In primul film pe care il face despre primul razboi mondial, Steven Spielberg povesteste aproape numai din punctul de vedere al unui cal. Ideea preluata din romanul care a stat la baza filmului nu e doar interesanta pentru cinema, dar te face sa realizezi mai puternic - prin cat de repede ies oamenii din scena - cat de fragila e viata.

Imagine din "War Horse"Foto: Forum film Romania

Cel mai bine e sa vezi filmul fara sa fi citit cartea lui Michael Morpurgo si fara sa ai idee despre ce "zugravesc" amandoua. Astfel vei avea un sentiment de nesiguranta vazand cat de repede ies in decor personaje pe care le credeai importante pentru poveste.

Nici macar prezenta unui actor mai cunoscut nu il face pe personaj sa ramana in schema (asta si ca sa ne dam seama cat de dresati suntem de conventiile cinemaului.).

Dar niciun om nu pare de neinlocuit pentru scenaristii Richard Curtis si Lee Hall care urmand firul cartii il poarta pe Joey, calul de curse crescut in Devon prin tot razboiul, facandu-l sa iasa la liman gratie extraordinarului sau instinct de supravietuire (si norocului!).

Cum piesa de teatru care s-a facut dupa carte folosea cai de recuzita, numai arta filmului dispunea de toata desfasurarea in timp si spatiu necesara punerii in scena a temei cartii. Plus ca Steven Spielberg stie ca nimeni altul sa povesteasca combinand elemente de basm (casa din Devon, locuinta lui Emilie si a bunicului, sau insasi povestea extraordinara a lui Joey) cu tablourile intunecate ale razboiului.

Din romanul "War Horse", care era destinat copiilor, Steven Spielberg reuseste (ca de obicei) sa scoata o poveste pentru toata lumea. Cu inevitabile tuse melodramatice (pe care, daca-l iubesti pe Spielberg, le accepti), "War Horse" sublimeaza impresionant o poveste despre oameni in povestea unui animal, vorbind nu doar despre grozavia razboiului - mai ales a primului razboi mondial -, cat despre puterea omului de a lupta cu speranta pentru viata lui.

Fiind si un film despre prietenia dintre om si animal, el se inscrie perfect in universul lui Spielberg unde omul, atunci cand e curat la inima, se face frate de sange cu reprezentantii altor specii - fie ca sunt animale sau extraterestri.

Filmul incepe mai greu, in Devon, unde Joey a fost cumparat de o familie nevoiasa de fermieri. Tusa sociala e pregnanta, dar ea determina destinul eroului pentru ca stapanul casei (interpretat de Peter Mullan) se vede nevoit sa vanda calul de curse (pe care il cumparase si-asa scump) ca sa salveze gospodaria.

Filmul incepe cu adevarat in momentul in care iti dai seama ca nu tanarul stapan al lui Joey – Albert (Jeremy Irvine), e personajul central, ci insusi Joey. (Si e ciudat cum Joey are tot timpul noroc de oameni buni, care il ajuta si par sa il inteleaga.).

Felul in care incep sa fie lasate in urma personajele e inedit si, dincolo de surprizele dramaturgice in sine, te face sa te gandesti ca intr-un razboi vietile omenesti sunt cantitate neglijabila atunci cand sunt individualizate; ele nu conteaza decat ca suma.

Iar sumele sunt impresionante. Un milion de cai au pierdut britanicii in primul razboi mondial (10 milioane de cai au murit de pe toate partile!) – mai mult decat cele 886.000 de vieti omenesti lasate de britanici pe front. Aceste cifre, spune scriitorul Michael Morpurgo, l-au facut sa devina interesat de subiect.

Steven Spielberg reuseste multe scene memorabile, cum e de pilda cea a atacului-surpriza care prilejuieste prima intalnire a lui Joey cu razboiul. Atacul e realizat de o mana de cavaleri care inainteaza intr-un camp des si ia prin surprindere soldatii germani care mancau, dormeau sau se barbiereau.

„Ce-a fost in mintea ta?!” , il cearta comandantul nemtilor pe comandantul englez care a planuit acest atac atat de neprincipial. In primul razboi mondial inca exista sportivitate pe front. Medicii acordau primul ajutor dupa lupta si compatriotilor, si dusmanilor, iar adversarii obisnuiau sa-si ingroape victimele atunci cand se putea.

Confruntat pentru prima oara cu un film despre primul razboi mondial, Steven Spielberg si-a facut lectiile, dar nu ne scoate ochii cu lucrurile pe care vrea sa le remarcam. Inaintea supararii comandantului german (exprimate oricum intr-o singura fraza) apucaseram sa sesizam glisarea pe care primul razboi mondial o facuse fata de trecut, falia care incepe sa se deschida intre doua epoci.

Calaretilor britanici care se avanta cu sabia in mana spre inamic (dupa ce isi incurajasera armasarii si vorbisera cu ei) li se inmoaie picioarele cand vad tunurile. Cum sa se opuna cu caii si sabiile? Spectatorul, care deja vede filmul din punctul de vedere al lui Joey, resimte socul si mai puternic.

Filmul este lung (146 minute) si la un moment dat devine destul de putin credibil cu atat mai mult cu cat si deznodamantul pare ireal, dar daca intri cu totul in conventie nu te mai intereseaza.

Faptul ca Spielberg a folosit numai actori europeni si in special britanici (dar si 14 cai numai pentru Joey), si ca a filmat in Marea Britanie da mult mai multa credibilitate povestii decat daca ai fi auzit accente americane neaose.

Poate ca „War Horse” nu e chiar genul de productie care sa ia Oscarul pentru cel mai bun film – „The Artist” se preteaza cel mai bine pentru un astfel de premiu, dar din ce s-a facut anul trecut in America sta foarte sus, chiar mai sus decat „Hugo” ...

“Calul de lupta”/”War Horse” – de Steven Spielberg, cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, Peter Mullan, David Thewlis, Benedict Cumberbatch, Tom Hiddleston, Eddie Marsan, Toby Kebbell, Niels Arestrup. Premiera romaneasca – 10 februarie 2012