"Nu vei reusi niciodata in aceasta meserie cu fizicul tau!". Acest verdict definitiv al decanului Comedie-Francaise, templul teatrului francez, il face inca s zambeasca pe Jean-Paul Belmondo, dupa peste o jumatate de secol si 75 de roluri jucate, scrie AFP.
Star al Noului Val francez si ulterior politist sau gangster in filme comerciale, actorul care sarbatoreste marti 80 de ani a cunoscut itinerarul unui copil rasfatat al cinematografiei.
Cu chipul ridat si etern bronzat, "Bebel" este acum absent de pe platouri, in urma unui accident cerebral vascular din 2001 care l-a afectat puternic. Dar ramane unul dintre actorii preferati ai francezilor, figurand in fiecare an in partea superioara a Topului 50 al personalitatilor favorite din Hexagon.
Nascut in 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, in apropiere de Paris, tanarul Belmondo creste intr-o familie de artisti. Tatal, de origine italiana, este un sculptor recunoscut. Atunci visa sa faca teatru.
"(Jean-Luc) Godard m-a facut sa iubesc cinematograful (...) Inainte de 'A bout de souffle' (Cu sufletul la gura), mi se spusese de atatea ori ca nu eram bun incat ma indoiam" de mine, spunea in 2001 Jean-Paul Belmondo.
Acest prim mare rol, in 1960, alaturi de Jean Seberg, il propulseaza in lumina reflectoarelor. Cel care initial era foarte reticent fata de cea de-a saptea arta devine rapid o vedeta. Si, alaturi de Alain Delon, unul dintre monstrii sacri ai cinematografiei franceze.
Actor emblematic al Noului Val ("Moderato Cantabile", "Pierrot le fou"), se orienteaza repede spre roluri comedii si aventuri rocambolesti alaturi de cele mai frumoase actrite ale epocii, precum Catherine Deneuve, Sophia Loren, Claudia Cardinale si Francoise Dorleac.
Pasionat de box - cand era mic visa sa il egaleze pe Marcel Cerdan -, prefera ulterior rolurile foarte "fizice", unde isi putea juca singur cascadoriile. Este perioada super-politistilor, scandalagiilor si batausilor macho: : "Borsalino", "Magnificul", "Politist sau delicvent", "Profesionistul" si "Asul asilor".
"Au sfarsit prin a-mi lipi eticheta" de cascador, in conditiile in care "eu as fi vrut in cariera mea sa navighez intre (Louis) Malle, Godard, (Jean-Pierre) Melville si oameni precum (Henri) Verneuil, (Jacques) Deray, (George) Lautner", marturisea el, in 2001.
Cu aceste filme comerciale, dezamageste criticii de cinema, dar isi asuma acest lucru: "Sunt mandru ca sunt o vedeta populara (...) Eu nu scuip pe aprobarea marelui public".
Timp de peste 20 de ani, 48 dintre filmele sale depasesc un milion de spectatori ... Pana la "Solitaire" in 1987, primul sau mare esec comercial. "Ma saturasem si publicul la fel", spunea Belmondo.
Revine cu personajul lui Sam Lion in "Itinerariul unui copil rasfatat" (1988). Unul dintre cele mai mari roluri ale sale, recompensat cu un Cesar pentru cel mai bun actor. A refuzat sa se prezinte pentru a primi premiul. Revine atunci la primele sale iubiri: urca pe scena cu "Kean" si "Cyrano" si devine proprietarul Theatre des Varietes.
Dar, din 2001, problemele de sanatate il tin departe de studiouri. Cu exceptia unei scurte - si mai degraba ratate - reveniri in "Un homme et son chien" (2008) al lui Francis Huster. Istoria unui batran pe care societatea il respinge.
De atunci, alimenteaza mai degraba tabloidele, Dupa divortul sau de fosta coco-girl (trupa de dansatoare si cantarete), Natty - mama lui Stella (2003), ultimul dintre cei patru copii ai sau - tine prima pagina a ziarelor cu noua sa cucerire, Barbara, un fost manechin belgian, de care se desparte definitiv in 2012.
