Special HotNews.ro

Povestea de succes a unei familii care a fugit din Bucuresti la tara

de Stelian Radescu     HotNews.ro
Vineri, 14 noiembrie 2008, 10:59 Actualitate | Esenţial


Sotii Chelaru
Foto: Hotnews
Inghesuiti de regimul comunist in cartierele de blocuri, romanii nu s-au grabit sa revina in satele de origine dupa ce visul urbanizarii masive s-a spulberat. Fie ca varsta nu le-a mai permis sa ia viata de la capat, fie ca obisnuinta vietii de oras le-a inhibat impulsul schimbarii, cei mai multi au continuat sa traiasca in cutiile de chibrit construite in anii 70-80. Copiii le-au mostenit nostalgia dupa iarba verde de acasa, dar nu si-o astampara decat la sfarsit de saptamana la un gratar pe una dintre vaile Carpatilor accesibile cu masina. Sotii Chelaru au insa alta poveste. Au renuntat la Bucuresti pentru a trai in varful unui deal, intr-un conac de odinioara aproape ruinat ca sa se faca viticultori.

Pe de alta parte, acolo, in satul de bastina, lumea nu mai e chiar atat de primitoare. Rudele ramase acasa sunt de obicei ostile celor plecati la oras, pe care nu au ezitat sa-i duca la tribunal pentru eternele dispute funciare. Oricum, taranii urbanizati candva nu si-au facut scrupule din a-si vinde pamantul mostenit.

Dupa 50 de ani

Sotii Chelaru au fost ingineri chimisti. Nicio treaba pana in anii '90 cu viata la tara. Bucuresteni prin nastere si prin serviciul prestat zeci de ani pe platformele industriale ale Capitalei. Auzeau un muget de vaca numai in concedii.

A venit Revolutia, apoi legile proprietatii si atunci Valentin si Iulia si-au amintit ca un bunic stapanise candva in Valea Calugareasca un conac si cateva hectare de vie nobila. Au pus piciorul intr-o podgorie pentru prima oara. Un spirit al trecutului s-a trezit in inima lor si nu au mai dormit linistiti pana nu au redobandit conacul si via de odinioara a bunicului dupa mama al lui Valentin Chelaru.

Am gasit o ruina. Ramasesera numai peretii si acoperisul. Gauri si sparturi peste tot. In pivnita mare, unde-si tinea bunicul butoaiele cu vin, fusese ani de zile un tarc pentru oi. 15 basculante de balegar am scos de acolo”. Doamna Iulia se ridica si aduce repede un plic cu poze. Scoate una cate una si mi le arata. „Acesta este Bucur Bunescu tanar. Aici e la nunta, iar aici la 70 de ani.” Un barbat viguros, al carui chip exprima vointa si echilibru. A fost unul dintre cei mai importanti comercianti de textile din Romania interbelica.

Fostul magazin Bucuresti a fost proprietatea lui. A avut case la Sosea si numeroase pravalii. Atunci era o moda printre oamenii de afaceri sa aiba o resedinta la tara, o mosioara cu vie sau pomi fructiferi unde se retrageau deseori. Bucur Bunescu si-a cumparat cateva hectare de vie si a construit un conac unde venea cu familia sa mai uite de lumea agitata a afacerilor. 

Biografia unui bunic ambitios




Bunicii Bunescu, in vremuri de glorie
Foto: Hotnews
Privelistea nu s-a schimbat si nu de putine ori bogatul comerciant de stofa si postav a contemplat apusurile de soare prin geamurile care inchideau atunci sala unde ne aflam. Colectivizarea a schimbat desigur anumite detalii. Au aparut prin apropiere instalatii industriale, constructii mamut ruinate repede dupa revolutie, randurile de vie au geometrizat peisajul viticol fiindca zeci de ani viile au avut un singur stapan: statul.

Printr-un miracol, Bucur Bunescu a scapat de arest si muncile canalului. A suportat cu stoicism nationalizarea averilor sale si traiul precar din primii ani ai comunismului. A murit la 90 de ani si a dus cu el in mormant imaginea unui copil orfan care trecuse candva muntii in Regat sa se faca baiat de pravalie.

