Vocile "poporului" au ca argument al taierii fondurilor cercetarii faptul ca "astia nu fac nimic si dam banii degeaba". Deoarece nu vreau sa implic pe nimeni, in afara mea, fara sa ma laud, am sa vorbesc despre doua proiecte finalizate si la care am participat, cu consecinte pentru Romania, scrie Dan Selaru pe blogul Romania obiectiva.

Primul, nesustinut de Stat, din motive birocratice, suntem in 2000. Am facut un program de taiere optima a palului. Matematic problema e grea, trec peste amanunte. Se facea o economie de cam 10 procente. S-au vandut, se mai vand inca, 400 de licente. Am facut o socoteala si media taierilor era de 70 de placi pe zi, pe firma. Adica 28000 de placi pe zi. Sa zicem ca prin folosirea programului, OptimCut se cheama, se economiseau 2000 de placi pe zi, 30 de dolari placa, 60000 de dolari pe zi. 200 de zile pe an, 12 milioane de dolari, trei ani, 36 de milioane. Noi vindeam programul cu 300 de dolari, am facut 120000 de dolari. A fost o investitie privata, dar e un exemplu concludent pentru eficienta cercetarii si prostia economica a cercetatorilor.

Exemplul doi. 2006, proiect sustinut de Stat si de fonduri Phare. EADS castigase securizarea granitelor. Voia sa aduca niste aparate de verificare a documentelor din Germania cu 90000 Euro bucata. Am facut un proiect si cercetarea romaneasca a reusit sa faca, hardware si software, mai putin camera video Sony, o masinarie comparabila cu 17000, camera inclusa, Vasile Blaga a sesizat dublarea proiectelor si finantarilor. 40 de bucati ori 70000 fac 2800000 Euro.

Pentru cele doua proiecte am muncit, la primul, 3 oameni cam 6 luni, pentru al doilea, partea de software, 4 oameni 4 luni. Cu 1500 de Euro pe cap de cercetator, exagerez, avem cheltuieli de cam 50000 de Euro, am bagat regia si taxele, sunt salarii brute. Venituri de aproape 30 milioane de Euro. Nu ne tine nimeni, repectiv poporul roman, pe banii lui, traim din ce facem. N-am sa castig toata viata 10 procente din banii economisiti din doar aceste doua proiecte.

Ca orice om am dat si rateuri, am cheltuit si bani aiurea, nu mi-au iesit rezultatele sperate. Dar asta inseamna cercetare. E o investitie riscanta. Ca mine sunt nenumarati dar noi nu suntem Gina Pistol (care e draguta, de altfel), Oana Roman, Mihaela Radulescu sau Codrin Stefanescu. Cine ne baga in seama? Nu avem PR, nu suntem frumosi, suntem plicticosi, vorbim despre lucruri nespectaculoase sau de neinteles, nu facem rating.

E o rusine ce se petrece, suntem umiliti gratuit, de Putere si de oamenii care nu inteleg despre ce vorbesc.

Citeste si comenteaza peblogul Romania obiectiva.