VIDEO Cronica de film: "Daca bobul nu moare" - Tarkovski + Kusturica = ?

de Iulia Blaga     HotNews.ro
Joi, 24 noiembrie 2011, 19:39


Imagine din "Daca bobul nu moare"
Foto: Icon Production
Mergand pe antagonismul sani-religie, adica Sodoma de azi vs viata curata in abstracto, Sinisa Dragin promoveaza fara sa vrea un gen particular de vulgaritate. Pe langa vulgaritatea primara, fizica, simbol transparent al unui prezent lipsit de Dumnezeu, isi face loc kitsch-ul religios, spiritual - de epigon al lui Andrei Tarkovski ratacit intr-o lume aflata pe calea pierzaniei.

Cel de-al treilea lungmetraj al regizorului sarb care a facut scoala de film la Bucuresti a avut o gestatie indelungata, datorata mai ales faptului ca si-a gasit cu greu banii, fiind un proiect scump pentru Romania - 1.300.000 euro. Filmarile acestei coproductii romano-sarbe, care a implicat de asemenea bani austrieci si europeni (prin Eurimages) au inceput in 2006. S-a mai filmat in 2008 si 2009.

Poate ca daca filmul ar fi iesit mai repede, ar fi fost mai bine. Cu cat mai aproape de trecut, cu atat mai bine (la inceputul anilor 90 s-ar fi potrivit). Sinisa Dragin nu face un soi special de cinema (motiv pe care unii spectatori cu mai putina educatie & cultura cinematografica il invoca drept motiv pentru care prefera "altfel" de filme, adica altceva decat filmele minimaliste).

"Daca bobul nu moare", desi ambitios din punct de vedere vizual (cu licurici in CGI si o biserica iesind din apele Dunarii, luminata pe dinauntru, cu zapada sau apa batand in albastru si cadre albite, ca de soare), apartine unui gen de cinema care se practica "inainte" si care azi mai are priza doar la nostalgici, la cei care nu prea vad filme sau la cei care isi fac cruci largi cand trec cu "troleul" pe langa biserica, fara a fi prin asta niste fiinte spirituale.

Nu doar "inainte" - cand traia Andrei Tarkovski, dar si inainte de '89 - cand limbajul cinematografic fierbea soparle la foc mic. Caderea comunismului a facut sa cada multe bariere, dar asta nu duce la mai multa spontaneitate pe ecran sau la filme in care societatea sa se uite ca in oglinda.

Chiar daca a presupus eforturi de productie si are un ambalaj ingrijit (imaginea e semnata de Dusan Joksimovic), filmul nu tradeaza, din pacate, mana unui regizor care are ce spune si este foarte modest din punctul de vedere al povestii. 

Care poveste se desfasoara pe mai multe planuri, dupa o structura dramaturgica destul de complicata (pe planurile prezent-trecut, plus trei fire narative in prezent), dar pierde destul de devreme urma personajelor fie facandu-le extrem de mobile (apar dintr-un loc intr-altul fara sa se explice cum), fie uitandu-le pe portiuni intregi.

Pretentia ca o constructie ampla va ascunde defectele scenariului e o iluzie. Intriga e, de fapt, un mare svaiter. Ajungi destul de repede sa nu mai faci eforturi in a urmari traseul personajelor. (Cine e cutare? Cum a ajuns aici? samd).

Felul in care sunt legate secventele e uneori extrem de neinspirat. (Sau e o ironie faptul ca racordul dintre doua secvente se face la un moment dat prin aceea ca personajele din secventa A si secventa B urineaza?! Slava Domnului, nu se vede nimic!)

Folosind Dunarea ca spatiu de intalnire a doua popoare si doua istorii, regizorul scenarist imagineaza o poveste (vanduta de afisul filmului cu o mireasa gen Chagall!) in care doua istorii nefericite se intalnesc si comunica.