Bunicul s-a nascut in 1876 in Sacele, judetul Brasov. La numai 12 ani a ramas orfan de tata. Parintele sau era oier si in timpul transhumantei a cazut in Dunare si, fiind apa rece, s-a imbolnavit la plamani fara sa-si mai gaseasca leacul. Bucur, cel mai mare dintre frati, ca sa-i ajute, a plecat la Bucuresti si s-a angajat la pravalia unui comerciant de textile. Baiat muncitor si de caracter a castigat increderea patronului sau. Cand a crescut mai mare, acesta l-a facut partener de afaceri si au prosperat amandoi.” 
 
Cea mai buna alegere

Teodor-Cristian Chelaru si-a urmat parintii in aventura rurala. Pleaca dimineata calare pe bicicleta. Coboara numai in frane, fiindca panta e destul de inclinata. Nu a ezitat sa se apuce de treburi de neimaginat in Bucuresti. De pilda, in vacanta, a facut numai el 500 de stalpi din beton pentru pomii fructiferi. „ Nu am vrut sa raman singur in oras. E greu aici, dar peste cativa ani va fi mai bine.

Viata de oras, cu ritmurile si legaturile ei, nu le-a permis sa se decida prea usor. I-a tentat cativa ani cu mirajul afacerilor in domeniul industriei chimice. Partenerii de afaceri i-au trisat. Profitul intarzia sa apara. Valentin nu a avut succesul bunicului sau. Norocul le-a venit insa chiar din partea lui Bucur Bunescu. De dincolo de mormant, fostul comerciant de textile si-a ajutat nepotul sa razbata prin negurile tranzitiei.

Sotii Chelaru au recuperat o parte din proprietati, apoi le-au vandut, iar banii incasati i-au investit in via de la Valea Calugareasca. Nu putini bani s-au dus pe avocati pentru a smulge din chinga unor interese locale hectarele de vie. Pentru a  face locuibil fostul conac, au cheltuit de asemenea sume uriase.

Incetul cu incetul, Chelarii s-au dezlipit de traiul din Bucuresti. Legaturile stabilite in zeci de ani s-au rupt pe rand, dar altele noi s-au refacut in Valea Calugareasca. Prin tuburi subtile, ca in experientele chimice, seva vietii s-a mutat dintr-un vas in altul: tot mai putina in vasul numit Bucuresti, tot mai multa in vasul numit Valea Calugareasca, pana cand familia Chelaru s-a decis: a incarcat intr-un camion tot ce avea intr-un apartament de 3 camere si a pornit spre Dealu Mare, pe drumul viilor.

Valentin se grabeste sa-mi explice: „ Decizia a fost pe jumatate sentimentala, pe jumatate rationala. Am vrut sa refacem proprietatea lui Bucur Bunescu, asa cum am vazut-o in fotografiile vechi, dar ne-am gandit ca via poate fi si o afacere, putem trai din viticultura chiar si in Romania.” Doamna Iulia a parasit marele oras fara regrete „ In Bucuresti simteam ca nu mai am aer, eram bolnava, dar aici m-am facut bine, pot sa ma misc in voie. Imi place natura, nu am vecini, nu ma deranjeaza nimeni, dar nici eu nu deranjez pe cineva.
 
Primele medalii





Conacul familiei Chelaru
Foto: Hotnews
Cum o fi reusit inginerul sa se transforme in podgorean? „ Inainte pentru mine strugurii erau albi si negri. Nu aveam habar de soiuri, nu stiam sa disting un vin din Feteasca Alba de unul din Feteasca Regala. M-am inscris la un curs de viticultura la liceul din Valea Calugareasca si trei luni, zi de zi, am coborat si urcat dealul cu o mapa sub brat. Cunostintelor obtinute acolo  le-am adaugat sfaturile unei doamne de aici, fiica fostului administrator al viei unui francez. Tatal ei l-a cunoscut pe Bucur Bunescu, fiindca au fost vecini. Ne-am dus la doamna Lenuta sa cerem niste oua sa le punem sub closca si cand a aflat ca sunt nepotul lui Bunescu s-a bucurat si s-a oferit sa ne ajute. Nu-i venea sa creada ca am renuntat la Bucuresti si ca vrem sa prindem radacini aici.”

Adevarata provocare pentru familia Chelaru asta a fost: sa deprinda tainele viticulturii  ca sa poata readuce la lumina o vie aproape distrusa. Au invatat cum sa taie coardele, cum sa deosebeasca soiurile de struguri si ce vinuri prevestesc gramele de zahar ale mustului. O parte din vie se paraginise ca vechiul conac.

Nobilul Merlot era in prag de salbaticire. In unele locuri strugurii piperniciti abia se mai vedeau printre balariile atotstapanitoare. Acum insa , via familiei Chelaru este una din cele mai bine ingrijite din Valea Calugareasca. Visul lui Valentin a fost sa produca struguri de calitate, ca apoi sa incerce producerea unor vinuri bune. De la an la an, a fost tot mai multumit de vinul obtinut la o crama din Sahateni, unde s-a asociat cu o firma din Franta.

Cu banii stransi din productia de struguri si vinuri si-au construit si amenajat o casa noua langa vechiul conac. Au reusit sa cumpere si o masina de teren absolut necesara in timpul iernii. De curand au castigat la concursuri de degustari primelel medalii.

Mergem rar la Bucuresti si numai daca avem treaburi importante. Stam putin. Abia asteptam sa ne intoarcem. Prefer ca in locul meu sa ajunga acolo vinurile noastre.” Doamna Iulia surade: „Cand e zarea limpede, vedem blocurile din Bucuresti. De aici, orasul se vede mic. Cu cat mai mic, cu atat mai frumos.”


















17682 vizualizari

  • +11 (19 voturi)    
    Exceptii.... (Vineri, 14 noiembrie 2008, 12:43)

    Weather [anonim]

    Din pacate ei sunt niste exceptii....bucuresteanu tipic e un ins complexat,haituit dintr-un capat in altul al metropolei,injurat zilnic in trafic,a carui singura satisfactie si realizare in viata e tocmai aceea ca , vezi-doamne,are buletin de Bucale si toti ailalti sint niste amariti de provinciali.
      #showComment#showComment#showComment#showComment#showComment#showComment
  • +5 (5 voturi)    
    Frumos articol (Vineri, 14 noiembrie 2008, 12:47)

    arabu [anonim]

    Cam naiv dar frumos, si optimist. Felicitari
  • +4 (6 voturi)    
    Frumos cazul, / articolul (Vineri, 14 noiembrie 2008, 12:52)

    Bogdan [anonim]

    Cazul e exemplar si cred ca ar trebui urmat de multi. Pentru multi dintre noi civilizatia presupune un atribut exclusiv urban, iar in realitate lucrurile nu stau intotdeauna asa.

    Despre articol ce sa spun? Scris frustrat sau scris prost.
    "(...) in satul de bastina, lumea nu mai e chiar atat de primitoare. Rudele ramase acasa sunt de obicei ostile celor plecati la oras, pe care nu au ezitat sa-i duca la tribunal pentru eternele dispute funciare. Oricum, taranii urbanizati candva nu si-au facut scrupule din a-si vinde pamantul mostenit."

    Ce sa intelegem? Ca lumea de la tara ar trebui sa-si rezolve disputele cu sapa-n cap sau sa nu si le rezolve deloc? Iar expresia "taranii urbanizati" e dovada de "orasean nesimtit". / Si ce treaba are "vanzarea pamantului mostenit" cu prezenta sau lipsa scrupulelor?
      #showComment#showComment
  • +2 (2 voturi)    
    f frumos (Vineri, 14 noiembrie 2008, 13:21)

    catalin [anonim]

    Romantic si totusi de succes...Numai respect, ar tb sa incercam mai multi asta si nu s acumparam ca boii terenuri ca sa le vindem dublu altui fraier... Asta e chiar un business care va rezista, un vin bun are cautare in orice vremuri!
    Felicitari si sa aveti o viata frumoasa!
  • 0 (0 voturi)    
    lupta (Vineri, 14 noiembrie 2008, 13:22)

    iobagi [anonim]

    Pai ce ma, daca se stia de lupta impotriva emigratiei clandestine, nu se rasculau iobagii din 48?
  • +1 (1 vot)    
    cum ar fii.... (Vineri, 14 noiembrie 2008, 13:33)

    roman [anonim]

    cum ar fii sa se mute o familie la tara, el strungar si ea croitoreasca si fara nici un petic de teren sau bani in banca????????????

    povestea de mai sus este una exceptionala ci nu se poate aplica la toata lumea.................................
      #showComment#showComment#showComment
  • 0 (0 voturi)    
    cheag (Vineri, 14 noiembrie 2008, 13:41)

    hash [anonim]

    au avut cheag, fie si cu tribunale, dar si-au recastigat proprietatile.

    restul este spanac lacrimogen.
  • 0 (0 voturi)    
    cheag (Vineri, 14 noiembrie 2008, 13:41)

    hash [anonim]

    au avut cheag, fie si cu tribunale, dar si-au recastigat proprietatile.

    restul este spanac lacrimogen.
  • +1 (3 voturi)    
    Un nou destin-cel bun (Vineri, 14 noiembrie 2008, 14:25)

    Valeriu Florean [anonim]

    Stimabila familie Chelaru, ramaneti acolo la Dealul Mare si n-o sa regretati nimic. Bucurestiul nu vă va observa lipsa dar acolo va veti putea trai cu adevarat viata, in demnitate.Si acesta este lucrul cel mai important. La Dealul Mare se produce cel mai bun Merlot din Romania!! Mi-ar face mare placere sa va pot vizita odata si sa degustam un excelent vin pe care il produceti. Va doresc sanatate si mult noroc in viata si in ceea ce faceti.Doamne ajuta!
  • +2 (2 voturi)    
    O lectie f buna.... (Vineri, 14 noiembrie 2008, 14:30)

    suki [anonim]

    ... poate fi acest caz prezentat de dvs., pt. cei care stau inca in cumpana daca sa faca acest pas.Sa stiti ca agricultura facuta cu cap nu e chiar deloc asa dezavantajoasa cum povestesc de zor unii. E f adevarat ca iti tb pamint, dar la tara e inca foarte ieftin, cit despre culturi, te poti orienta spre unele intensive si f bine platite la piata. Daca vei merge pe clasicul porumb....probabil ca vei iesi in pierdere. Desi, cu noile preturi la cereale....
    In alta ordine de idei, am tot respectul pt oamenii astia care au ales sa urmeze calea serioasa spre cistig, si nici un respect pt speculantii de terenuri si alte bunuri. Productia este sfinta, iar criza de acum ii va imbogati pe cei ce muncesc cinstit si orientat.
  • +8 (8 voturi)    
    O completare (Vineri, 14 noiembrie 2008, 14:39)

    suki [anonim]

    Apropo de rudele de la tara lipsite de bunavointa, sa stiti ca treaba cam asa e, si nu doar cu rudele. Lumea de la tara se cam imparte in doua: oamenii seriosi care muncesc cum au muncit o viata, si o larga majoritate de puturosi si nepriceputi, invatati numai sa fure si sa traiasca din ajutoare de stat. Asta e un adevar neplacut, dar f acut: oamenii astia nu isi pun nici o leguma in gradina, cind catadicsesc sa isi stringa gunoaiele le arunca la vecin in poarta, sunt mereu cu ochii pe proprietatea vecina sa vada ce mai pot fura, indiferent ca e un lucru important sau un mizilic, etc. Unii sunt chiar rauvoitori, intra mereu cu o brazda pe terenul vecinului sau mai dau o coasa la lucerna altuia...Cam aici s-a ajuns dupa 50 de ani de comunism plus 20 de ani de frecare a mentei intr-un sistem politic si al proprietatii incert. Iar cei care se straduie sa faca ceva, precum familia sus prezentata sunt de toata lauda, ca in teren te poti descuraja rapid, numai sa ai nevoie de vreun act de la primarie ... Iar sistemul actual, cu acordarea unui venit minim garantat, din pacate nu face altceva decit sa motiveze tineretul de la sate sa frece menta in continuare, ei traind din: venitul min garantat, alocatia copiilor, indemnizatie de nastere, plus mici furaciuni de la vecini. Cel mai stupid lucru e ca la munca ii vezi tot pe astia batrini, ei tineri fiind in general la bautura sau la furat. Putinii tineri dornici de munca sunt deja in Italia, Spania, Cipru. Din punctul asta de vedere....se face o greseala politica majora prin nemotivarea celor dornici de munca, si pp ca o cam simtim toti.
      #showComment
  • +1 (7 voturi)    
    Extraordinar de banal (Vineri, 14 noiembrie 2008, 14:41)

    Sicktir [anonim]

    Extraordinar! Asta da, poveste de succes!
    Mai fratilor dar chiar ne credeti prosti? Pai succes era, vorba unui antevorbitor, daca inginerii astia plecau de la lingura si construiau un imperiu, cam in genul lui Ford. Dar oamenii si-au recuperat proprietatile si bogatia - facuta de altii, nu de ei - si normal ca au devenit prosperi si fac acum pe fermierii model.
    Ce e atat de neasteptat aici? Daca ai cheag, devii milionar, daca nu, impusti francul. Asta e Romania. Povestea lor e povestea mai tuturor capitalistilor de succes de dupa Revolutie, cu averi construite de stramosi si redobandite sau furate de parintii nomenclaturisti. Astept acum sa mai vad un articol despre cum a prosperat amaratul de Nastase, tot dintr-o mostenire, de la matusica Tamara, ca el n-avea decat un Trabant dar a razbit in viata, ca e ambitios si cu oua. Pai de ce nu, ca povestile mi se par similare!
    Si mai vreau, draga autorule, un articol si despre povestea de succes a lui Felix Voiculescu, pe care
    l-a scos din foame un domn marinimos si tot batran, umplut de plumbi la Targoviste. Mi-e sila!
      #showComment#showComment
  • +1 (1 vot)    
    cine "sufera" de sindromul Bucuresti? (Vineri, 14 noiembrie 2008, 15:09)

    turma iefel [anonim]

    Misto ca articolul e scris de un bucurestean sau mai degraba un bolnav de sindromul Bucuresti... te uiti pe strada si se recunosc: de cand au trai in capitala nu isi inchipuie cum ar trai in oraselul de unde vin, cu atat mai uimitor sa vada pe acesti domni Chelaru, veritabili bucuresteni plecati din orasul minunat. Extraordinar! dar sa lasam sindromul la o parte...
    Taranii adusi cu forta sau cu zaharelul in era industrializarii au crezut ca li se cuvin toate acelea:apa calda cu taraita, electricitate cu economie, masina de spalat sau televizor. Ei bine acesti tarani crapa de foame azi in cutiile de chibrit dar au apa curenta si masina de spalat si televizor, toate castigate cu lozinca "noi cu drag muncim" la saiba. Ce mai conteaza ca sunt intoxicati cu plumb si praf , ca impiedica pe altii prin tramvaie si spitale? Si-au castigat statul de oraseni de capitala deci se comporta in consecinta.
    Problema este ca au facut copii care au crescut cu cheia de gat si cu acelasi sindrom de capitala, care azi cred ca nu numai ca toate acestea li se cuvin ci statul trebuie sa iti dea si casa si serviciu.
    Nu aplic aceasta teorie la toti locuitorii capitalei dar sa recunoastem ca blocurile sunt ticsite de acesti locatari mandri de orasul lor...
    Nu spun ca ar fi sau nu o mandrie din a fi bucurestean , pt ca si eu sunt dar nu as da cu noroi in sotii Chelaru, sunt niste oameni care merita tot respectul, altul decat dispretuirea taranilor urbanizati.
    Toate cele bune familiei Chelaru.
  • +1 (1 vot)    
    mesaj (Vineri, 14 noiembrie 2008, 15:15)

    nelu [anonim]

    sper sa mearga bine in continuare ,,,sa ducem produsele direct in franta
  • +5 (5 voturi)    
    Nu sunt singurii (Vineri, 14 noiembrie 2008, 15:21)

    Radu [anonim]

    Exista un curent mai mare al exodului din Bucuresti, sau in general din marile metropole si din mediul hiper-urban si corporatist. In alte parti ale lumii se numeste "downshifting", adica schimbarea intr-o treapta inferioara de viteza.

    Si noi suntem pe picior de plecare din Bucuresti, tot spre o localitate din Prahova. Avem aici slujbe bune, insa banii nu sunt totul. Calitatea vietii din Bucuresti este mai curand un cost decat un beneficiu.

    Am incercat sa sintetizez experienta in urmatoarele randuri:
    "Ma doare inima de oras, de recesiune, de servici, de costum-cravata si pantofi de oras, de meetinguri si de viata dupa checklist, de viata traita doar seara, timp de o ora, in weekenduri si vacante, de intoxicatii cu noxe, alcool si mancare proasta, de inghesuiala, galagie, iures, goana, stress, cozi, de moda, de fitze si de tot.

    Mi-e dor de liniste, de natura, de calm, de lucruri facute bine si incet, cu drag, de a nu avea "decat" o suta de cunostinte si prieteni dragi in loc de sute de "contacte", mi-e dor de a face lucrurile pe care imi spun ca vreau de fapt sa le fac."
      #showComment#showComment
  • 0 (0 voturi)    
    chiar de succes (Vineri, 14 noiembrie 2008, 15:45)

    monica L [anonim]

    As vrea sa le spun acestor oameni ca sint de invidiat... au o casa batrineasca absolut incintatoare. Le urez sa aiba un profit substantial in fiecare an, sa-si poata restaura conacul. Sint convinsa ca exista familii instarite in strainatate care ar inchiria pe bani frumosi casa, sa poata locui la tara, ca in trecut, o luna de zile.
  • +1 (1 vot)    
    ... (Vineri, 14 noiembrie 2008, 16:41)

    George Z [anonim]

    Este perfect adevarat ca familia asta a avut un avantaj competitiv - mostenirea, dar asta nu inseamna ca nu au nici un merit in realizarile lor. Sunt sigur ca o mare parte din populatie nu ar putea (vrea, sti, incerca...) avea aceleasi realizari ca aceasta familie. Nu au mutat muntii din loc, au facut o schimbare, au aratat ca se poate. Cu toate ca ma enerveaza destul de mult generalizarile la adresa poporului roman, nu pot sa ma abtin si sa nu spun ca una dintre cele mai evidente caracteristici este aceea de a se vaita. Sunt de acord ca este greu sa duci la capat un proiect (chiar si de genul acesta) in Romania. Dar nu este imposibil. Adesea imi vine in minte gandul ca cei care se plang ca "ceilalti" nu ii lasa, ca "lumea este rea", etc., sunt cei care fac parte din acele categorii.
  • +5 (5 voturi)    
    Apropo (Vineri, 14 noiembrie 2008, 16:49)

    Lord Brittish [anonim]

    Plictisit de viata de la oras, Tom si-a cumparat o casa la tara, inconjurata de vai si paduri. Dupa sase luni de singuratate, la usa lui apare un tip barbos, neingrijit, care ii spune:

    - Sunt vecinul tau, Bill, si locuiesc peste vale. Dau o petrecere diseara si m-am gandit sa te invit si pe tine.
    - A, ce bine! spune Tom. Chiar ma plictisisem.
    - Va fi ceva de baut, poate si ceva lupte. Sper ca nu te deranjeaza.
    - E OK, cred ca pot face fata.
    - Si se va face si sex
    - A...ce bine! Sunt un tip deschis oricaror provocari. Cum crezi ca ar trebui sa ma imbrac?
    - Nu conteaza. Oricum vom fi numai noi doi.
  • 0 (4 voturi)    
    Bucuresti, Bucale si Mitici (Vineri, 14 noiembrie 2008, 16:52)

    Iancu Jianu [anonim]

    Fratilor, sunt nascut si crescut in Bucuresti.
    Credeti ca sunt arogant din cauza aceasta?
    Mi se rupe pe romaneste, asa s-a intamplat.
    Ceea ce ma deranjeaza sunt dobitocii veniti din provincie si care isi arunca toate mizeriile lor direct pe fereastra, pe masinile parcate sub geam.
    In 25 ani de cand detin masina, am spalat tot ce se putea imagina ca si gunoi menajer de pe masina mea.
    Oameni buni, daca nu intelegeti ce inseamna igiena si traiul in comun duceti-va unde si-a intarcat dracul copii, pentru ca ceilalti sa poata respira in acest Bucuresti.
    Lasati-ne in durerea noastra de Mitici cum ne denumiti cu invidie cate unii prin tara.
    Nu stiti sa urcati in metrou, va aruncati ca disperatii peste cei care nu au coborat inca.
    Invatati sa traiti .
      #showComment#showComment#showComment
  • +3 (3 voturi)    
    Frumoasa povestea lor (Vineri, 14 noiembrie 2008, 17:06)

    urmatoru [anonim]

    Stiu ca nu-i usor sa realizezi in Romania zilelor noastre, ceea ce au realizat sotii Chelaru. Pot spune ca, si parintii mei au o poveste asemanatoare.
    Si-au revendicat pamanturile cu actele de pe vremea Regelui (sic!) si si-au facut casa tot pe varful dealului. S-au dus acolo doar cu mobra si cu cortul, iar in doi ani au reusit sa-si ridice casa (a patra din viata lor, fiindca restul fusesera demolate de comunisti).
    Acum isi traiesc linistiti batranetile acolo si nici nu vor sa mai auda de iuresul din Bucuresti. Au o gospodarie frumusica, cu vita-de-vie, pomi fructiferi, legume si animale domestice (capre, porci, gaini, curcani).
    Concluzia, este ca se poate, insa pentru toate astea, trebuie sa muncesti cinstit! Ceea ce nu-i cazul, pentru marea majoritate a smekerilor parveniti din Bucuresti.
  • +3 (3 voturi)    
    Admiratie si stima (Vineri, 14 noiembrie 2008, 17:15)

