Electromiografia e o investigație electro fiziologică care se ocupă cu investigarea mai în detaliu a bolilor neuromusculare, care afectează nervii și mușchii la nivelul corpului. Se recomandă în afecțiuni precum scleroză laterală miotrofică, polineuropatii, miastenii, sindrom de tunel carpian. Dr. Florian Antonescu, medic specialist neurologie, Hyperclinica MedLife Berceni, răspunde la cele mai frecvente întrebări legate de electromiografie în MedTalks, produs de HotNews.ro și MedLife: Dacă am tratament anticoagulant, trebuie să întrerup tratamentul pentru a face electromiografie? Este o investigație dureroasă? Dacă am stimulator cardiac sau implanturi metalice pot face electromiografie?
Ce este electromiografia?
Electromiografia este o investigație electro fiziologică care se ocupă cu investigarea mai în detaliu a bolilor neuromusculare, care afectează nervii și mușchii la nivelul corpului.
Are o parte inițială care e cu electrostimulare, în care noi montăm niște electrozi pe mușchii sau tegumentele pacientului și după aceea cu un stimulator stimulăm nervii în diferite regiuni pe lungul membrului și observăm înregistrarea impulsului și ne dă informații și despre efector, adică despre mușchiul pe care îl înregistrăm, cât și despre nervul care conduce impulsul până în zona respectivă, dacă impulsul are o conducere fluentă dacă este parțial blocat, dacă numărul de fibre din nervul respectiv este redus.
A doua parte este examinarea cu ac, în care cu un ac subțire se înțeapă diferite grupe musculare din corp și ne dă informații directe despre comportamentul fibrelor musculare din punct de vedere electric, dar ca și contracție în mușchiul respectiv și ne ajută să punem o serie de diagnostice sau să stadializăm severitatea anumitor boli.
Este de spus că partea cu ac pare înspăimântătoare, dar acul este subțire, nu este acul de seringă gol, este un ac plin, are un electrod înăuntru și doar înregistrează din zona musculară respectivă, nu injectează, nu extrage nimic, iar partea cu stimularea nu se suprapune cu partea cu ac.
Oamenii confundă electromiografia cu electroencefalograma. Care este diferența dintre ele?
Ele sunt surori, în sensul că fac parte din aceeași subcategorie a medicinei investigative, adică partea de explorări electro fiziologice care folosesc curentul electric pentru a investiga diferite părți ale corpului.
Diferențele totuși sunt mari. Electroencefalografia este o investigație doar de înregistrare a activității electrice cerebrale, se face plasând electrozi multipli la nivelul scalpului, pe când electromiografia este adresată părților periferice, nervilor periferici și mușchilor. Are partea de înregistrare, dar partea de înregistrare este întotdeauna provocată, fie prin stimulare electrică, adică o parte de stimulare a nervilor, fie prin activarea grupelor musculare pe care le examinăm cu acul, adică noi înțepăm mușchiul cu acul și rugăm pacientul să contracte ușor mușchiul și vedem partea de activitate din zona respectivă. Sunt asemănătoare, dar total diferite.
Top 5 afecțiuni pentru care se recomandă electromiografia
Sunt foarte multe boli în care se recomandă electromiografia pentru că patologia neuromusculară este vastă. Ca importanță și frecvență, aș începe cu bolile de neuron motor.
Este o categorie de boli neurodegenerative în care pacienții pierd progresiv neuron motor, care duce la pierderea forței musculare și atrofia mușchilor.
Prototipul bolii e o boală foarte distructivă, severă, numită scleroză laterală miotrofică. EMG - ul este e esențial pentru diagnostic, pentru că se dorește un diagnostic cât mai precoce și identificarea modificărilor neuro musculare chiar într-un stadiu preclinic, în care mușchiul nu dă semne de suferință, pentru a se introduce cât mai curând tratament în faza bolii.
A doua ar fi miastenia. Este o afectare autoimună a joncțiunii neuromusculare, zona de legătură între nerv și mușchi prin care transmiterea electrică de la nerv la mușchi este deficitară, mare parte din fibrele musculare sunt blocate și nu primesc impulsul, ducând tot la scăderea de forță. EMG - ul este important pentru diagnostic, aproape că nu există pacient cu miastenie care să nu fi făcut EMG.