Un tata sarb (Mustafa Nadarevic) vine in Romania sa recupereze cadavrul fiului (mort nu se stie cum si nici nu intereseaza pe nimeni). Un tata roman (Dan Condurache) pleaca in Kosovo sa-si aduca acasa fiica studenta (Ioana Barbu) vanduta de iubitul ei la un bordel.

Povestea il urmareste si pe un sarb de origine austriaca (Franz Buchrieser) care face curse de-a curmezisul Dunarii, narand din cand in cand istoria veche a unei biserici scufundate. Alaturi de el, o romanca blonda si vesela (Simona Stoicescu) vrea sa se prostitueze in pofida tatalui si se vantura intreg filmul dintr-un loc intr-altul.



Cele cateva lucruri spuse mai sus pot fi la fel de bine contrazise pentru ca personajele nu au consistenta ori justificari logice pentru gesturile pe care le fac. Cum de tatal nu vrea sa afle de ce i-a murit baiatul si singura lui grija e recuperarea cadavrului?

De ce sta ca prostul si se uita cum cadavrul e furat? Care e rostul unui personaj ca blonda care se prostitueaza si ce o motiveaza - pofta de viata, desfrau? De ce dispare tatal ei (Horatiu Malaele) asa usor din peisaj? De ce soldatul american vrea sa o salveze pe romanca din bordel, desi profita de ea si e badaran? De ce preotul care transporta biserica de lemn e epileptic? De ce, de ce, de ce?

Raspunsul care ar limpezi toate nelamuririle e ca scenariul, cu cat vrea sa cuprinda mai mult, cu atat pierde mai mult printre degete. Daca vrei sa ai si spiritualitate crestina  &lumina credintei, dar si razboiul din fosta Iugoslavie, saracia, depravarea si rautatea de azi - adica si atmosfera hieratica, dar si dezolarea postcomunismului din Balcani, trebuie sa te inarmezi cu o poveste solida. Nu merge doar sa pui la un loc niste clisee din alte filme, chiar semnate de maestri.

Filmul e, teoretic, un road movie. Se circula cu barca, cu trenul, cu drezina, cu masina mica, cu biserica (!), pe jos – si, mai ales, fraudulos. Personajele nu au stare, nu pot ramane intr-un loc prea mult timp, dar asta nu face ca actiunea sa fie mai animata, ci mai derutanta. Agitatia e inutila.

Actorii sunt uneori deranjant de cabotini. Fac gesturi ample (in ploaie sau cu lacrimile curgandu-le pe fata), rad galagios sau glumesc ca pe micul ecran (vezi cum vorbeste personajul lui Alexandru Bindea limbi straine). Fotogenia lui Franz Buchrieser sau emotia veridica a Ioanei Barbu sunt acoperite de ansamblu. Mustafa Nadarevic si Milos Tanaskovic joaca si ei mai retinut, din pacate nu prea au ce.

Filmul acesta iti da un acut sentiment de derizoriu (mai ales daca il vezi la cinematograful Studio din centrul Bucurestiului unde intra ca sa doarma si homelesi care miros). E un film foarte trist, de nevazut a doua oara.

"Daca bobul nu moare" - de Sinisa Dragin, cu: Mustafa Nadarevic, Dan Condurache, Milos Tanaskovic, Franz Buchrieser, Simona Stoicescu, Ioana Barbu, Alexandru Bindea, Valentin Teodosiu. Premiera romaneasca - 18 noiembrie 2011


Citeste mai multe despre   
















4058 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    numai critica (Vineri, 25 noiembrie 2011, 8:11)

    picu [anonim]

    Chiar nu are nimic bun?
    • +1 (1 vot)    
      Chiar (Vineri, 25 noiembrie 2011, 9:53)

      Hector [anonim] i-a raspuns lui picu

      La fel ma gandeam si eu. Dar cronica se incheie cu "E un film foarte trist, de nevazut a doua oara." Sa inteleg ca nu il voi revedea pentru ca e trist, nu pentru ca e slab.
      M-au deranjat diferite lucruri in cronica, de exemplu "Cum de tatal nu vrea sa afle de ce i-a murit baiatul". Durerea este atat de mare incat mai putin conteaza motivul mortii, ca si in realitate, vrei doar sa-l aduci acasa.
  • 0 (0 voturi)    
    daca bobul nu moare (Luni, 28 noiembrie 2011, 12:50)

    madalina [anonim]

