"Voi sunteti saraci, voi sunteti bogati", ne imparte Stephen Frears pe caprarii. Suntem doi jurnalisti din Romania si Ungaria, si trei din Norvegia si Germania. Press-junket-ul din ziua in care cineastul britanic primea la Berlin Premiul pentru intreaga activitate din partea Academiei Europene de Film n-a putut evita subiectele fierbinti. Una dintre intrebari a fost daca mai e pro-european.
Cand ati primit vestea acestui premiu din partea Academiei Europene de Film, ati fost placut surprins ori socat?
Stephen Frears: Socat, pentru ca mi se pare o idee ridicola. In primul rand, te face sa te simti foarte batran, in al doilea rand pentru ca nu iau foarte in serios acest gen de premii. Ele pot fi luate in serios, dar nu de catre mine. Fireste ca un astfel de premiu te flateaza, dar risti sa o iei razna daca incepi sa crezi ca il si meriti.
Va ganditi de multe ori la filmele pe care le-ati facut?
St.F.: Intr-un fel doar la asta ma gandesc, pentru ca e munca mea, dar incerc sa o fac ramanand cu picioarele pe pamant. Niciodata nu imi revad filmele. Uneori vezi lucruri pe care le-ai facut in tinerete si spui fie: "Uite, pe atunci imi iesea, acum nu-mi mai iese!", fie: "Aici nu mi-a iesit prea bine". Uneori ti se pare ca ai evoluat, alteori ca ai involuat. E prea periculos sa-ti revezi filmele.
V-ati inceput cariera la BBC. Unde ar fi cel mai potrivit azi pentru un tanar cineast sa debuteze in cariera?
St.F.: E greu de spus. Ce a avut generatia mea - Ken, Mike (n.red. Ken Loach si Mike Leigh) si cu mine, a fost o lume foarte stabila. Am facut si trei filme pe an. Asa inveti, dintr-o anume stabilitate. Nu era vorba despre a face filme pentru bani. Societatea de atunci era mult mai egalitarista. Erai judecat de semenii tai, dar nu trebuia sa faci bani pentru ei. Deci am fost crescut la un fel de cresa de aur. Cred ca am avut posibilitatea sa ne deprindem de tineri cu niste valori foarte bune.
Ce amintiri aveti de la momentul fondarii Academiei Europene de Film ca un club al regizorilor? Ce va propuneati prin asta?
St.F.: Tocmai ma intorsesem de la Oscaruri, deci treceam de la una la alta. Cred ca vroiam sa fim iconoclasti si sa facem ceva nou, si cred ca am ratat acest lucru in sensul ca am facut o versiune europeana a ceea ce americanii deja facusera. Amintirea mai cea mai puternica e ca vroiam sa dam filmele producatorilor, nu regizorilor. Producatorul si regizorul polonez Krzysztof Zanussi a inceput sa rada. "De ce razi?", l-am intrebat. "Pentru ca la noi statul este producatorul."
Cel mai recent film al dvstra, „Lay the Favorite”, merge in curand la Festivalul de la Sundance.
St.F.: Un prieten de-al meu, D.V. DeVincentis, l-a scris. Mi-a povestit despre el odata, cand am luat masa, iar subiectul mi s-a parut foarte interesant (n.red. – lumea pariurilor sportive din SUA vazuta prin ochii unei novice). Pe masura ce am avansat in el mi s-a parut tot mai interesant.
Deci a fost bine sa va reintoarceti in America? (n.red. Stephen Frears a mai facut peste Ocean „The Grifters”, „High Fidelity”, „The Hi-Lo Country” si „Mary Reilly”.).
St.F: Da, m-am simtit foarte bine. Am filmat mai ales in New Orleans, care e un oras superb. N-am de ce sa ma plang.
Cat de greu e sa lucrezi cu marile vedete de la Hollywood?
