Procesul de hibernare este inca activ la om, desi majoritatea specialistilor credeau ca aceasta capacitate a fost pierduta cu mult timp in urma, potrivit studiilor efectuate de un medic francez asupra unui explorator care a petrecut peste sase luni de iarna in zona arctica, relateaza AFP.

Sistemul somn-veghe "nu este reglat doar de activitatea omului, dar si de factori solari precum lumina (deja cunoscut si identificat) si temperatura ambianta", a constatat dr. Christian Bourbon, care a analizat datele puse la dispozitie de Stephane Levin in timpul perioadei petrecute in zona arctica, in octombrie 2002 - aprilie 2003.

Temperatura ambianta, sustine specialistul in medicina somnului de la centrul sanitar din Toulouse, "ar putea juca un rol de sincronizator cotidian" al ritmului somn-veghe". Acest factor ar putea explica si anumite simptoame ale depresiei care apar, in general, iarna.

Dr. Bourbon a profitat de experienta lui Stephane Levin pentru a efectua o cercetare clinica a "influentei temperaturii ambiante (frigul extrem) asupra comportamentului de veghe al fiintei umane".

Expunerea prelungita la temperaturi extrem de scazute "a crescut cu 50% durata totala a somnului si cu 75% somnolenta diurna", a descoperit el, "o hipersomnolenta psihologica a supravietuirii care ii permite omului sa se adapteze la aceste noi conditii".

Fiinta umana, concluzioneaza specialistul, a reusit sa pastreze in memoria telomerazelor - "gluga" protectoare a cromozomilor si "gardianul" memoriei proceselor ancestrale ale umanitatii, fenomenul hibernarii.

Punerea in evidenta a acestui fenomen lasa sa inteleaga ca temperaturile scazute cresc riscul somnolentei in perioada iernii.