Sambata, intr-un articol publicat de Neue Zuricher Zeitung, un ziarist elvetian se intreaba daca in 2007 Romania a fost pregatita pentru intrarea in UE. Dar Bruxelles-ul? A fost gata de aceasta provocare? Apa la moara i se da elvetianului prin paradoxul sesizat chiar de romani. Un raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare de la Bucuresti scrie despre „vis si cosmar, o Romanie pitoreasca, dar si incremenita in traditii arhaice taranesti“.
Autorul articolului, Rudolf Hermann (n. 1958 la Zurich), este din 2003 corespondent al NZZ pe teme politice si economice din Australia, Noua Zeelanda si Oceania. Anterior, el s-a ocupat de Benelux si tarile Europei de Est, Cehia, Slovacia si Lituania. Din Sydney via Bucuresti, ziaristul elvetian descopera un raport al Institutului de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) publicat in 2008.
In articolul publicat de NZZ Online in 30 ianuarie, Hermann face sumarul catorva concluzii ale acestui raport. Markus Wirth - director pentru Romania al concernului international de materiale de constructie Holcim - politologa Elena Iorga de la Institutul pentru Politici Publice de la Bucuresti si fostul comisar pentru extindere a UE Olli Rehn sunt citati ca argument.
Nuca de spart
"Deprofesionalizarea masiva a tarii noastre in ultimii 17 ani are la origine, printre altele, faptul ca reformele postrevolutionare s-au axat pe distrugerea industriei in loc de modernizarea ei“ se spune in Raportul IPID. „Baza tehnologica si cea de cunoastere au fost aproape desfiintate, agricultura moderna, de tip industrial, a disparut aproape complet, cedand locul obisnuitei gospodarii batranesti de subzistenta, iar calitatea si volumul serviciilor publice, de sanatate, educatie si cultura au scazut sub nivelul anilor ´70“.
"Intr-o tara ca Romania, care se zbate de un mileniu sa iasa din sistemul economico-social de tip agrar, feudal si rural, viitorul nu are de oferit decat doua cai: cea de pana acum, cosmetizata putin de interventiile Uniunii Europene, si care va duce la cantonarea noastra in postura unei periferii rurale si pitoresti, cu o identitate confuza si o contributie modesta in context comunitar. […] A doua cale presupune in mod necesar anticiparea si inscrierea din mers, in ritm accelerat, a Romaniei pe traiectoria plutonului central al Uniunii Europene. Caci, intre timp, acesta nu sta pe loc, sa ne astepte“.
Chiar daca istoria Romaniei releva si „impulsuri furtunoase spre dezvoltare“, acestea sunt surclasate ca durata de epocile de „letargie si stagnare“, se mai spune in material. Bazata pe concluziile specialistilor romani, deductia ziaristului elvetian pare logica: mentalitatea romaneasca e ca o nuca tare, n-o spargi fara bataie de cap.
1
5
