La inceputul acestei saptamani a avut loc o dezbatere organizata de Institutul de Studii Populare si Fundatia Konrad Adenauer - "Reforma institutionala a Statului Roman. Statul asistential, statul minimal sau statul eficient", in cadrul careia guvernantii nostri, in frunte cu presedintele si premierul, au continuat ofensiva declansata anul trecut impotriva statului social si a fenomenului numit "nemunca". Si nu ma refer aici doar la declaratii retorice, ci la o serie de masuri concrete, cum ar fi prevederile din proiectul noului Cod al Muncii, taierea ajutoarelor sociale din vara lui 2010, inasprirea conditiilor de acordare a ajutorului de somaj si a venitului minim garantat (VMG).
Dar nu masurile concrete, de intarire a controalelor, sunt cele care mi se par revoltatoare. Cercetarile in domeniu arata ca in ceea ce priveste conditiile de eligibilitate ale VMG, de exemplu, Romania are prevederi destul de relaxate si putin rigide in comparatie cu multe state europene. Daca ma gandesc la coruptia care paraziteaza toate sub-sistemele societatii romanesti, atunci nu pot sa nu sustin macar o parte din masurile de sporire a controlului si conditionarilor pentru acordarea ajutoarelor sociale (cum ar fi aceea ca nu primariile vor aproba plata VMG, ci Agentia pentru Prestatii Sociale). In schimb, mi se pare revoltatoare demonizarea figurii asistatului social si portretizarea acestuia ca un individ care 1) huzureste pe banii statului si 2) este un lenes ce are posibilitatea sa munceasca, dar refuza asta.
Huzurul saracilor
Sa ne uitam la primul aspect, cel al "huzurului" asistatului care cumuleaza "venituri de ministru". Nu voi compara cei aproximativ 30 de euro pe care ii primeste o persoana singura in Romania cu cei 600 de euro pe care ii ia beneficiarul de VMG in Belgia, de exemplu. Suntem o tara saraca si nu putem compara mere cu pere - sunt de acord! Va propun sa raportam cuantumul venitului minim pentru o persoana la valoarea salariului minim pe economie. In timp ce in majoritatea statelor Europei de Vest si chiar si a unora din fostul spatiu socialist VMG reprezinta cam jumatate sau mai bine de jumatate din valoarea salariului minim, la noi VMG-ul abia daca se ridica la 25% din valoarea acestuia! Si daca tot am pomenit despre salariul minim, nu pot sa ma abtin sa nu reamintesc ca Romania este ultima in clasamentul statelor membre UE in ceea ce priveste proportia salariului minim raportata la salariul mediu lunar - la noi, aceasta e de aproximativ 30%, in timp ce in majoritatea statelor proportia se ridica la 40% sau mai mult! Prin urmare, daca comparam valoarea VMG la salariul mediu pe tara, decalajul va fi si mai mare, de-a dreptul unic in Europa!
Cam la fel stam si in ceea ce priveste ajutorul de somaj. Incepand de anul acesta, indemnizatia de somaj nu va mai fi calculata prin raportare la salariul minim (670 lei), ci la indicatorul social de referinta (500 lei). Pentru comparatie, voi mentiona doar ca incepand cu 2005 in Germania a intrat in vigoare, cu foarte mult tam-tam, un pachet legislativ cunoscut sub denumirea de Harz IV care a redus perioada de acordare a ajutorului de somaj (Arbeitslosengeld I, reprezentand intre 60-67% din salariul net), de la 12-36 de luni cat era pana atunci la 12 si, respectiv 18 luni pentru persoanele trecute de 55 de ani. La noi, indemnizatia de somaj se acorda pe o perioada de maxim 12 luni, iar marimea salariului anterior este aproape irelevanta - la suma de 75% din valoarea indicatorului social de referinta se adauga intre 3 si 10% din media salariului brut pe ultimele 12 luni, in functie de stagiul de cotizare. Prin urmare, o fi avand dreptate Traian Basescu atunci cand afirma la conferinta KAS -ISP ca nici Europa nu mai rezista in sintagma de stat social, numai ca una este statul social in vestul Europei si cu totul altceva la noi.
