Dupa un an si jumatate de reflectie, irlandezii au aprobat Tratatul de la Lisabona. Daca in iunie 2008, 53% dintre ei spusesera Nu, acum sunt 67% cei care spun Da Tratatului ce intareste arhitectura institutionala europeana. Paradoxal, criza economica a fost un factor care a favorizat euro-optimismul. Irlandezii, ca si alte popoare, si-au dat seama ca Europa a fost un scut in fata crizei, tarile care sunt in UE trecand mai usor peste ultimele luni decat cele din afara ei.

A fost vorba apoi si de o campanie mai buna si coerenta in favoarea Da-ului, ceea ce e o modificare fata de anul 2008 cand s-au investit prea putine resurse intr-o campanie pozitiva.

Informatia pe scurt

• Dupa ratificarea din Irlanda, Cehia si Polonia mai trebuie sa aprobe tratatul de la Lisabona.
• Liderii est-europeni nu reusesc intotdeauna sa depaseasca mentalitatile nationale.
• Romania a fost printre primele tari care au ratificat tratatul, dar fara nici o dezbatere.
  

Hopul irlandez trecut, optimistii pot spera ca Tratatul va fi adoptat. Partida nu este castigata inca, deoarece mai sunt doua tari din Estul continentului, Polonia si Cehia, care inca nu au facut-o. Cu Polonia lucrurile par a fi pe drumul cel bun. Presedintele polonez, Lech Kaczynski a anuntat ca il va ratifica daca irlandezii vor spune DA. Europenii stiu insa ca Lech Kaczynski este o 'nuca tare'. In urma cu doi ani, cand Polonia era condusa de acelasi presedinte, dar si de fratele sau geaman, prim-ministru, cei doi au negociat pana tarziu in noapte cu ceilalti lideri europeni tot felul de detalii din Tratat.

"Nu exista nici un motiv sa nu il ratifice acum, dupa ce in urma cu doi ani Polonia a spus Da", subliniaza un diplomat european. Chiar fara mult entuziasm, Polonia o va face, cel mai probabil in urmatoarele doua saptamani.

Problema ceha

Cehia acum. Daca Lech Kaczysnki este un eurosceptic "de catifea", nu acelasi lucru se poate spune despre Vaclav Klaus, presedintele ceh. Aflat mereu in prim-planul politicii cehe in ultimii 20 de ani, Klaus este un om inteligent, ultra-liberal si ultra-arogant. Presedintele ceh este un admirator al lui Margaret Thatcher, al carei portret il are in birou, spre deosebire de drapelul european, pe care nu il suporta.

Critic al proiectului european inca de cand Cehia nu era membra a UE, Klaus are meritul consecventei. Este un om de dreapta care considera ca economia mondiala si-ar fi revenit mai repede din criza daca statele nu ar fi intervenit, ca statele care nu au adoptat moneda euro trec mai usor peste criza sau ca incalzirea globala este o gluma.

Autor al unei carti in care denunta "ideologia ecologista" care seamana cu cea "comunista", Klaus are taria opiniilor lui, printre ele numarandu-se si cea ca Tratatul de la Lisabona limiteaza suveranitatea statelor si "pacatuieste" prin exces de reglementari. Degeaba i-au explicat sustinatorii tratatului ca Europa va deveni mai democratica (parlamentele nationale vor fi obligatoriu consultate pentru cele mai multe dintre decizii sau cu un milion de semnaturi la nivelul continentului poti obliga institutiile UE sa ia in calcul o initiativa cetateneasca), Klaus continua sa isi sicaneze partenerii europeni. Ultima gaselnita: o serie de parlamentari cehi apropiati lui au facut o sesizare catre Curtea Constitutionala pentru a determina daca Tratatul de la Lisabona afecteaza sau nu suveranitatea Cehiei.

Raspunsul va fi dat peste cateva saptamani si de-abia atunci Klaus va spune daca ratifica sau nu tratatul. Pesimistii cred ca el incearca sa traga de timp pana in primavara, cand in Marea Britanie vor avea loc alegeri. Daca le castiga conservatorii lui David Cameron, acestia au promis ca vor organiza un referendum privind Tratatul ( si este cunoscut "euro entuziasmul" britanicilor), iar Klaus nu ar mai fi singur. Optimistii spun insa ca, chiar daca este un euro sceptic, Klaus este totusi un om de stat responsabil si ca in nici un caz nu va risca imaginea tarii sale, la care tine atat de mult, pentru a fi singurul om care se opune Europei…

De ce Europa de Est?

In ultimii 20 de ani, Europa de Est a fost probabil principala beneficiara a proiectului european. Incepand de la instalarea unor valori democratice si incheind cu dezvoltarea economica, Uniunea Europeana a fost un model pentru fostele state comuniste. Este un paradox faptul ca acum vocile cele mai critice la adresa proiectului UE vin tocmai din aceasta zona.

O explicatie ar fi ca oamenii politici din aceasta regiune nu au reusit sa treaca mai departe de dimensiunea nationala. Exista o mentalitate, pe care o intalnim si in Romania, potrivit careia Europa este o buna "vaca de muls". Europa este buna pentru alocarea de fonduri, de exemplu, dar in nici un caz nu trebuie sa se amestece in "treburile interne". Cei mai critici, cum ar fi Klaus, nu ezita sa compare pe alocuri Uniunea Europeana cu… Uniunea Sovietica !

Voci critice la adresa UE se aud si in alte state din "Noua Europa", cum ar fi Ungaria sau Bulgaria, unde partide care au obtinut rezultate bune la alegerile europene din aceasta vara considera ca "exista pericolul diluarii identitatii nationale in cea europeana".

Romania?

Romania nu cunoaste inca un curent euro-sceptic asumat. Dorind sa isi arate eurofilia entuziasta, Parlamentul de la Bucuresti a fost printre primele care au ratificat tratatul de la Lisabona, in februarie 2008. Romania a fost a patra tara europeana care a acceptat documentul, dupa Ungaria, Slovenia si Malta.

A existat un singur vot impotriva, cel al Laviniei Sandru. Din pacate, ratificarea s-a facut fara nici cea mai mica urma de dezbatere publica asa ca putini, chiar si in randul parlamentarilor, sunt cei care stiu ce schimbari va aduce noul document.

Spre deosebire de tarile din jur, unde partidele nationaliste si-au insusit mesajele critice la adresa Europei, in Romania acest lucru nu s-a intamplat nici macar cu PRM. Curtea Constitutionala de la Bucuresti e sesizata numai pentru chestiuni interne, nu si pentru cele legate de compatibilitatea/incompatibilitatea cu un tratat european. Putini sunt oamenii politici de la Bucuresti cu anvergura europeana, dar, din fericire poate, acest defect este asociat cu o anumita timiditate a "celui care nu cunoaste".

Romania nu face, dar nici nu strica jocurile europene. Ceea ce, in momente atat de sensibile, poate fi considerat o calitate.