Rusia doreste o relatie de subordonare cu statele din Europa Centrala si de Est si are interesul sa creeze in aceste tari dezbateri care sa ridice mingea la fileu anumitor politicieni si ziaristi. Este opinia exprimata, intr-un interviu pentru HotNews.ro, de Vladimir Socor, Senior Fellow in cadrul Jamestown Foundation, Washington.

Vladimir SocorFoto: jamestown.org

Specialist in problemele spatiului ex-sovietic, domnul Socor crede ca recentul scandal diplomatic dintre Romania si Rusia soldat cu expulzari reciproce de diplomati acreditati la Moscova si Bucuresti face parte dintr-un joc de propagandistic iar evaluarea corecta a politicii externe romanesti ar trebui facuta tinand seama de continutul ei si mai putin de declaratiile care se fac in diverse capitale.

Pe de alta parte, Vladimir Socor sfatuieste autoritatile romane sa se abtina de la declaratii care sa incite nationalismul ucrainean si interpreteaza recentele declaratii ale presedintelui Traian Basescu referitoare la Transnistria ca pe un semnal transmis partenerilor externi ai Romaniei inaintea renegocierii tratatului privind fortele conventionale in Europa.

Asculta interviul cu Vladimir Socor

Descarca fisierul audio in format MP3

Extrase din interviu:

  • Politica externa nu inseamna numai declaratii

Relatiile cu Rusia sunt tensionate daca Rusia doreste le defineasca in acest sens. Faptul ca Rusia face o declaratie beligeranta nu inseamna ca relatiile sunt proaste; inseamna, cel mult, ca Rusia doreste sa creeze o astfel de impresie. Cred ca asa se intampla acum pentru ca Rusia este suparata pe politica domnului Traian Basescu. Politica Romaniei sub actualul presedinte, guvern si minister de externe este exact cea care trebuie. Nu da Rusiei nici un motiv legitim de suparare in timp ce promoveaza interesele nationale ale Romaniei in cadrul intereselor euro-atlantice. Relatia Romaniei cu Rusia, repet, este normala.

Rusia intotdeauna profita de pe urma impresiei ca relatiile ei cu o tara sau alta sunt tensionate. Profita deoarece se pot ivi politicieni sau ziaristi in tara respectiva care sa reproseze guvernului ca are o relatie tensionata cu Rusia sau care sa promita ca “imbunatatesc” relatiile cu Rusia daca vin dansii la putere. Rusia joaca un joc de propaganda psihologica. Rusia doreste o relatie de subordonare cu tarile din Europa Centrala si de rasarit.

E gresit sa credem, asa cum deseori se intampla la Bucuresti si Chisinau, ca politica externa se face prin declaratii. Declaratiile sunt doar o parte componenta si nici macar cea mai importanta.

Sa ne uitam la continutul politicii externe romanesti in privinta Rusiei. Romania incearca sa isi diversifice importul de resurse energetice pentru a nu fi dependenta de Rusia. Romania este complet loiala proiectului Nabucco, nu intra in jocul rusesc de a negocia pentru conducta South Stream.

O scurta vreme, poate un an sau nici un an, ministerul Economiei a facut o politica proprie cochetand cu Rusia in privinta proiectului South Stream in speranta desarta de a aduce o ramura a conductei proiectata de Gazprom pe teritoriul romanesc.

Cred ca a fost o politica personala a domnului Adriean Videanu care nu a avut acoperirea presedintelui si a guvernului. Am vazut interviul consilierului prezidential Iulian Fota care clarifica pozitia Romaniei in privinta South Stream si Nabucco. South Stream este complet nereal, nu are nici gaze disponibile, nu are nici finantare in timp ce Nabucco are si una si cealalata. Negocierile duse de ministerul Economiei nu au facut decat sa arunce o umbra asupra pozitiei Romaniei, pozitie clarificata acum de catre consilierul presidential. Acesta e continutul real al politicii Romaniei.

De asemenea, faptul ca Romania gazduieste pe teritoriul sau trupe americane si, in perspectiva, scutul anti-racheta in noua configuratie. Romania duce o politica foarte apropiata de cea a Statelor Unite. Acest lucru a suparat Moscova foarte mult si incearca sa creeze impresia ca relatia bilaterala este proasta. Relatia este perfect normala. Romania este aliata cu Statele Unite si cu NATO.

  • Nesiguranta ucraineana pe axa Bucuresti-Moscova

In cadrul guvernului Ucrainei, ministerul de Externe este unul dintre putinele ministere care duc o politica de demnitate fata de Rusia si care nu isi coordoneaza propria politica cu politica Moscovei. Ministerul de Externe al Ucrainei are propriile sale viziuni de politica externa. E altceva decat presedintele Ianukovici sau premierul Azarov.