St.F.: Am lucrat la „Lay the Favorite” cu Bruce (n.red. – Bruce Willis) si a fost minunat. Auzisem si eu povestile pe care le stie toata lumea, dar el a fost grozav. Marile vedete americane sunt prezente foarte puternice, care au cunoscut "the hard way". Trebuie sa stii sa te descurci cu ele. Cum te descurci? Pai poti sa ai noroc sau poti sa n-ai. Sunt oameni destepti si foarte influenti. Asa e, de pilda, Dustin Hoffman.
De fapt, e ca peste tot in lumea filmului: trebuie sa ai argumentele cele mai bune ca sa poti castiga o discutie in contradictoriu. Daca ridici vocea, ai pierdut. Imi amintesc cand a venit Glenn Close la Paris pentru „Legaturi primejdioase” si ma gandeam: "Femeia asta e foarte desteapta. Daca sunt idiot, sigur o sa-mi spuna".
Pentru proiectul de fata ati folosit bani americani?
St. F.: Americani si francezi, dar e tot mai greu sa gasesti bani.
Asteptati ca aceasta criza sa provoace ceva in plan artistic?
St. F.: E nevoie de timp. Ce se intampla acum trebuie digerat pentru a putea face mai tarziu subiectul unui film.
Ati vazut „The Iron Lady”? (n.red. filmul Phyllidei Lloyd despre Margaret Thatcher)
St. F.: Am vazut un fragment din el si mi s-a parut ca arata groaznic. In schimb, Meryl Streep e foarte potrivita in postura de femeie batrana (Rade). Sa nu scrieti lucrurile asta.
Ce discutati cu ceilalti regizori?
St. F.: Intre noi, regizorii, vorbim despre boli si despre corpurile care ne lasa treptat balta (Rade). Vorbim despre lucruri foarte practice, printre care lipsa locurilor de munca.
Aveti colegi care va impartasesc punctele de vedere artistice?
St. F.: Prefer sa le impartasesc scriitorilor. Prietenii mei sunt scriitori, nu regizori. Cum nu sunt scriitor, mi se pare tot mai mult ca scrisul e mai interesant. Nu stiu cum as avea o discutie asemanatoare cu un regizor.
Nu vorbiti cu Peter Morgan? (n.red. – scenaristul filmului „Regina”/”The Queen”, realizat de Frears in 2006).
St. F.: M-am intalnit alaltaieri cu el pe strada. E un scenarist bun.
Ce le spuneti studentilor dvstra (n.red. - de la National Film and Television School din Beaconsfield) despre regia de film?
St. F.: Nu prea sunt convins ca le spun ceva. Cineva avea o vorba: regia nu poate fi predata, doar invatata. Cand cineva face un film, poti sa ajuti spunand pe ici pe colo ce nu merge sau ce trebuie ajustat. In ultima instanta, totul se reduce la cineva care pune camera si filmeaza niste actori, dupa care intri in chestiuni tehnice - naratiune, caracterizare, cum spui povestea - iar eu sunt foarte practic la acest capitol.
Dvstra ce ati invatat de la Karel Reisz?
St. F.: Cum sa fii om, cum sa traiesti si sa gandesti. A fost vorba de niste valori mai complexe decat de cum se face un film. Lucrul pe care intotdeauna il spun studentilor este ca au obligatia sa se faca "employable", adica sa isi poata castiga existenta. Pe drum atingi insa si alte valori. Mi-am petrecut o viata intreaga mergand pe strada si gandindu-ma la ce mi-au spus profesorii mei pana cand mi-am dat seama ca ce mi se spusese era in mine.
Le aratati studentilor fragmente din filmele dvstra?
St. F.: Prefer sa lucrez pe filmele lor, dar tot ajungi sa le spui vorbindu-le despre filmele lor: "Uite cum a actionat persoana asta cand s-a confruntat cu aceasta situatie". Vorbim despre situatii simple. De pilda, cineva intra intr-o camera si da peste un cadavru. Hitchcock facea asa.
Exista o tema favorita pe care nu ati transpus-o inca pe ecran?
St. F.: Nu gandesc asa. De regula, cineva vine si spune: "Vrei sa faci un film despre cutare lucru?", iar eu raspund: "E o idee foarte interesanta!" Imi place sa muncesc, imi place sa lucrez pe idei care mi se par interesante, deci imi doresc sa-mi pastrez aceasta disponibilitate, iar oamenii sa continua sa ma surprinda.