Polineuropatiile cu multe cauze, cea mai frecventă în populație la noi fiind diabetul zaharat, necesită evaluare EMG pentru a putea stabili diagnosticul în faze preclinice la un pacient diabetic, pentru a putea spori controlul glicemic și al diabetului și pentru a putea urmări evoluția. Uneori, pacienții cu diabet au o patologie intricată, adică au și polineuropatie și afectare de măduvă cervicală și uneori nu îți poți da seama dacă simptomatologia este periferică sau spinală și EMG - ul ne ajută să deosebim stadializând severitatea polineuropatiei.
Aproximativ o treime din cazurile care necesită EMG sunt pentru sindrom de tunel carpian, care este o neuropatie sau afectare de nerv prin compresie mecanică la nivelul încheieturilor pumnilor.
Referitor la tratament, în sindromul de tunel carpian în formele moderat severe se intervine chirurgical și se decomprimă nervul în zona în care este gâtuit. EMG-ul este important pentru a localiza cât se poate de bine zona, cât de sever este și dacă afectarea este limitată la părțile superficiale ale nervului sau deja fibrele nervoase sunt pierdute și distruse, lucru care orientează chirurgul și pacientul la ce să se aștepte ulterior ca posibilități de recuperare.
O a cincea boală ar putea fi miopatiile. Miopatiile sunt un spectru larg de afectări musculare, examenul clinic este destul de sărac adesea, pentru că miopatiile fiind afectare pur de mușchi nu au modificări de sensibilitate.
Adesea nu sunt dureroase și pacientul doar se prezintă cu deficit de forță, de obicei la zonele proximale ale membrelor, la coapse și la mâini, dificultăți la urcatul pe scări, dificultăți la ridicatul mâinilor, lucruri care la pacientul vârstnic sunt frecvent întâlnite datorită problemelor de coloană și astfel EMG-ul ajută mult în a deosebi afectarea miopatică de afectarea radiculară.
Cum trebuie să se pregătească pacientul în ziua electromiografiei?
Pregătirile nu sunt excepționale, pacientul întreabă: “am voie să mănânc, am voie să-mi iau medicația?”. Bineînțeles, pacientul trebuie să mănânce, trebuie să își ia medicația, poate să-și desfășoare activitatea normal în ziua respectivă, înainte și după examinare.
Pregătirile importante sunt tocmai pentru a ușura examinarea și a spori confortul. În primul rând, pacientul trebuie să vină, dacă se poate, cu haine largi, pentru că adesea trebuie să examinăm zone proximale, umărul sau coapsa și e foarte ușor pentru pacient dacă are haine care permit suflecarea.
A doua problemă este legată de tegumente. Examenul EMG este cu montaj de electrozi pe tegumente și stimulare electrică la nivelul tegumentelor, iar calitatea înregistrării depinde mult de calitatea suprafeței tegumentare. Pielea trebuie să fie curată și uscată.
Îți trebuie trimitere de la specialist pentru electromiografie?
Electromiografia este o investigație care evaluează țintit anumite părți ale sistemului nervos periferic, anumiți nervi și mușchi. Sunt zeci de nervi și zeci de mușchi la nivelul corpului uman, unii mai ușor de examinat decât alții. Dacă ar fi să-i luăm pe toți și să facem o electromiografie completă pe toți nervii și mușchii, ar dura ore în șir, poate să dureze 4, 5 ore și este deosebit de neplăcut.
Adesea primim de la colegii neurologi, neurochirurgi și alte specialități trimiteri cu diagnosticul simplu “EMG, rog viteză de conducere”.
Trebuie știut că pe cât de corect va fi formulat diagnosticul de trimitere, pe atât de corect va fi și bine integrat în patologia pacientului răspunsul primit de electromiografist.
Este bine ca în trimitere să scrie chiar pe larg: "Solicit EMG pentru a evalua preoperator rădăcinile lombosacrate pe partea dreaptă de la l3 la s1, în vederea consultului neurochirurgical.”
"Solicit EMG deoarece nu pot să îmi dau seama dacă aceste parestezii, adică amorțeli de mâini ale pacientului, sunt secundare unei polineuropatii diabetice sau unui tunel Carpian”.
Electromiografia este o investigație dureroasă?
Avem frecvent întrebarea dacă EMG-ul doare. EMG-ul e cu stimuli electrici care sunt mici curentări și înțepat cu acul și atunci este dureros.
Cât este de dureros? Eu le răspund pacienților că de obicei nu este dureros, este neplăcut. E o mică diferență între neplăcut și dureros. De obicei este neplăcut, dar suportabil, există rareori pacienți care nu tolerează examinarea EMG până la capăt. În experiența mea sunt excepția, sunt sub 1 dintr-o sută de pacienți care nu tolerează efectuarea, dar ca anxietate, cred că sunt 99 dintr-o 100 care sunt speriați și oamenii trebuie să înțeleagă că este o examinare tolerabilă.
Pacienții care au tratament anticoagulant trebuie să își întrerupă tratamentul pentru a face electromiografie?
Pacienții care au tratament anticoagulant îl primesc pentru motive foarte întemeiate, adesea salvatoare de viață. Electromiografia este o investigație care presupune înțepături cu acul și orice pacient care e conștient de tratamentul lui anticoagulant se teme de sângerări și orice înțepătură are un risc de sângerări.
Din fericire, acul de electromiografie este un ac subțire, mai subțire decât acul de seringă. Rata de sângerări la electromiografie la pacienții cu anticoagulant este minoră sau nesemnificativă și în niciun caz nu impune întreruperea tratamentului anticoagulant.
Există o singură mențiune care trebuie făcută. Există două feluri de anticoagulant există anticoagulante de generație veche, cum e sintromul, trombostopul sau warfarina și anticoagulante de generație nouă. La anticoagulantele de generație veche se urmărea magnitudinea efectului într-o analiză numită INR, care la majoritatea cazurilor poate să fie între doi și trei. Dacă pacientul e pe tratament anticoagulant de generație veche, trebuie făcut un INR în ziua respectivă și trebuie să fie între doi și trei. Adică să nu fie peste trei, pentru că atunci riscul de sângerări crește oricum la pacientul respectiv.
Pentru tratamentele anticoagulante de nouă generație nu există nicio problemă în a se face examenul cu ac.
Dacă pacienții au stimulator cardiac sau implanturi metalice pot face electromiografie?
Pacienții cu implanturi metalice și stimulator cardiac pot face electromiografia fără probleme.
Pacienții cu implanturi ortopedice, de exemplu, nu au nicio restricție.
Legat de pacienții cu stimulator cardiac sau cerebral, pentru că acestea sunt singurele implanturi care impun oarecare mici limitări, trebuie neapărat anunțat medicul electromiografist.
De obicei, noi avem o fișă la pacient la care îl întrebăm și toți electromiografiștii întreabă înainte: aveți stimulatoare implantate, luați tratament anticoagulant? Pacienții cu stimulatoare cerebrale sau cardiace au problema că nu se poate stimula în zona de vecinătate a stimulatorului adică nu putem da curenți zona respectivă, pentru că există riscul ca curentul să migreze pe fibrele de implant.
Medicul Florian Antonescu efectuează electromiografii în cadrul Hyperclinicii MedLife Berceni.
***
Articol suținut de MedLife, o companie cu tradiție, care de-a lungul timpului a îndrăznit să țintească tot mai sus pentru a aduce schimbare în sistemul de sănătate românesc.
Suntem cu un pas înainte în tot ceea ce înseamnă servicii medicale: complexitatea și calitatea actului medical, tehnologia din dotare și profesionalismul corpului medical.
Misiunea noastră este de a face România bine prin medicină și știință, prin informare și cunoaștere, dar și cu grijă și empatie. Pentru că medicina, așa cum o înțelegem noi, este cunoaşterea vieţii de la ştiinţă la emoţii.
1
2