Ucrainienii sunt de mai multa vreme iritati de unele declaratii politice ale Bucurestiului. Si ucrainienii fac uneori greseala de a echivala politica externa cu simplele declaratii. Fiind o natiune noua, se simt nesiguri in lumea contemporana, sentiment care a crescut o data cu cresterea puterii Rusiei la rasarit. Ucraina are intodeauna sentimente de angoasa fata de integritatea ei teritoriala, amenintata direct de catre Rusia in ultimii cativa ani. Amenintata chiar si azi, macar rhetoric, de catre unii politiceni importanti rusi care tot ameninta sa smulga Sevastopolul si Crimeea.

Teritoriile din apusul Ucrainei au fost adaugate acestei tari abia foarte recent, istoric au apartinut Poloniei. Si atunci Ucraina se simte in nesiguranta cand politicieni din tari vecine fac declaratii despre teritoriile ucrainene. Este cazul unora dintre politicienii romani. Uneori se aud la Bucuresti declaratii – nu se revendica explicit niciun teritoriu dar indirect si prin aluzii mesajul cam acesta este, mai ales cand se vorbeste despre pactul Ribbentrop-Molotov. Ucraina a pierdut procesul de la Curtea Internationala de Justitie privind Insula Serpilor, asa se explica declaratia purtatorului de cuvant al MAE de la Kiev ca nu vor mai face concesii.

O declaratie deplasata, fara sens. Romania nu cere niciodata Ucrainei sa faca ceea ce purtatorul de cuvant de la Kiev a numit “concesii teritoriale”. Poate rusii o fac. Trebuie tinut cont de psihologia specifica a ucrainienilor in aceasta privinta si trebuie evitat la Bucuresti sa se faca declaratii care, fie si in mod indirect, pun sub semnul intrebarii integritatea teritoriala a Ucrainei in contextual necesitatii de a repara consecintele pactului Ribbentrop-Molotov.

  • Cum citim declaratiile presedintelui Basescu referitoare la Transnistria

Declaratia presedintelui Basescu despre trupele “de ocupatie” rusesti care trebuie retrase din Moldova are, in primul rand, o semnificatie internationala. In toamna aceasta se va renegocia – s-ar putea sa fie o negociere accelerata - tratatul neratificat privitor la armamentele conventionale in Europa. In cazul Republicii Moldova, Rusia violeaza acest tratat in doua compartimente esentiale. Unul este cel al angajamentelor Rusiei de la Istanbul, din 1999, care fac parte din integranta tratatul privind fortele conventionale si care oblige Rusia sa isi retraga toate, subliniez, toate fortele din Republica Moldova pana in…2002. Al doilea compartiment tine de principiul care se numeste “consimtamantului tarii gazda” – nicio tara nu are dreptul sa stationeze trupe pe teritoriul altei tari fara consimtamantul tarii gazda. Rusia nu are acest consimtamant din partea Moldovei.

Prin urmare, ratificarea tratatului privind fortele conventionale nu poate avea loc fara ca Rusia sa isi indeplineasca obligatiile din tratat in privinta Republicii Moldova. Rusia doreste aceasta ratificare de urgenta, si doreste, de asemenea, renegocierea intregului tratat dupa ce este ratificat. Statele Unite si NATO au hotarat in cadrul politicii de “reset” sa vina in intampinarea Rusiei sis a inceapa acest process accelerat de ratificare si renegociere in toamna acestui an. Exista riscul ca unele state occidentale sa grabeasca procesul de ratificare si renegociere, in intereseul politcii de “reset” eventual uitand de Republica Moldova si de Georgia, aflata intr-o situatie asemanatoare Moldovei. Dar oricare stat parte, semnatar al tratatului are drept de veto. Eu cred ca Moldova si Georgia se vor opune dar ele nu sunt in NATO. E nevoie de o pozitie clara din partea Aliantei Nord-Atlantice si Statelor Unite.

Romania este membra a NATO dar nu e nevoie sa se ajunga pana acolo incat Romania sa se singularizeze in cadrul NATO exercitandu-si dreptul de veto de una singura. Este necesar sa se creeze certitudinea ca Romania are drept de veto si nimeni nu trebuie sa considere Republica Moldova ca pe o piesa de schimb intr-o negociere mai larga. Daca aceasta idee este acreditata din timp atunci nu vom avea surprize neplacute. Romania nu va trebui sa se pomeneasca singura intr-un ungher blocand procesul. Lucrul acesta trebuie spus clar, din timp si bineinteles ca e nevoie ca Romania sa isi gaseasca sustinatori. Si nu numai statele baltice, Polonia sau Cehia ci si altii. Conditia este ca pozitia Romaniei si a altor tari sa fie clara. Declaratia domnului Basescu a fost foarte potrivita, exact la momentul nimerit, continutul si timing-ul au fost exact potrivite.