"Ne facem griji in legatura cu slaba absorbtie a fondurilor europene de catre Romania", a declarat, marti, Jeffrey Franks, seful misiunii Fondului Monetar International la Bucuresti. Oficialul FMI a spus ca absorbtia fondurilor "trebuie imbunatatita", adaugand ca "exista o suma mare de bani pe care Romania o poate accesa gratis" si pe care tara noastra o poate pierde. Declaratiile par similare cu cele facute ieri in Grecia de catre delegatia FMI aflata la Atena.
Intre solutii: parteneriate public private care sa permita unor intreprinderi de stat, ce se bucura de garantii de stat, sa beneficieze de finantari bancare cu ajutorul carora sa cofinanteze lucrari de infrastructura. Evident grosul finantarii acestor lucrari ar fi cu fonduri europene, explica profesorul de economie Daniel Daianu.
Rep: Absorbtia fondurilor europene este tema centrala a discutiilor cu FMI si Comisia Europeana...
Daniel Daianu, profesor de economie: De mai mult timp subliniez ca pentru Romania si alte tari nou intrate in UE absorbtia fondurilor europene capata o dimensiune strategica in conditiile crizei, ca este singura modalitate de activism bugetar pe care o putem practica in conditiile necesitatii de consolidare fiscala. Actiunea contra-ciclica a absorbtiei de fonduri europene, pe fondul crizei, am evocat-o si in timpul activitatii ca europarlamentar, cat si in contacte cu reprezentanti ai FMI. Consolidarea fiscala trebuie sa aiba drept contrapartida simultana un efort strategic in domeniul absorbtiei fondurilor europene. Si aici FMI si Comisia ar fi trebuit sa vina cu sugestii concrete inca din debutul programului de consolidare fiscala. Intrucat, era evident ca la noi corectia bugetara va amplifica mersul in jos al economiei. Imi pare rau ca de-abia acum se fac constatari....
Rep: La fel ca si in cazul Greciei, delegatia FMI a constatat si in Romania ceea ce stiam cu totii: ca stam prost la capitolul absorbtiei fondurilor europene. E un mod de a ne transmite ca avem de facut corectii institutionale si operationale consistente?
D.D. Da, confirma o stare de fapt trista; arata neputinta de a corecta un cadru institutional si operational care nu functioneaza cum se cuvine; semnaleaza ca singura forta motrice capabila sa compenseze efectele reducerii unor cheltuieli publice si ale restrangerii activitatii economiei private asupra cererii si ofertei agregate –adica injectia intensa de fonduri europene—nu are loc. Jeffrey Franks a facut o constatare grava, dar care nu este o noutate pentru cei avizati si anume, ca abosorbtia fondurilor europene este scazuta in Romania, ca riscam sa pierdem mult din banii disponibili.
Rep: E suficient ca autoritatilor romane sa li se atraga atentia asupra acestei probleme pentru ca ea sa se rezolve?
D.D.: Constatarile venite din partea FMI si Comisiei nu sunt suficiente; ele trebuie sa fie insotite de recomandari concrete, de imaginarea unor cai de surmontare a unor blocaje autohtone. In tara s-au facut sugestii in aceasta privinta, inclusiv externalizarea unor servicii din cadrul unitatilor de management. Vreau aici sa reiau o idee, pe care am intalnit-o in discutii pe care le-am avut cu bancheri din Romania si care este extrasa din experienta europeana; de altfel am mai vorbit despre aceasta modalitate in cateva interventii publice si articole in media. Este vorba de parteneriate public private, care sa permita unor intreprinderi de stat, ce se bucura de garantii de stat, sa beneficieze de finantari bancare cu ajutorul carora sa cofinanteze lucrari de infrastructura. Evident grosul finantarii acestor lucrari ar fi cu fonduri europene.
Rep: E posibil in Romania? Experienta ne arata ca...
D.D.: Ca este posbil asa ceva si ca nu trebuie sa mai intarziem reiese si din experienta Austriei intre anii 1995-1999. Asa cum, de pilda, arata economistul Franz Nauschnigg, pentru a intra in UE, Austria a trebuit sa efectueze o corectie in jos a deficitului bugetar de cca. 3% din PIB. A facut ajustarea recurgand totodata la finantarea unor mari lucrari de infrastructura pe calea parteneriatelor public private scopul fiind de a sustine activitatea economica, de a asigura locuri de munca. Normele de contabilitate din UE permit ca acest tip de finantare a lucrarilor de infrastructura sa nu intre in contradictie cu cerintele consolidarii fiscale.
Rep: In mod concret, care ar fi contextul pentru Romania?
D.D.: Apar cateva aspecte. Unul este ca mult din finantare ar fi asigurat din bani europeni nerambursabili, ceea ce ar trebui sa usureze sarcina pentru bugetul public in ansamblu. Alt aspect priveste modul in care FMI trateaza garantiile de stat: daca acestea inseamna o suplimentare a datoriei publice (a deficitului bugetar) si, mai ales, imediata, avem o mare dificultate. Din acest punct de vedere FMI trebuie sa fie pe aceeasi lungime de unda cu optica europeana, in sensul pe care l-am subliniat. Mai ales in conditiile crizei economice grave actuale si a nevoii acute de a compensa efectele prociclice ale consolidarii fiscale. Sa ne gandim ca in timp ce Austria a facut o corectie a deficitului de 3% din PIB de-a lungul a 5 ani Romaniei i se cere o corectie aproape dubla ca dimensiune si in circumstante internationale extrem de nefavorabile. Opinia mea este ca runda actuala de discutii intre autoritatile romane, FMI si Comisie trebuie sa adopte aceasta experienta europeana ca modalitate concreta de a ajuta economia romaneasca intr-o perioada foarte dificila. Proiecte mari (de infrastructura), dintre care unele sunt deja demarate si care au utilitate nu numai pentru Romania, trebuie sa fie finantate masiv cu bani europeni partea de cofinantare fiind asigurata de catre banci care sa beneficieze de garantii de stat. In plus, exista si proceduri adoptate de CE care au micsorat coeficientul de cofinantare.
1
0
