La 70 de ani dupa ecranizarea neautorizata a lui F.W. Murnau ("Nosferatu"), Francis Ford Coppola scotea pe ecrane cea mai apreciata ecranizare a romanului lui Bram Stoker din timpurile moderne. Filmul lui Coppola e senzual si gotic, dar nu e in esenta decat un love story despre dragostea care invinge moartea si timpul.
La baza filmului a stat, se pare, Winona Ryder, care i-a dat lui Coppola sa citeasca scenariul lui James V. Hart. Filmul a fost la vremea lui un succes de casa si de critica. Revazut azi, isi pastreaza suflul gotic, patima torida si forta infricosatoare a iubirii adevarate.
Interpretarile actoricesti (in special Gary Oldman si Winona Ryder), scenografia si costumele indraznete dar cu un ochi intors spre trecut si muzica melancolica a lui Wojciech Kilar ii dau o savoare care se inteteste odata cu trecerea timpului.
Scenariul lui James V. Hart urmareste fidel romanul lui Bram Stoker, dar modifica finalul. Mina (Winona Ryder) e cea care ii da Contelui Dracula (Gary Oldman) lovitura de gratie. Ranit deja in inima, ea ii taie capul, eliberandu-l. Salvandu-i sufletul, il si pierde in viata prezenta.
Greu de presupus ca, dupa acest final care le pecetluieste de-a pururi iubirea (camera se indreapta spre tavanul castelului, unde sunt pictati accedand in rai), Mina va reveni la casnicia demarata formal alaturi de Jonathan Harker (Keanu Reeves).
In "Nosferatu" lui Murnau ni se spunea ca numai o femeie "pure in heart" poate rupe blestemul lui Nosferatu. In filmul lui Coppola "our love can release us from the powers of darkness, our love is stronger than death", dar, datorita actorilor plini de sex-appeal, glisarea Minei dinspre Jonathan spre Contele Dracula nu e o simpla tradare (inexplicabila pentru mintile inghesuite in reguli dramaturgice stricte).
Desi are aer de "Frumoasa si bestia", ea aduce in ecuatie iubirea completa de care putini sunt in stare - de aceea par, pentru oamenii normali, niste deraiati de la norma, niste ciudati. E iubirea in care te lasi devorat de celalalt. "You are me", ii comunica telepatic contele Minei dupa ce a lasat-o pe aceasta sa-i bea sangele.
Coppola nu renunta la lupi (si Tod Browning ii folosise in 1931), nici la lilieci (semnificanti ai diavolului, asa cum soarecii si sobolanii sunt psihopompi), face uz in mod creativ de jocul de umbre (pana la a da vointa proprie umbrei lui Dracula), dar profita de avantajele tehnice ale epocii, mai ales de culoare, pentru a figura doua lumi diametral opuse.
Imperiul Britanic are vile inalte si terase cu plante exotice scaldate in galben ruginiu, pe cand in Transilvania, "the end of the world", e mereu intuneric, vant si zloata, iar castelele par neterminate si bantuite de fantome.
Cand Dracula vine in Anglia, modifica atmosfera. Doar cu exceptia zilei cand se intalneste cu Mina pe strazile Londrei (inspirata modalitate de a imagina un "newsreel" in sepia, pentru autenticitate, asa cum Stoker avea metodele lui in scris), Dracula/Printul Vlad intuneca lumea peste tot pe unde merge.
Totusi, pasiunea pentru sange il transfigureaza pe cel care o manifesta. Cu mantia sa rosie, Dracula e o pata de culoare in intunecatu-i castel, pe cand Lucy, proaspat sedusa de o creatura-lup (desi e un fel de incubus), isi taraie rochia sangerie printr-un labirint din care doar albastra Mina, care o urmareste, o poate - pentru moment - salva.
Dracula se protejeaza cu cercuri albastre de foc si se prelinge in odaia Minei ca o ceata verde. In comparatie cu aceste culori atat de intense incat par ireale, alb-negrul cinematografului pe care Mina si Printul Vlad il contempla in primele lui zile face figura retro. Acul timpului o ia razna.
Dracula i se arata Minei in adevarata lui consistenta cu "Sosirea trenului in gara La Ciotat" pe fundal. Mina e speriata. Un lup alb isi face aparitia in cortul cinematografului, scheletele prind viata odata ce Dracula se infierbanta de pasiune, si lumea se sperie, cam cum s-au speriat spectatori primului film al fratilor Lumiere cand au crezut ca trenul vine peste ei.
Mai devreme, Dracula vazuse si un filmulet despre un barbat care fantasmeaza despre doua femei frumoase care i se aseaza in brate dar, cand sotia lui se aseaza pe bune, o respinge. In momentele in care sunt posedati de vampiri, Jonathan, Lucy si Mina par prada propriilor fantasme. Gafaie singuri.
"See me, see me now", o indemna in gand Dracula pe Mina, pe strazile Londrei. Recunoasterea e aproape instantanee. Tema predestinarii cimenteaza si mai bine tragismul mitului vampirului. Posedat de o singura iubire, pierduta (desi are mai multe neveste!), vampirul traverseaza timpul neputandu-si gasi linistea. Cand isi regaseste iubita, ezita sa si-o apropieze ("I love you too much to condemn you").
Fara indoiala ca pentru Mina si Lucy aparitia vampirului seducator primeste toate atributele maturizării sexuale. Ele ard de nerabdare sa se marite si, pana sa treaca la fapte (mai exact, pana sa ajunga faptele la ele), frunzaresc "O mie si una de nopti" cu ochii dupa desene.
Pe de alta parte, evadarea lui Jonathan din mrejele celor trei mirese ale lui Dracula, carora, curios, nu le-a gustat sangele, poate evoca un Ulise care nu cedeaza cantecului sirenelor. Daca ar fi fost si el predestinat, cum e Mina lui Dracula, n-ar fi luptat sa se intoarca.
Daca romanul "Dracula" reflecta, ca si alte carti din epoca, teama Imperiului Britanic de o invazie straina (vampirii vin pe mare, ascunsi in lazi cu nisip), poate ca la fel de bine identifica prin Jonathan si Mina si un anumit mod de raportare la viata maritala.
Filmul lui Coppola incepe ca "Romeo si Julieta" si se incheie cu o apoteoza a iubirii in care "Love Song for a Vampire", cantat de Annie Lennox, nu suna kitsch nici azi.
Daca asta va face sa va aduceti aminte de cuvintele lui Shakespeare catre Viola din finalul lui "Shakespeare in Love" (r. John Madden, 1998) - "You will never age for me, nor fade, nor die" - e pentru ca "Dracula", zemos si patimas in rest, se resoarbe in aceeasi nota.
"Bram Stoker's Dracula" - de Francis Ford Coppola, cu: Gary Oldman, Winona Ryder, Anthony Hopkins, Keanu Reeves, Sadie Frost, Richard E. Grant. Anul premierei - 1992
