“Huo! Criminalii! Ne inchid spitalele, omoara poporul!”, striga furioasa una dintre tabere in timp ce cealalta bifeaza satisfacuta inca o rubrica din odiseea exemplarei lupte pentru reforma. Vesnic prins la mijloc, pacientul priveste in dreapta si in stanga si, fara sa-si puna prea multe intrebari, baga mana in buzunar si plateste. De doua ori: o data contributia obligatorie la fondurile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) si a doua oara contributia politicoasa la fondurile personale ale medicului.
Reprofilarea sau comasarea catorva sute de institutii medicale s-a oglindit apocaliptic in spatiul public. Pentru sustinatorii guvernantilor aceasta actiune este inceputul sfarsitului unui sistem medical gaunos si corupt. Pentru opozitie este o dovada limpede de atentat la supravietuirea poporului, un genocid pe timp de pace. Dar, ca de obicei pe meleag romanesc, Caragiale e singurul care are dreptate. Desi impresionanta pe hartie, inchiderea acestor spitale nu este un mare gest reformist dar nici un genocid.
PREA MICI CA SA CONTEZE
Situatia financiara a sistemului medical romanesc este atat de disperata incat orice picatura conteaza. Daca privim lista celor 71 de spitale propuse spre inchidere remarcam ca este vorba doar de spitale orasenesti mici. Cele mai mici 100 de spitale din Romania consuma impreuna doar 6% din totalul cheltuielilor alocate spitalelor de catre CNAS. Economia astfel realizata este asadar nesemnificativa, nici gand de cine stie ce mare masura reformista.
De cealalta parte, medicii acestor institutii nu vor fi concediati (ar fi culmea in conditiile crizei de medici din Romania), ci doar relocati, dupa cum confirma si ministrul Sanatatii, Cseke Attila: “In urma comasarilor si a reprofilarilor de spitale nu va exista personal medical disponibilizat.” Cu cinci exceptii notabile, toate spitalele propuse spre inchidere se afla la mai putin de 35 de kilometri de cel mai apropiat spital judetean important. Frecvent invocata, problema scaderii accesului cetateanului la asistenta medicala nu e altceva decat un exercitiu retoric, in conditiile in care Romania dispune, in principal datorita eforturilor lui Raed Arafat, de un sistem de interventii de urgenta bine pus la punct: “Vom avea grija ca in zonele in care anumite spitale se reprofileaza sa crestem capacitatea serviciilor de ambulanta si SMURD, dar in prezent nu as spune ca sistemul
In Romania se acorda 5 consultatii in ambulator/locuitor/an in timp ce media tarilor UE este de 8 consultatii.
In anul 2008 doar 25% dintre prezentarile la urgenta au fost justificate.
Health in Transition
este suprasolicitat. Exista chiar anumite zone in care avem echipaje cu capacitate reziduala, care au doar 2 interventii pe zi. Dar oricum, cazurile care necesitau interventii de urgenta nu ajungeau in acele spitale mici, acestea neavand capacitate de tratament.” Recunoscand pe de o parte inutilitatea unora dintre spitalele propuse spre inchidere, Vasile Astarastoaie, presedintele Colegiului Medicilor, a acuzat lipsa de transparenta a masurilor Ministerului Sanatatii. Totusi, “lista neagra” a fost una supusa dezbaterii, varianta finala urmand a fi publicata abia in cursul acestei saptamani de catre Ministerul Sanatatii.
O BATALIE INTRE CORBI
Comasarea celorlalte 111 institutii medicale tine de un alt registru: cel al puterii in sistem. In aceste cazuri nu este vorba despre o desfiintare de facto ci de o reorganizare administrativa, neinteresanta pentru pacient, dar vitala pentru “mogulii” medicali. Unul dintre acestia mi-a marturisit ingrijorat ca “trebuie sa facem ceva, altfel astia ne distrug de tot”. Prin desfiintarea posturilor de management si trecerea acestuia in sarcina spitalului “primitor”, anumiti indivizi din sistem vor pierde controlul asupra unor resurse financiare. E vorba aici mai degraba de o bataie intre corbi, decat de o masura reformista. De altfel, una dintre temerile medicilor “comasati” a fost ca toti ceilalti medici ai spitalului vor putea folosi din acest moment aparatura ultraperformanta.
Disperat in a identifica orice loc de unde s-ar mai putea reduce cheltuieli, Ministerul Sanatatii a gasit victima potrivita: personalul administrativ. Spre exemplu, din totalul angajatilor in cele 6 spitale ale judetului Dambovita, 48% sunt personal non-medical (TESA, muncitori, administrativ) ei absorbind 31% din totalul cheltuielilor. Insa desi masura este justa, efectul reformist al comasarii nu este nici de aceasta data uimitor: prin desfiintarea celor aproximativ 500 de functii non-medicale se face o economie de aproximativ 5 milioane euro. Un mizilic. Dar cand foamea e mare, un mizilic devine un adevarat ospat.
BIROCRATIA BATE TEHNOLOGIA
O alta masura a Ministerului Sanatatii anuntata cu trambitele reformei este scaderea planificata pe trei ani a numarului de paturi din spitale. Efectul economic produs este de aceasta data mai consistent, fiind vorba de o adaptare la scaderea in 2011 a fondurilor alocate de catre CNAS spitalelor. Ciudat este insa obiectivul stabilit de catre Ministerul Sanatatii ca fiind “apropierea in urmatorii 3 ani de media europeana de 5,61 paturi la mia de
Politicile de sanatate romanesti nu incurajeaza medicina primara, investitiile in aceasta zona fiind de doar 8%. In plus, in prezent exista un conflict deschis intre medicii de familie si CNAS.
locuitori”. Suna a obiectiv cincinal insuficient mestecat si gandit, caci numarul de paturi din spitalele Europei depinde de specificul national al sistemului respectiv. Astfel, daca Romania are 6.02 paturi la mia de locuitori in 2011, Germania si Franta depasesc mult aceasta valoare, in timp ce Marea Britanie si Norvegia se afla mult sub media europeana de 5,6. Simpla scadere a numarului de paturi nu stopeaza risipa din sistemul medical romanesc, ci este doar o alta masura contabiliceasca de economisire. Iata de ce.
Sistemul romanesc este astfel construit incat spitalele sunt incurajate sa mentina cat mai multe paturi si sa faca cat mai multe internari (chiar si atunci cand nu este cazul, ca de exemplu pentru efectuarea unor analize). Aceasta se intampla deoarece criteriul predominant folosit de CNAS atunci cand contracteaza servicii medicale este cel al istoricului cazurilor externate. Astfel ca, in Romania se fac peste 25 de internari/suta de locuitori/an in timp ce in tarile Europei occidentale media e putin peste 15 internari. In plus, 15% din tratamentele in sectiile de acuti ale spitalelor romanesti ar fi putut fi acordate in ambulator (conform studiului "Health in transition"). Cu alte cuvinte, ii internam pe toti, chiar si atunci cand nu e nevoie si ii tinem cat mai mult (pentru o nastere normala romancele stau in medie in spital 5,3 zile, locul doi in UE). Daca progresul tehnologiilor medicale a dus la reducerea spitalizarii de durata si la utilizarea crescuta a serviciilor in ambulatoriu, la noi birocratia bate tehnologia. Masura Ministerului Sanatatii de scadere a numarului de paturi este doar vanare de vant atata timp cat CNAS nu secondeaza Ministerul prin renuntarea folosirii predominante a criteriului numarului istoric de cazuri. Dar asta nu se va intampla in 2011 si rivalitatea surda existenta intre conducatorii Ministerului si cei ai Casei nu va fi de ajutor nici in viitor.
DESCENTRALIZARE CU PERICOLE
Pentru unii, anotimpurile de reforma pot aduce noi oportunitati. Centrul de Sanatate din Chisineu Cris, un orasel intre Arad si Oradea, este trecut pe lista de desfiintare. Avand 10 paturi intr-o sectie de interne si un aparat de radiologie vechi de 40 de ani, singura speranta a managerului spitalului este sustinerea financiara a Consiliului Local, fara de care spitalul nu va putea supravietui dupa 1 aprilie 2011. Doar ca, pe aceeasi strada, intr-un bloc proprietate a aceluiasi Consiliu, functioneaza un spital privat cu 80 de paturi. Saloanele sunt saracacioase dar curate, taxa de internare (hoteliera) fiind de 100 de lei iar pentru conditii “de lux” 25 euro.
Spitalul din Chisineu Cris propus spre desfiintare
Foto: Hotnews
Cabinetul de ginecologie are contract cu CNAS, dar cel de chirurgie nu, asa ca acolo pacientul scoate banul. Desi privat, spitalul are datorii la Consiliul Local si va fi interesant sa aflam pe cine vor alege consilierii din Chisineu Cris sa sprijine. Centrul de Sanatate nu are datorii dar, abandonat fiind de Minister, nu prea are cum sa concureze cu spitalul privat despre ai carui conducatori se vorbeste in oras ca ar avea “relatii cu oameni importanti la Minister si in Arad.”