"Nemunca" la romani
A doua directie de atac frecvent intalnita in discursul oficial este blamarea "nemuncii". Va rog sa imi semnalati daca ma insel, dar caut de ceva vreme prin toate dictionarele explicative acest cuvant "nemunca" si nu reusesc sa il gasesc. Grava insa nu mi se pare introducerea unui cuvant nou care suna ca naiba in limba romana, ci legitimarea, prin utilizarea excesiva a acestui cuvant, a unei realitati distorsionate, conform careia romanii prefera sa stea acasa decat sa munceasca. Inteleg ca ne place sa ne autoflagelam ca si natiune si ca inlocuim actiunea concreta cu o autocritica plangacioasa. Si e adevarat ca expunerea la civilizatia occidentala si contactul cu o alta etica a muncii a modificat imaginea de sine a romanilor: un sondaj Pro-Democratia/CCSB din septembrie 2010 situa la 37% procentul romanilor care credeau ca printre principalele insusiri ale romanilor este harnicia, fata de 46% in 2002. Nu om fi noi campionii Europei la munca, dar in acelasi timp nu putem sa ne prefacem ca nu vedem ca de ani de zile in topul problemelor tarii se situeaza lipsa locurilor de munca. Ca romanii ar vrea sa munceasca, dar nu au unde. Ma uit pe datele agregate din 2005-2008 de pe World Values Survey la atitudinea fata de munca a romanilor prin comparatie cu cea a cetatenilor din SUA. Pentru 54,9% dintre romani, fata de doar 32,6% americani munca este foarte importanta. 62,4 % dintre romani sunt de acord sau foarte de acord cu afirmatia ca este umilitor sa primesti bani fara sa fi muncit pentru ei, fata de doar 43,2% dintre americani; 83% dintre romani fata de 55.5% dintre americani sunt foarte de acord sau de acord ca cine nu munceste se transforma in lenes; 70% dintre romani considera ca munca e o datorie fata de societate fata de 55.2% americani. Nu, datele World Values Survey nu pot fi banuite ca ar fi facute de vreun institut de sondaje ostil guvernului actual, iar despre americani nu se poate spune ca sunt "stricati" de un sistem social excesiv de generos. O sa mi se spuna ca romanii mint in sondaje. Dar atunci cum se explica ca avem cea mai inalta rata a mobilitatii fortei de munca din Europa? Din cauza ca suntem lenesi? Din cauza ca suntem lenesi muncim pentru salarii de mizerie, ceea ce face sa avem un procent coplesitor, de 17,7% - cel mai inalt din Europa, unde media este de 8,6% - de ceea ce se cheama "working poor", adica angajati ale caror venituri se situeaza sub pragul de saracie admis?
Inainte de a-i transforma pe saraci in tapi ispasitori, guvernantii nostri ar face bine sa isi exercite spiritul critic in raport cu ei insisi si sa se intrebe ce au facut ei pentru a incuraja munca. Nu am date mai recente, dar nu cred sa se fi ameliorat situatia din 2008 incoace (cand nu aveam probleme ca acum cu deficitul bugetar) - conform Eurostat, in anul 2008 Guvernul Romaniei a cheltuit doar 83,462 milioane euro pentru politicile si masurile active vizand piata fortei de munca (gen crearea directa de locuri de munca, activitati de formare, stimulente pentru angajare etc). Nu sugerez sa ne comparam cu statele Europei de Vest, care au PIB-uri de zece ori mai mari decat cel al Romaniei samd. Propun sa ne comparam cu vecinii nostri mai "saraci", bulgarii, care au alocat in acelasi an pentru acelasi tip de masuri 89,501 milioane de euro, avand un PIB substantial mai mic si cu aproximativ 130.000 de someri mai putin decat noi la acea data!
