"Suntem zgaltaiti zilnic de un cutremur, incepand de vinerea trecuta. Acum ne este frica de radiatii. Dar ce sa fac in Romania, sa o iau de la zero?" Cristina Yabumoto este plecata de sapte ani in Japonia, este casatorita cu un japonez si lucreaza ca profesoara de engleza in Tokyo. Are un baietel de trei ani si o fetita de doua luni. "Baietelul meu a facut fobie de cutremur, plange noaptea si ma tot intreaba: a venit cutremurul?", povesteste Cristina intr-un interviu pentru HotNews.ro. "Sotul meu a hotarat sa ne trimita pe toti acasa la socri", a declarat aceasta. Si desi parintii o roaga sa se intoarca in Romania, Cristina prefera sa ramana pe pamant nipon.
Asculta interviul cu Cristina Yabumoto
Descarca fisierul audio in format MP3
De la cutremurul si tsunamiul din 11 martie, casa lor este in fiecare zi zguduita de un nou seism, iar alerta nucleara i-a speriat si mai tare. "In fiecare zi sunt cutremure peste cutremure, cel mai tare ne e frica acum de radiatii", spune romanca. Din cauza terorii seismelor repetate, dar si pentru a-si proteja copiii, sotul Cristinei a decis sa isi trimita familia la parintii lui, in sudul Japoniei. Acolo, cutremurul nu s-a simtit foarte tare si "fiecare duce o viata normala". El a ramas in Tokyo, unde lucreaza pentru a-si intretine familia.
Trenurile sunt arhipline de mame cu copii, ce pleaca la rude in sud-vestul tarii
Singura cu doi copii si dupa un drum de sase ore cu trenul, Cristina poveste ca nu i-a fost usor deloc. "Am fost insa surprinsa sa vad si alte mame cu doi-trei copii. Majoritatea celor din tren erau mame cu copii si erau trenurile arhipline. Deci fiecare pleaca unde e mai sigur", a povestit romanca. In Tokyo"nu mai putem gasi benzina si nu te poti misca pe nicaieri, magazinele sunt goale, nu mai poti sa mai cumperi nimic. (…) Dar japonezii incearca sa faca tot posibilul sa o ia de la capat".
Este speriata de posibilitatea unui accident nuclear, insa la fel de putine sperante ii trezeste si varianta de a se intoarce in Romania. "M-am gandit sa ma intorc in Romania, tocmai pentru ca mama m-a batut la cap: fa ceva, ori vii in tara, ori du-te la socri. Dar si sotul meu are un serviciu stabil. Nu e usor sa lasi serviciu, sa lasi casa, tot si sa o iei in Romania de la zero, unde daca el nu vorbeste romana unde sa lucrezi, unde sa stai? Mama locuieste intr-un apartament cu doua camere, tata e somer. Deci ar fi asa: am fugit de una si am dat de alta".
"Nicio romanca din cele pe care le stiu eu in Japonia nu s-a intors in Romania"
Nu este singura romanca din orasul unde locuieste. Si prietenele ei sunt speriate, insa niciuna nu s-a intors acasa pana acum. Motivul: "pana nu este sigur ca e un pericol real pentru sanatate, nu iti poti muta toata viata inapoi in Romania". A primit insa un e-mail de la o alta romanca stabilita in Tokyo, care i-a transmis ca ambasada Romaniei strange datele celor care vor sa plece din Japonia.
Nu si-a trimis datele, insa si-a luat pasapoartele si toate actele inainte de a urca in tren spre socri, "ca am zis ca cine stie, daca nu ma mai intorc acasa si ma duc direct in Romania, sa le am cu mine. Pentru orice eventualitate". Ajutorul autoritatilor romane nu este insa primul sau gand. "Daca e sa plec, financiar m-ar ajuta familia, am reusi sa facem rost de bilet, cred ca asta n-ar fi o problema. Am zis ca, daca e ceva, sa las pe altii care sunt mai saraci sa plece cu avionul romanesc. Cunosc o romanca ce e casatorita cu un peruan si au o situatie dificila".
Din Romania, Japonia se vede mult mai alarmata decat este, de fapt, sustine Cristina Yabumoto. "Sotul meu e japonez get-beget si are spiritul: nu-ti fa probleme ca o sa se rezolve, e doar o chestiune de cateva zile". La fel privesc realitatea si miile de niponi care se stau zilnic, de luni incoace, la cozi interminabile sa prinda trenul catre serviciu. "Ce m-a impresionat a fost ca toti stateau intr-o ordine impecabila. Nu a fost haos, erau aliniati pe sute de metri, dar nu era nimeni care sa tipe, sa urle, asteptau in ordine la rand sa ia trenul sa mearga la serviciu".
"Fratele meu, mama, sunt disperati, imi spun mereu: vino in Romania"
De cealalta parte a receptorului, insa, stau rugamintile familiei din Romania. "Fratele meu, mama, sunt disperati, imi spun mereu: vino in tara! Dar stiti cum e, e usor de spus, e mai greu de trecut la actiune. Sotul are un serviciu, avem casa, eu am si eu un serviciu, sa ma duc in tara sa o iau de la zero. Mi-e frica de necunoscut. Aici stiu ce ma asteapta, stiu ce este".
A facut insa un compromis si a plecat in sudul tarii, mult mai putin afectat de cutremur si tsunami. Un exod pe care-l urmeaza tot mai multe familii care au posibilitatea de a sta pentru cateva zile la cineva in sud-vest. "Cam toti fac acelasi lucru, din moment ce am vazut atatea mame cu copii si am discutat cu ele, si ne-am ajutat una pe alta. Vedeam una de copiii celeilalte". Si, peste tot, barbatii au ramas pe loc, pentru a-si continua serviciile.
Totusi, "daca se spune ca ne afecteaza sanatatea si daca ambasada ne spune ca fiecare trebuie sa se duca in tara lui si as avea motive sigure, m-as intoarce in Romania", spune Cristina.
6
2
