Romanii comemoreaza in aceste zile 21 de ani de la cea mai sangeroasa mineriada, care a avut loc pe 13-15 iunie in Bucuresti. Peste 1.000 de persoane au fost ranite si sute de oameni au fost arestati in urma evenimentelor din iunie 1990, marcate de o interventie in forta a minerilor impotriva protestatarilor din Piata Universitatii. Bilantul oficial al mortilor a fost de sase, dintre care patru prin impuscare, insa asociatiile victimelor mineriadelor sustin ca numarul celor care si-au pierdut viata a fost mult mai mare.

Foto:
  • Click pe poza pentru fotogalerie

Intr-un material postat anul trecut pe blogul sau, fostul presedinte Ion Iliescu a afirmat ca mineriada din 1990 a fost efectul, si nu cauza violentelor declansate in ziua de 13 iunie, el adaugand ca "unora (dintre manifestanti, n.r.) li s-au inoculat si iluzii desarte de catre cei ce-i stimulau, inclusiv financiar, pentru a provoca dezordine".

In noaptea de 12 spre 13 iunie, autoritatile au intervenit in forta pentru a imprastia demonstrantii aflati de 52 de zile in Piata Universitatii. Dupa ce in cursul zilei se inregistreaza ciocniri violente intre manifestanti si politie, seara, la televiziunea publica se citeste un comunicat al presedintelui Iliescu: "Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita."

Patru garnituri de tren pline cu minerii condusi de liderul sindical Miron Cozma sosesc in ziua urmatoare in Bucuresti. Urmeaza 24 de ore in care sediile partidelor istorice si ale ziarului Romania Libera au fost devastate si mii de bucuresteni au fost batuti pentru simplul fapt ca aveau barba sau ochelari sau pentru ca pareau a fi studenti.

Oficial, numarul celor morti in acele zile este sase, dar neoficial se vehiculeaza ca este peste 100. In sprijinul acestei teorii este adusa descoperirea in Cimitirul Straulesti a 78 de morminte cu persoane neidentificate, decedate in perioada 13-17 iunie 1990, dar si marturia unor medici care au ingrijit victimele ajunse la spitale.

Pe 15 iunie, miile de mineri au fost stransi la Romexpo, unde presedintele Ion Iliescu le-a multumit pentru "atitudinea de inalta constiinta civica".

Initial, in dosarul mineriadei au fost puse sub invinuire 25 de persoane intre care fostul sef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chitac, Victor Athanase Stanculescu si Corneliu Diamandescu.

Parchetul General a inceput urmarirea penala impotriva lui Ion Iliescu in iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav. In decembrie 2007, procurorul general, Laura Codruta Kovesi a infirmat insa rezolutia de incepere a urmaririi penale pe motiv ca s-au comis erori de procedura iar ancheta in acest dosar continua.

In martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmarire penala a fostului presedinte Ion Iliescu in dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, in care era invinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune si comunicare de informatii false. Cu toate acestea, Ion Iliescu va fi cercetat in continuare pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective si insusirea unor bunuri si distrugerea unor obiective si insusirea unor valori culturale.

Mineriada din 1990 a fost efectul, si nu cauza violentelor, crede fostul presedinte

In 2008, Ion Iliescu declara ca nu are nicio vina in dosarul Mineriadei, singurii vinovati fiind cei care "au provocat acte rebele si actiuni agresive impotriva institutiilor statului", "inclusiv minerii, la incitarea acestor forte nenorocite".

"Cine a aparat stabilitatea tarii actiona in interesul tarii, cine ataca institutiile statului, ei sunt responsabili de actiunile de atunci, inclusiv minerii, la incitarea acestor forte nenorocite", a afirmat Iliescu.

Fragmente din discursul lui Ion Iliescu de la Romexpo:

* Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica. Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sunteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu. Si de asta data ati demonstrat cat de importanta este solidaritatea muncitoreasca. Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua. Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti. Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile.

* Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament. La cladirea Asociatiei "16-21 Decembrie" depozite de bate si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe. In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sunt arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. Cum se poate motiva ca in sediul unui partid politic, in sediul unor asociatii declarate apolitice, prezenta unor asemenea depozite de sticle incendiare, de munitii, de droguri si arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva asa ceva? Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada.

* Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta. Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile. Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile.

* Stim ca avem in dumeavoastra un sprijin de nadejde, cand va fi nevoie vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra.