Despre un editorial al lui Andrei Plesu: Raluca Stroescu, asa o chema

de Alex Mihaileanu     HotNews.ro
Duminică, 22 februarie 2009, 14:06 Actualitate | Esenţial


Desi a primit destule link-uri de la data aparitiei si pina acum, eu abia aseara am reusit sa citesc despre “daunele colaterale” ale muncii, respectiv editorialul din Adevarul de miercuri. Andrei Plesu expune, cu propriile cuvinte, o idee pe care voiam sa o transpun in fraze inca de acum vreo trei luni, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Problema editorialului lui Andrei Plesu este insa alta. Aceea ca domnia sa isi permite sa comenteze de pe margine ca observator, dar nu poate sa isi dea seama cum e sa fii in locul personajelor pe care dumnealui le descrie. E drept, spune niste adevaruri, dar nu reuseste sa le disece asa cum poate ar trebui.

  • Adevaruri explicate

Cum spuneam, acum vreo trei luni voiam sa scriu un articolas pe aceasta tema. I-as fi pus un titlu pe cit de simplu, poate tot atit de brutal: “Sintem o generatie timpita”. De ce? Pentru ca acum, mai mult decit oricind, ar trebui sa ne dam seama de asta. Sintem o generatie care se trezeste cu noaptea-n cap, se duce la munca, se intoarce de la munca, bea un pahar de vin sau o bere, mai pierde o ora in fata televizorului, dupa care se duce la culcare pentru ca, a doua zi, sa o ia de la capat.

N-as vrea sa dau propriul exemplu, dar mi-e cel mai la indemina. Acum vreun an si jumatate, pe vremea cind inca mai lucram la Business Standard, ma trezeam la opt, la zece eram in redactie, la sase seara plecam, ajungeam la sapte in Drumul Taberei, pina la opt apucam sa fac un dus si sa maninc ceva, iar pina la patru dimineata mai aveam destul de munca. In cele doua zile libere, vinerea si simbata, dormeam ca un porc pina la ora trei sau patru dupa-amiaza, apucam sa fac un dus si sa maninc ceva si ma intorceam la ce nu ramasese terminat de munca din timpul saptaminii.

Domnul Plesu considera ca exista un soi de relatie de interdependenta intre timp liber, cistig si munca. Muncesti pentru un cistig rezonabil cu care iti cumperi ceea ce iti doresti, dar nu mai apuci sa te bucuri de bunurile achizitionate din cauza lipsei de timp liber. Este corect ce spune dumnealui, desi as avea o obiectie: conteaza foarte mult modul in care te organizezi. Desi nu-mi place, ma dau din nou exemplu pe mine: lucrez intre orele 10.30 si 17.30, de duminica pina joi, iar vineri si simbata ma ocup de cu totul altceva.

Mi-am facut programul dupa cel al sotiei, mi se pare aiurea sa il fac altfel. Imi inteleg clientii care vor sa stabileasca un deadline intr-o zi de vineri, dar daca pina joi seara la ora 17.30 nu am terminat ce aveam de lucrat, mai vorbim abia duminica. Asa cum lor nu le convine sa munceasca duminica, nici mie nu imi convine sa imi ucid o zi libera. In consecinta, ne intelegem noi intr-un fel sau altul, imi asum propria alegere si potentialele penalitati pentru intirziere, dar sub nicio forma nu imi omor zilele libere.
Niste explicatii

In aprilie 2007, prima pagina a ziarelor a fost tinuta, timp de vreo doua-trei saptamini, de cazul unei angajate Ernst & Young care s-a sacrificat pe altarul muncii. A murit de epuizare. De vreo trei luni, cam de cind tot vreau sa scriu articolasul de fata, incerc sa-mi aduc aminte cum o cheama si, in afara de prenume, Raluca, nu reusesc. Am dat o cautare pe Google si, intre timp, am aflat. insa am aruncat o intrebare si pe Twitter, de curiozitate, sa vad cine isi mai aminteste. in afara de o singura persoana, care a facut o analiza pe acest caz, nimeni.

De ce e important acest caz? Pentru ca justifica mai multe idei despre munca si ce inseamna, de fapt, daunele, fie ele si colaterale. Consecinta nefasta, pe de alta parte, este unul dintre posibilele rezultate. Insa munca poate fi privita din mai multe puncte de vedere:

   1. exista oameni care muncesc pur si simplu pentru ca le place ceea ce fac, pentru ca ii motiveaza, pentru ca ii stimuleaza foarte mult.

   2. exista oameni care se spetesc pentru un salariu de citeva mii de euro, fac ore suplimentare incercind sa termine fiecare proiect in parte la deadline-ul stabilit.

   3. exista persoane care, muncind continuu, ajung fie sa slabeasca foarte mult, fie sa se ingrase din cauza stresului si a oboselii.

   4. exista persoane care nu mai au timp nici sa manince un prinz serios.

   5. exista oameni care pur si simplu nu stiu cind sa se opreasca.
  • De ce se ajunge aici? Din mai multe motive:

   1. in primul caz, pentru ca omul face ceea ce ii place. Nu va muri niciodata de prea multa munca, nu va fi stresat si obosit, va reusi sa se organizeze foarte bine, va avea si timp de stat la masa si weekenduri de plecat la munte.

   2. in al doilea caz, va munci pina la epuizare pentru ca scopul muncii sale este acela de a stringe cit mai multi bani pentru ca, la un moment dat, la o anumita virsta, sa aiba suficient cit sa ii permita sa se opreasca. De multe ori, e vorba despre oameni care in copilarie sau in tinerete nu au avut niciodata destul si vor sa compenseze. Este de admirat ca aleg sa munceasca in loc sa iasa la furat, problema e ca muncind mai mult, avind salariu mai mare, cheltuielile vor fi mult mai mari, poate dintr-o incercare de compensare a lipsurilor din trecut, dar contul nu va fi niciodata suficient de satisfacator. Pe de o parte, asta inseamna o lipsa de organizare, pe de alta parte inseamna o lehamite pornita din resemnare (”Daca nu mai am timp si de mine, dar tot am niste bani, eu pentru ce muncesc, nu ca sa ii cheltuiesc?”) si o lipsa de obiective bine stabilite (”in primul an imi iau masina si pun deoparte niste bani pentru casa, iar in urmatorii doi ani mi-am cumparat si apartament”).

   3. Celelalte trei categorii ar putea fi considerate derivate din primele doua.

Citeste integral si comenteaza pe blogul Subiectiv.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















3778 vizualizari

  • +2 (6 voturi)    
    niciodata nu este destul (Duminică, 22 februarie 2009, 14:41)

    Doboritorul de Bizoni [utilizator]

    psihicul omului nu are opritor. de aceea exista in nomenclatorul biblic lacomia ca pacat!
    • -2 (2 voturi)    
      Se hiperbolizeaza un caz atipic! (Duminică, 22 februarie 2009, 15:42)

      Erasmus [anonim] i-a raspuns lui Doboritorul de Bizoni

      Se dau cu fundul de pamant diversi autori ,in lipsa de subiecte ; un om cade de epuizare datorita faptului ca atat a avut de mers in viata asta , ceasul biologic s-a oprit conform programarii -si acum traiesc 100 de pe urma tragicului caz ! Mult zgomot pentru nimic !
  • +1 (3 voturi)    
    Munca (Duminică, 22 februarie 2009, 14:58)

    Dan [anonim]

    Din pacate, majoritatea oamenilor nu stiu sa-si dozeze efortul in concordanta cu fizicul propriu, cu "puterea de munca"; accesele in ambele sensuri (prea multa munca sau prea putina) duc la imbolnavire. In aceste conditii, oricati bani ai pune deoparte, nu te ajuta ca sa-ti refaci sanatatea si de obicei, pensia mult visata nu mai este deloc ajunsa. Cea mai importanta e senzatia de "automultumire", acea "fericire" pe care unii o traiesc aproape mereu, oamenii foarte optimisti sau foarte indolenti, pe care nu-i atinge necazul si tristetea... desigur, bagajul genetic e important, dar si echilibrul in familie...
  • +1 (3 voturi)    
    trebuie sa cauti in web (Duminică, 22 februarie 2009, 15:43)

    Morocanosul [anonim]

    Numai o chestiune tehnica - Raluca era destul ar fi trebuit sa cauti "raluca moarta prea multa munca" si ai fi aflat imediat ca pe biata fata o chema Stroescu. Internetul stie mai tot, trebuie doar sa intrebi.Google nu are lapsus memoriae.
  • 0 (2 voturi)    
    Toate la timpul lor (Duminică, 22 februarie 2009, 15:50)

    Wasile [utilizator]

    Cu toate că a fost deja dat pe hotnews, poate nu strică să revedeți http://www.youtube.com/watch?v=lUMf7FWGdCw
    Ideea este că ceea ce era valabil acum zece ani nu mai este valabil acum. Da, suntem mici roboței, dar avem și alte standarde. Nu mai ne găsim fericirea în a privi cum crește iarba, vrem alte lucruri: mâncare mai bună, băutură mai bună, distracție mai bună, sănătate mai bună, o casă mai bună, o mașină mai bună, etc.
    Toate astea cer muncă mai multă. Cine își găsește fericirea în introspecție nu este obligat să muncească. Cine se mulțumește cu traiul zilnic nu este obligat să facă ore suplimentare sau să-și mai ia un job. Este loc pentru toți sub soare. Dar de aici la a-i compătimi pe cei care muncesc... e drum lung.
  • 0 (0 voturi)    
    Adevaruri complicate (Duminică, 22 februarie 2009, 16:19)

    casargoz [anonim]

