Cinemateca Românească, program permanent al Institutului Cultural Român de la Londra, prezintă în 21 martie filmul Adela realizat de Mircea Veroiu, unul dintre cei mai importanţi regizori ai anilor şaptezeci şi optzeci. Această subtilă şi ambiguă poveste de dragoste, petrecută într-o Românie Belle Epoque, a prilejuit regizorului realizarea celui mai bun film al său, fiind distins cu marele premiu la Festivalul de Film de la San Remo în 1985.
Adela este ecranizarea romanului omonim al scriitorului Garabet Ibrăileanu, una dintre cele mai tulburătoare poveşti de dragoste din literatura română. Doctorul Emil Codrescu a cunoscut-o pe Adela când era abia un copil şi o reîntâlneşte după 20 de ani. Între cei doi se înfiripă o idilă, dar după multe ezitări, eschive, echivocuri, relaţia se dovedeşte imposibilă şi iubirea rămâne neconsumată. Printr-un adevărat tur de forţă, Mircea Veroiu reuşeşte să transpună cinematografic relaţiile complexe ale romanului şi graţie unei distribuţii excelente, din care fac parte George Motoi, Marina Procopie, Adrian Pintea şi Valeria Seciu.
Regizorul, scenaristul şi actorul român Mircea Veroiu, personalitate importantă a cinematografiei româneşti din ultimele decenii ale secolului trecut, devenea cunoscut cu filmul Nunta de piatră, realizat împreună cu Dan Piţa. Veroiu s-a născut în 1941 la Târgu Jiu şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1970. În acelaşi an, a participat la realizarea unei pelicule colective de referinţă, Apa ca un bivol negru, care documentează teribilele inundaţii care avuseseră loc în Transilvania în acea perioadă. Co-realizatori erau regizori din aceeaşi generaţie - Stere Gulea, Dinu Tănase, Dan Piţa, Iosif Demian. Debutul în lungmetraj al lui Mircea Veroiu s-a petrecut în 1973, o dată cu filmul Şapte zile. În 1979, regizorul a adaptat părţi din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război al lui Camil Petrescu în lungmetrajul Între oglinzi paralele.
Mircea Veroiu s-a impus printre cei mai apreciați regizori din generația sa, abordând subiecte variate și reuşind să realizeze, în medie, câte un film pe an. Filmele sale de referinţă au fost însă realizate în anii optzeci: Sfârşitul nopţii (1982), Să mori rănit din dragoste de viaţă (1983) şi Adela (1985). Regizorul a interpretat, de asemenea, roluri în câteva filme la sfârşitul anilor '70, unul dintre acestea fiind Actorul şi sălbaticii, regizat de Manole Marcus. După succesul filmului Adela, încununat cu premiul cel mare acordat la Festivalul de Film de la San Remo din 1985, Veroiu se hotărăște să plece în Franța, la Paris. După revoluția din 1989, revine în țară, la Bucureşti, unde moare în 1997.