Vi se intampla sa refuzati proiecte?
St. F.: Da, sunt foarte selectiv. Acesta e, de fapt, adevaratul noroc.
Exista vreun scenariu pe care va pare rau acum ca l-ati refuzat?
St. F.: Ridley Scott m-a intrebat daca nu vreau sa fac „Thelma si Louise”, dar n-am apucat sa citesc scenariul. Pregateam „The Grifters”, iar agentul meu mi-a spus ca nu e nimic deosebit la „Thelma si Louise” (Rade). Oricum nu cred ca l-as fi putut face la fel de bine ca Ridley. Pe atunci aveam multa incredere in agenti.
Ce parere aveti despre nominalizarile din acest an la Premiile EFA? Putem vorbi de un trend european?
St. F.: Nu prea stiu cine e nominalizat. „Discursul regelui” nu e de acum sase ani? (Rade). Mi-a placut foarte mult „The Artist”. Din cate am inteles, autorul lui (n.red. Michel Hazanavicius) facuse pana acum filme comerciale si a avut dificultati in obtinerea finantarilor. Dar a reusit si a facut acest film frumos. A fost un an bun, dar n-as putea sa va spun daca exista un trend.
Ati incercat vreodata sa faceti un film numai in scop comercial?
St. F.: Intr-un fel orice film are si un scop comercial. Ce ma intereseaza pe mine e sa echilibrez divertismentul si inteligenta. Toate filmele sunt dintr-un punct de vedere comerciale, dar trebuie sa fii realist. N-as vrea sa pierd banii oamenilor, pentru ca se supara si vin pe urma dupa mine cu batele.
Prima intalnire a dvstra cu cinemaul s-a petrecut prin intermediul fratelui dvstra. Dvstra v-ati dus copiii la cinema?
St. F.: Cand ai mei erau mici, erau mult mai multe filme pentru copii. Tin minte ca i-am dus odata sa vada „Bambi”.
Ce va place sa faceti in timpul liber?
St. F.: Nimic neobisnuit. Citesc sau ma uit la meciuri de fotbal, la fel ca toata lumea. Nu colectionez timbre sau chestii de genul asta.
Deci ati putea face un film bun despre fotbal.
St. F.: Nu, nu pot pentru ca stiu prea multe despre "the real thing".
Va tenteaza 3D-ul?
St. F.: Nu ma vad facand filme in 3D. In timp, ajungi sa iti dai seama de propriile limitari. Cred ca sunt si tot mai putine filme care merita sa fie facute in 3D. Nu am vazut inca filmul lui Scrorsese in 3D (n.red. - „Hugo”), dar mi-a spus el ca l-a innebunit. Nu fac astfel de filme pentru ca nu cred ca sunt pentru mine.
Mai sunteti critic la adresa institutiilor politice?
St. F.: Uneori trebuie sa recunosti ca ai fost invins. Ce s-a intamplat in acest an a fost incredibil.
E adevarat ca sunteti pro-european?
St. F.: Nu stiu daca sunt pro-european. Imi place modul de viata european, dar nu inteleg ce se intampla. Intelege oare cineva? Ne-ar fi mai bine fara zona euro? Habar n-am.
Nascut in 1941, Stephen Frears e unul dintre cei mai respectati cineasti, desi nu a creat in coordonatele unui singur gen. Opera sa e foarte eclectica. Lista celor mai importante titluri ale carierei lansate in 1985 cu „My Beautiful Laundrette” mai include: „Prick Up Your Ears”,”Dangerous Liaisons”, „The Grifters”, „Dirty Pretty Things”, „Mrs Henderson Presents”, „The Queen”, „Cheri” si, recent, „Tamara Drewe”. Cel mai proaspat film al sau, „Lay the Favorite”, cu Rebecca Hall, Bruce Willis si Vince Vaughn, va avea premiera la Festivalul Sundance.