    1.exista oameni care muncesc pur si simplu pentru ca le place ceea ce fac, pentru ca ii motiveaza, pentru ca ii stimuleaza foarte mult..
    in primul caz, pentru ca omul face ceea ce ii place. 1.Nu va muri niciodata de prea multa munca, nu va fi stresat si obosit, va reusi sa se organizeze foarte bine, va avea si timp de stat la masa si weekenduri de plecat la munte.
    Nimic mai fals.
    Punctul unu duce automat la punctele 2,3,4,5.
    De ce este fals? Pentru ca pleaca de la o premisa falsa:
    conteaza foarte mult modul in care te organizezi.
    NU CONTEAZA CUM TE ORGANIZEZI!
    Nu poti munci sa te spetesti, si sa ai rezultate, daca nu iti place ceea ce faci. In primul rand trebuie sa ti se para foarte importanta munca pe care o duci, importanta pentru companie. (atentie salariul nu conteaza), cunosc oameni care au facut acest lucru pentru zeci de euro :), care nu aveau timp sa se gandeasca la mia de euro. Apoi vine apetitul pentru performanta, unul doua proiecte, recordul personal al cuiva pe care il stiu este de noua. Nu poti duce noua proiecte daca nu au managementul timpului bine pus la punct. De obicei acest lucru se intampla cand firma supraliciteaza, si nu exista resurse, apoi managemntul vede ca se poate si lasa lucrurile asa. Este momentul in care angajatul se decide sa plece, dar problema e ca nu se poate desprinde de proiecte, demisia fara un nou loc de munca nu este posibila din diverse motive, iar timp pentru interviuri nu este, pentru ca intre timp s-au piierdut toate contactele cu viata sociala. Si asa performerul se trezeste intr-o capcana fara scapare. Sau ma rog unica scapare este demisia, fara a avea un loc de munca cert, experienta personala spune ca exista un interval de 3 luni in care cei ce au recurs la acest gest si-au gasit de munca. Luni pe care multi nu si le pot permite.
    In ceea ce priveste dozajul efortului de munca :)
    Se vede lipsa de experienta in privat, nu iti dozezi singur efortul, ti-l dozeaz[ altii, care nu considera efrortul ci numai livrabile.
  • 0 (0 voturi)    
    Partial incorect (Luni, 23 februarie 2009, 0:28)

    Cojones [anonim]

    Calculele voastre se reduc la Bucuresti si/sau orase mari.

    De 5 ani lucrez in orase mici, am gasit o balanta intre castig si timp liber. Intre 7-8 suna la munca, mananc de pranz cu prietenii sau familia (1 ora), intre 17-18 am ajuns acasa. Cand am iesit pe usa firmei si am inchis-o in spatele meu, am inchis tot ceea ce este legat de munca -> salariu.

    Ajung acasa, stau cu sotia, copii, iesim la plimbare, la un restaurant, gatim impreuna, vedem un film impreuna, citim o cartea copiilor, etc

    Week-endurile sunt integral ale noastre. Cred ca in ultimii 7 ani, am muncit insumat 5 zile in week-enduri. Nu conduc nici masina din 2008/2009, dar conduc masina, nu am nici ghiul si lant de aur, haine de blana sau canapele de mii de euro, dar am haine moderne si mobila decenta, nu am apartamentul meu intr-o cutie de chibrituri, dar imi permit chirie in apartamente frumoase in zone linistite, nu mananc 30 de zile pe luna la restaurant, dar imi permit sa ies la restaurant cu familia cand am chef.

    In primul rand, in Bucuresti platesti tribut 4 ore drumului, si nu te obliga nimeni sa fii bucurestean. In al doilea rand, nu te obliga nimeni sa fii panicat si sa accepti toate conditiile angajatorului. Ipotetic, daca 90% din angajati ar refuza conditii proaste de lucru, angajatorul nu ar avea incotro si ar accepta sa iti ofere conditii decente. Nu in ultimul rand, nu trebuie sa reducem o generatie a planetei la ce se intampla in Romania ... in destule tari romanii si bulgarii au fost acceptati tocmai pentru aceasta mentalitate paguboasa, sa stea cu orele la munca sa le faca altora profit, iar "vesticii" nu se mai coboara la astfel de munci.

    Partea proasta este ca le-am stricat clasa de mijloc pe unde ne-am dus, si normal sa fim priviti cu atata nervi de localnici ...

    Avem si noi insa nasul nostru: in 5-10 ani, cel putin 1.000.000 de indieni vor popula Romania, si va asigur ca astia fac dublu sacrifcii decat romanii ...
  • 0 (0 voturi)    
    nea Mihaileanule (Luni, 23 februarie 2009, 9:53)

    iul_autentic [utilizator]

    Bai nea Mihaileanule, daca te vaiti ca ai avut program de la 10 la 18, eu zic sa te apuci de jucat turca... Daca ai sti ce tras Raluca, numai in lagar se mai muncea asa.


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by