    EM [anonim]

    Admiratie si stima familiei Chelaru !
    Exemplu de urmat, dar a nu se uita, au aceste realizari pentru ca au MUNCIT si muncesc mult zi de zi in continuare.
    Sanatate si succes !
  • 0 (0 voturi)    
    Masina (Vineri, 14 noiembrie 2008, 17:37)

    Tequila [utilizator]

    Ce marca de masina este in poza din articol? Este romaneasca? Pacat ca nu se mai fac masini la fel de frumoase.
      #showComment
  • +1 (1 vot)    
    aproximativ la fel am facut si eu (Sâmbătă, 15 noiembrie 2008, 9:52)

    George [anonim]

    Felicitari sotilor Chelaru pentru curaj. Si eu m-am saturat de Bucuresti si am facut la fel. Am renuntat si eu si sotia la salarii de peste 1000 de euro, am luat un credit de la banca si de aproape 1 an am propria afacere in mediul rural (la tara, cum imi spun prietenii). Este greu, mai ales ca am rate care cresc parca de la luna la luna, dar am capatat respectul oamenilor din zona, pentru ca sectorul in care activez este unul deficitar in mediul rural (farmacie). Cele mai rele momente din viata le traiesc atunci cand sunt nevoit sa vin cu masina in oras, din diferite motive, de obicei administrative, fie in Ploiesti fie in Bucuresti.
    Acum speram doar la mai bine. Mult succes tuturor si nu uitati, viata merita sa fie traita, pentru ca este prea scurta.
    P.S. Locul de desfasurare a noii mele activitati este un pic mai sus de Valea Calugareasca, dupa Urlati, asa ca stiu zona. Va invit pe toti cei interesati pe acolo pentru ... orice motiv!
  • 0 (0 voturi)    
    viata la tara (Duminică, 16 noiembrie 2008, 4:51)

    qiami [anonim]

    despre spagi si "drepturi" ? nimic ?
    in Bucuresti ce ar fi mai bine sa cada: o atomica, o nucleara, una cu hidrogen ?
    doar treceam pe aici, dar cine stie ....
  • +1 (1 vot)    
    ce revolta pe forum! (Duminică, 16 noiembrie 2008, 11:30)

    ana [anonim]

    Nu pot sa nu constat cat venin varsa in discutii cei cu reale frustrari de "provinciali". Asta nu mai e problema orasului, e problema lor personala.

    Nefericiti, neadaptati, mereu la lupta desi nu stiu pentru ce, mereu gata sa se laude desi nu i-a intrebat nimeni, agresivi si cu injuratura pregatita.

    Si eu am o familie care a venit in Bucuresti din alta zona, dar nu am vazut atata disperare. Pur si simplu s-au adaptat, s-au bucurat ca le-a mers mai bine si nu au urat nici orasul nici oamenii.

    In schimb, astazi ma lovesc tot mai des de indivizi care au venit in Bucuresti (sau alt oras) in cautarea unei vieti mai bune, si cum s-au asezat putin, chiar daca au reusit sau nu, incep sa injure si sa blesteme, cat e de mizerabil etc.

    Asta nu e mai e problema de "provincial", e problema la cap. Nu inteleg cum poti trai intr-un loc pe care il urasti, cum poti merge la o slujba de care ti-e greata. Pui mana si schimbi ceva.
  • 0 (0 voturi)    
    Bucuresti/Provincie; Prosti/Destepti sau invers? (Luni, 17 noiembrie 2008, 9:28)

    i [anonim]

    De Bucuresti sau Proviciali, dupa unii destepti si prosti. Mare greseala. A primit cineva vre-un premiu d ela uniunea europeana ca e de Bucuresti ? Articolul asta vorea despre un om care a plecat de la oras - de la un job- si a investit in viticultura (nu cred ca poti sa investesti in viticultura la oras -) altul era scopul articolului nu diferentierea dinte Bucuresti si Provincie. Parearea mea ca in Romania sunt si oameni destepti si oameni prosti. Dragi cititiori se pare ca si noi ne impartim in prosti si destepti, intelegeti voi :)
      #showComment


Abonare la comentarii cu RSS

Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version