    Nu m-as simti datoare sa comentez acest articol, daca autoarea lui nu ar fi Iulia Blaga, o persoana pe care o apreciez si a carei opinie chiar conteaza. Doresc sa fac unele precizari: am vazut si vad, in continuare multe filme, cu mult peste media unui spectator obisnuit si nu imi fac cruci largi cand trec cu troleul (sic!) pe langa o biserica. Doar ca nu inteleg cum poate acelasi film sa provoace doua lecturi la antipod. pun pe puncte:
    1. Daca acest film este unul modest din punct de vedere al povestii, atunci despre filmul Francesca ce se mai poate spune?
    2. Personajelor nu li se pierde urma, doar se preiau, ca o stafeta, povestile converg inca de la inceput si intuiesti legatura dintre ele
    3. Motivul mortii lui Milan este anuntat de doua ori: citind scrisoarea, tatal lui Prle spune: a murit Milan. cum a murit, intreaba Prle si tatal spune: accident. Cand merg sa recupereze cadavrul, li se arata o masina lovita. si Prle spune : sunt aproape sigur ca o femeie a cauzat toate astea.
    4. blonda vesela si penibila este liantul dintre grupuri, personajul martor, ea ii spune tatalui care isi cauta fiica: daca a fost vanduta, atunci este in Kosovo, acolo ajung toate. informatie care se dovedeste a fi fost reala. usurinta cu care blonda se ofera este punctul de contrast cu drama Iuliei.
    5. un cliseu al criticii de film din ultimii ani este: personajele nu au consistenta, fara a se argumenta. pentru unele filme este adevarat, personal consider ca aici nu este cazul.
    6. tatal nu sta ca prostul cand este furat cadavrul, merge sa-l recupereze. din tot acest calup de "de ce"- uri singura intrebare legitima este cea referitoare la preotul epileptic. (exista un canon care interzice hirotonirea persoanelor epileptice)
    7. gesturile ample ale tatalui in ploaie sunt un contrapunct firesc la starea lui de calm atunci cand nu este beat.
  • 0 (0 voturi)    
    daca bobul nu moare (Luni, 28 noiembrie 2011, 13:00)

    madalina [anonim]

    8. daca ne intrebam cum de un barbat poate profita de o femeie si e badaran, desi o cere de nevasta, inseamna ca admitem ca postulat faptul ca toti sotii sunt niste oameni foarte fini, care nu profita niciodata de sotiile lor.
    9. tocmai nota de derizoriu consider ca lipseste acestui film,insa notatia criticului din finalul articolului ne explica cum de a putut rata intreaga esenta a filmului si de ce nu a putut urmari povestea. Este vorba despre conditiile speciale in care filmul a fost vizionat, la cinematograful Studio, cu mirosuri neplacute. Am vizionat filmul intr-un grup, la acelasi cinematograf, e drept, fara homelesi si suntem de acord ca este un film foarte trist, pe care insa ne dorim sa-l revedem pentru calitatea imaginilor si pentru detaliile pe care, inevitabil le vom fi fost pierdut.
    Mada Mirea, istoric de arta
  • 0 (0 voturi)    
    la frig, râsul e mai bun ca votca (Duminică, 5 februarie 2012, 22:16)

    Ela [anonim]

    nu știu cum e filmul, dar cronica are un umor fabulos. cred că voi vedea filmul până la urmă, pentru că pare să aibă, în gravitatea lui intenționată, resurse uriașe de umor involuntar. un alt motiv ar fi acela că sunt în căutarea unui film sârbesc și mai prost decât Huddersfield. tarkovski+kusturica, hmm, sună aproape la fel de halucinant ca saless+argento sau monteiro+nicolaescu :)))


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version