"Lee Daniels' The Butler" e o intreprindere ambitioasa: 80 de ani de istorie americana, avand in prim-plan povestea semi-fictionala a unui majordom de culoare care a lucrat patru decenii la Casa Alba. Ca sa fie mai epatant, filmul foloseste garnitura grea a VIP-urilor de culoare - de la actori consacrati ca Forest Whitaker si Cuba Gooding, Jr. la Oprah Winfrey, Lenny Kravitz si Mariah Carey.
E adevarat, Mariah Carey era surprinzatoare in filmul lui Lee Daniels din 2009, "Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire", iar Oprah Winfrey si Lenny Kravitz nu sunt nici ei la primii pasi in cinema – Winfrey a fost chiar nominalizata la Oscar pentru debutul din „The Colour Purple” (1985), de Steven Spielberg, iar Lenny Kravitz a inceput sa joace in 1998, fiind remarcat si el pentru rolul din "Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire".
Facand un film atat de important, un „epic” ce pleaca din anii 20, cand tatal eroului e impuscat pe plantatia de bumbac de stapanul care ii violase si mama, si care se termina cu alegerea lui Barrack Obama, Lee Daniels nu putea sa nu scoata la inaintare numele cele mai sonore.
Stratagema functioneaza in teorie si poate ca pentru publicul american e o placere sa o vada cat mai des pe Oprah Winfrey, dar sa arati timp de 50 de ani la fel nu stiu daca e bine sau rau atata timp cat arati constant ca la aproape 60 de ani. Din aceasta cauza distributia miroase putin a susanea (Winfrey e o persoana foarte influenta), dar sa trecem mai departe.
Exista o poveste reala care a stat la baza filmului, cartea „A Butler Well Served This Election” de Wil Haygood, al carei erou este Eugene Allen. Povestea reala a lui Eugene Allen a fost, insa, ajustata pentru a deveni cat mai cinematografica.
Printre altele, tatal si mama eroului (care in film se numeste Cecil Gaines) nu au fost in realitate impuscat, respectiv violata, eroul nu a avut doi baieti dintre care unul a murit in Vietnam, iar celalalt a imbratisat activismul politic, iar Ronald Reagan nu s-a aratat atat de surd la drepturile civile ale populatiei de culoare.
Dar “that’s entertainment”. Fata de realismul lui "Precious: Based on the Novel 'Push' by Sapphire", „Majordomul” e mai „de larga respiratie”, intrand in aceeasi paradigma cu „The Help”/”Culoarea sentimentelor” sau, pe alt plan, cu ”Milk – Pretul curajului”, si chiar depasindu-le pentru a se integra in marea epopee cinematografica americana.
Cum era de asteptat, filmul e un succes de casa si de critica in Statele Unite, si doar cateva voci au cutezat sa se puna de-a curmezisul. Adevarul e ca, daca nu esti american - deci mandru de asta, ii vezi mai usor defectele.
Are 132 de minute, dar pare interminabil pentru ca e multa istorie de tocat - toata cu majuscula, iar povestea se misca greu chiar si cand arde etapele, nereusind sa construiasca relatii intre toate personajele de cursa lunga sau sa creeze timp altfel decat bifand evenimentele.
Relatia dintre Cecil Gaines si fiul sau rebel, Louis, e bine construita, in schimb cea dintre Cecil si nevasta, Gloria (Oprah Winfrey), e in cea mai mare suferinta.
Desi personaj principal, Gloria nu face mai nimic tot filmul decat sa bea si sa coasa, iar revenirea ei la sentimente mai bune dupa ce si-a inselat barbatul vreme indelungata nu le-ar convinge nici pe spectatoarele lui „Tanar si nelinistit”, obisnuite cu miscarile bruste ale actiunii.
Forest Whitaker e bun ca intotdeauna si modest, desi are rol principal. Pe el machiajul l-a ajutat mult mai mult, facandu-l credibil si la 30, si la 80 de ani. Multi dintre cei care interpreteaza personalitati ale istoriei americane pica foarte bine pe personaj.
Pana si britanicul Alan Rickman e convingator in postura lui Ronald Reagan, desi nu are osatura si statura lui (dar mai conteaza si machiajul, lumina sau unghiul de filmare).
In schimb, Jane Fonda e dementiala in taiorul lui Nancy Reagan! O schiteaza nervos si precis pe fosta prima doamna asa cum ar face Horatiu Malaele intr-o caricatura - din trei tuse perfecte si o miscare din incheietura mainii, care sa lase in urma o unda de parfum.
John Cusack compenseaza printr-un joc anxios faptul ca nu seamana prea bine cu Richard Nixon, James Marsden are figura la fel de blanda si rotunjita ca cea a lui JFK, Liev Schreiber e rigid ca Lyndon B. Johnson (si cu nasul putin lungit), iar Robin Williams il lumineaza din interior pe Dwight E.Eisenhower, desi nu aduce cu el decat la buze.
Scenariul construieste bine aceste portrete si ii da fiecarui presedinte micul lui moment de glorie pentru a trage, rapid, covorul. La o adica, poti intelege ca e firesc sa fie neglijate anumite personaje sau aspecte – asa-i si-n viata, nu?, pentru ca alte personaje/persoane sa devina memorabile printr-o aparitie de doua minute, cum se intampla cu Vanessa Redgrave sau Mariah Carey.
In schimb, alte alte persoane le vezi mai des si nu te impresioneaza – Cuba Gooding Jr. sau Lenny Kravitz care intregesc unul prin picanterii, celalalt prin simpla prezenta, o mica „bande à part” de angajati de culoare care isi fac cu ochiul in pauzele de lucru de la Casa Alba.
Ca sa n-o mai lungim nici noi, „Majordomul” isi propune un ecart temporal mult prea mare pentru un film de cinema si e mult prea solemn &corect politic pentru a te tine stana de piatra pana la final.
Un serial de televiziune ar fi fost poate mai digerabil, mai nervos si mai ritmat. Pe de alta parte, filmul e ca o vizita la Casa Alba, ca o lectie de istorie, facand din ascensiunea profesionala a unui majordom de culoare o alegorie a emanciparii. Merita sa fie vazut pentru actori.
Trailer:
"Majordomul”/ "Lee Daniels' The Butler" – de Lee Daniels, cu: Forest Whitaker, Oprah Winfrey, David Oyelovo, Elijah Kelley, Terrence Howard, Cuba Gooding, Jr., Lenny Kravitz, Robin Williams, Vanessa Redgrave, Mariah Carey, James Marsden, John Cusack, Liev Schreiber, Alan Rickman, Jane Fonda. Premiera romaneasca 29 noiembrie 2013
0
2