Puterea acestui Consiliu Local de a determina viitorul spitalului din oras este efectul direct al celei mai importante masuri reformiste adoptate sub ministeriatul lui Cseke Attila. Una autentica de aceasta data: descentralizarea, adica transferul puterii de decizie de la centru catre autoritatile locale. In acest fel, responsabilitatea proastei functionari a unui spital nu va mai fi disipata catre un indepartat minister din capitala, ci localizata aproape, in biroul primarului si al presedintelui de Consiliu Judetean. Dar dincolo de acest efect benefic, apar si noi pericole. Influenta politica a breslei medicale este consistenta si, uneori, interesele financiare ale unor jucatori din sistem primeaza in fata intereselor pacientilor. Incercarii oricarui primar de a reforma sistemul medical din localitatea sa i se vor opune forte considerabile. Unul dintre acesti primari reformisti mi-a povestit (solicitand anonimatul) despre “telefoanele nenumarate si presiunile” exercitate asupra sa de “mogulii” breslei medicale din orasul pe care-l conduce. Cati primari si presedinti vor rezista si cati nu?
O SITUATIE CIUDATA
O situatie ciudata a aparut la Drobeta Turnu-Severin unde Consiliul Judetean Mehedinti (judet dominat de PD-L) a transferat managementul spitalului judetean din localitate catre o firma privata. Totul s-a derulat legal. Licitatie deschisa (facuta publica cu 3 zile inainte de Craciun) castigator fiind singurul ofertant, o firma infiintata in urma cu un an si lipsita de orice fel de istorie publica: Tetraedru Medical Consulting. Intrigat de aceasta absenta si fiind vorba despre un parteneriat public-privat am solicitat detalii despre actionarul unic al acestei firme, un anume Dorel Dumitras. Purtatorul de cuvant al firmei, Roxana Bichis, nu a dezlegat misterul: “Dorel Dumitras are 25 de ani experienta in management. Nu pot sa va dau alte date mai concrete pentru ca dumnealui nu considera ca CV-ul sau face obiectul unei informari publice. Rezultatele vor vorbi pentru noi.” Nici vicepresedintele Consiliul Judetean Mehedinti, Andi Nodit, cel care s-a ocupat direct de aceasta chestiune nu stia mai multe: “Dorel Dumitras a fost unul dintre reprezentantii firmei in momentul in care s-a semnat
Spital privat in Chisineu Cris
Foto: Hotnews
contractul. L-am intalnit o singura data. Claudiu Zara este reprezentantul firmei aici, cel cu care noi, Consiliul Judetean tinem legatura.” Claudiu Zara, actualul director al Spitalului din Drobeta si angajat al Tetraedru, tocmai s-a mutat din judetul Vrancea, unde a fost in mai multe randuri director al Spitalului din Adjud, presa locala considerandu-l un apropiat al PD-L. Despre contractul dintre Tetraedru si CJ Mehedinti, Claudiu Zara spune ca “este facut la nivelul sumei din lege, adica salariul managerului. Ce castiga firma? Fiind primul spital cu management privat, ne axam sa crestem imaginea firmei. In viitor, cand se vor face contracte de management cu alte Consilii Judetene, contractele vor avea valori mai mari decat salariul de manager.” Nici el nu poate da detalii despre Dumitras si, desi nu stie unde a mai lucrat acesta, cunoaste vasta lui experienta in management. Iata cum dintr-un parteneriat public-privat se poate naste un mister.
Exista intentii bune la nivelul Ministerului Sanatatii, dar fara dublarea lor de catre CNAS doar intentii vor ramane. Pe de alta parte e important sa facem diferenta intre masurile disperate si cele de reforma autentica. Reforma este un proces care nu are nimic de-a face cu disperarea, ci cu luciditatea. In plus, cel mai mare obstacol in calea insanatosirii sistemului medical sunt numerosii microbi care paraziteaza sistemul. Pana astazi niciunul dintre acesti microbi nu a fost identificat, desi presedintele CNAS a vorbit deschis despre fraudele din sistemul de asigurari de sanatate. Dar atata timp cat aceasta vorbire nu face referire la cazuri clar nominalizate, singura intrebare realista ramane aceasta: se poate face reforma intr-un pahar cu microbi?
4
4
