In data de 14 iunie 1940, un tren se indrepta lent spre o fosta cazarma din sudul Poloniei ocupate. In vagoanele cu ferestre inchise, intr-o caldura sufocanta, se aflau inghesuiti 728 de prizonieri politici polonezi. Cei mai in varsta recunosteau, pe pancarta de langa calea ferata, scris cu litere gotice, numele german al orasului Oswiecim: Auschwitz. Acesta a fost primul dintr-o lunga serie de convoaie care s-au indreptat spre Auschwitz, locul unde au fost exterminati 1,1 milioane de oameni, dintre care un milion erau evrei, scrie Le Monde.

Saptezeci de ani mai tarziu, un alt tren a parcurs simbolic cei 140 de km care despart inchisoarea Tarnow de fostul lagar de concentrare. Inainte de plecare, un mic monument pe care sunt inscrise cele 728 de nume a fost dezvelit in gara din Tarnow.

Inchisoarea de la Auschwitz a fost creata initial pentru a distruge rezistenta poloneza si elitele tarii, dar a fost transformata ulterior de Germania nazista in lagar de exterminare pentru evreii din Europa, devenind un simbol al Holocaustului.

Lagarul a fost deschis in iunie 1940 in apropiere de Oswiecim. Ulterior a fost extins la Birkenau, la o distanta de 3 km, si incepand cu 1942 a fost destinat in principal exterminarii evreilor.

'Nu stiam ce inseamna un lagar de concentrare'

Kazimierz Zajac, in varsta de 86 de ani, a refacut luni acest trist traseu. "Ni s-a spus ca vom fi dusi intr-un lagar de concentrare dar nici unul dintre noi nu stia inca ce este un lagar de concentrare", a povestit el, in tren.

Pe mana sa este tatuat numarul 261, iar batranul a pastrat triunghiul rosu - simbolul prizonierilor politici - care era cusut pe uniforma sa de prizonier. Numerele alocate primilor prizonieri polonezi au fost de la 31 la 758, in conditiile in care 30 de detinuti germani de drept comun erau deja inchisi la Auschwitz. La sosire, prizonierii, printre care erau si cativa evrei, au fost batuti.

"Evreii nu traiesc mai mult de o luna, preotii trei luni, iar pentru ceilalti singura cale de iesire era cea a cuptoarelor crematoriilor, ne-a spus ofiterul SS Friesch", a povestit Zajac, care a fost prizonier pana in data de 19 decembrie 1944.

La fel ca in 1940, trenul a oprit in gara din Cracovia. Aici, prizonierii, dintre care multi incercasera sa se inroleze in armata franceza, au aflat ca trupele germane intrasera, in aceeasi zi, in Paris. "Am avut senzatia ca pamantul s-a despicat sub picioarele noastre. Voiam sa ne inrolam in armata franceza si iata ca Parisul fusese ocupat si Franta se preda", isi aminteste Kazimierz Albin, care avea 17 ani la acel moment.

'Orice nesupunere va fi pedepsita cu moartea'

Cand am sosit in lagar, continua Kazimierz Albin, ni s-a spus ca "ne aflam intr-un lagar de concentrare german, in calitate de dusmani ai poporului german. Orice nesupunere sau tentativa de evadare este pedepsita cu moartea".

Au urmat alte convoaie si, pana in primavara lui 1942, Auschwitz a fost ocupat in majoritate de prizonieri polonezi care nu erau evrei. Kazimierz Albin, care a reusit sa evadeze in februarie 1943, a fost martor la deportarile masive de evrei adusi din toata Europa si la crearea lagarului Auschwitz-II, sau Birkenau, locul de exterminare al evreilor: barbati, femei, copii, batrani.

In septembrie 1940 a venit un prizonier deosebit - ofiterul polonez Witold Pilecki, care s-a dus de bunavoie pentru a fi inchis la Auschwitz, unde a incercat sa realizeze un grup de rezistenta si a dezvaluit intregii lumi ce se intampla in lagarul de exterminare.

In lagarul Auschwitz-Birkenau au murit un milion de evrei, 70.000 - 75.000 de polonezi, 21.000 de tigani, 15.000 de prizonieri de razboi sovietici si alti 10.000 - 15.000 de prizonieri, printre care membri ai rezistentei.