Dieter Kosslick a tras o rafala de glume proaste explicand asistentei ce glume nu ar trebui sa faca in Germania – glume cu vegetarieni si glume politice.
Joshua Oppenheimer, autorul lui „The Act of Killing”, a fost cel mai cu miez premiant, dedicand premiul Documentarul European al Anului membrilor echipei anonime de filmare din Indonezia care si-au riscat viata timp de opt ani. (Creditul de regizor al lui „The Act of Killing” suna asa: „Joshua Oppenheimer and Anonymous &Christine Cynn”.). HotNews.ro a realizat un interviu cu acest remarcabil documentarist si il va publica in zilele urmatoare.
Ca de obicei, vedetele cu cariera peste Ocean n-au fost prezente la gala, chiar daca fusesera nominalizate. Jude Law, de pilda, avea spectacol cu „Henric al V-lea” la Londra. Nu au venit nici Naomi Watts sau Keira Knightley.
EFA l-a scos insa de la naftalina pe Christophe Lambert, punandu-l sa o prezinte pe Actrita Europeana a Anului, in vreme ce Diane Kruger a prezentat echivalentul masculin al premiului.
Catherine Deneuve a avut o mimica superba atunci cand Wim Wenders, presedintele EFA, i-a adus un omagiu inainte de a-i inmana Premiul pentru intreaga cariera. Deneuve e o diva si se poarta ca o diva. L-a urmarit pe bietul Wenders care isi pierdea vocea in fata ei cu o mina distant-amuzata, dar i-a scapat un zambet incantat doar cand acesta i-a spus ca e „una dintre cele mai frumoase femei din lume”.
Cand le-a vazut pe cele doua dansatoare care au prezentat un mic moment din „Umbrelele din Cherbourg” si care erau machiate astfel incat sa semene cu ea si cu regretata ei sora, Françoise Dorléac, aerul glacial i-a revenit.
„Multumesc academiei ca m-a facut sa ma simt mai europeana decat am fost vreodata. Am crezut ca eram actrita franceza”, a spus Deneuve intr-unul din cele mai scurte si mai nepregatite speech-uri tinute de o personalitate de talia ei la gala EFA.
Prin ce s-a mai remarcat gala? N-au mai existat filmulete haioase de prezentare, cum au fost in Estonia sau Malta, muzica a fost putina, iar prezentatorii aveau un microfon care amplifica nu doar zgomotul pupaturilor, dar si jocul salivei in gura.
La anul, gala se tine in deplasare, la Riga. Deci va fi mai bine.
PALMARES
Filmul european al anului: „La grande bellezza” de Paolo Sorrentino
Comedia anului: „Te iubesc oricum"/"Love Is All You Need" de Susanne Bier (Danemarca)
Regizorul european al anului: Paolo Sorrentino („La grande bellezza”)
Scenaristul european al anului: François Ozon („In casa”/”Dans la maison”)
Actrita europeana a anului: Veerle Baetens („The Broken Circle Breakdown”)
Actorul european al anului: Toni Servillo („La grande bellezza”)
Directorul de imagine european al anului - Premiul Carlo di Palma: Asaf Sudry ("Fill the Void"/"Lemale et ha'halal")
Monteurul european al anului: Cristiano Travaglioli ("La grande bellezza")
Scenograful european al anului: Paco Delgado ("Alba ca Zapada"/"Blancanieves")
Production designerul european al anului: Sarah Greenwood („Anna Karenina)
Compozitorul european al anului: Ennio Morricone ("Oferta irezistibila"/The Best Offer")
Sound designerul european al anului: Matz Muller &Erik Mischijew ("Paradise: Faith"/"Paradies: Glaube")
Documentarul anului: „The Act of Killing” regizat de Joshua Oppenheimer together with Anonymous &Christine Cynn (Danemarca/Norvegia/Marea Britanie)
Animatia anului: „The Congress” de Ari Folman (Israel/Germania/Polonia/Luxemburg/Franta/Belgia)
Scurtmetrajul european al anului: „Death of a Shadow”/”Dood van een Schaudow” de Tom Van Avermaet (Belgia/Franta)
Premiul European Discovery - Premiul FIPRESCI: „Oh Boy” de Jan Ole Gerster (Germania)
Premiul Young Audience Award: „The Zigzag Kid” de Vincent Bal (Belgia)
Premiul People’s Choice: „La cage dorée” de Ruben Alves (Portugalia/Franta)
Premiul European Co-production – Premiul Eurimages: Ada Solomon
Premiul European Achievement in World Cinema: Pedro Almodóvar
Premiul pentru intreaga cariera: Catherine Deneuve
