Romania a fost condamnata sa plateasca 1 milion de euro saptamana trecuta la Curtea Europeana a Drepturilor Omului iar 3 milioane de euro luna trecuta in procese de retrocedari, a declarat intr-un interviu pentru HotNews.ro judecatorul Corneliu Barsan de la CEDO. Barsan spune ca Guvernul inca n-a demonstrat ca Fondul Proprietatea este functional si ca Romania are un sistem de justitie confuz si incoerent. Insasi Curtea de la Strasbourg, explica judecatorul, isi pune problema reformarii propriului sistem.

Rep: Dle judecator Barsan, la 1 octombrie Romania se situa pe locul 2 in privinta numarului reclamatiilor depuse de cetatenii romani la CEDO si pe locul 3 in privinta condamnarilor suferite de statul roman pentru nerespectarea dreptului la proprietate. Cum au rezolvat aceasta problema alte state din fostul bloc comunist?

Corneliu Barsan: Ungaria a adoptat principiul reparatiilor sub forma unor bonuri de stat care au fost private de dreptul de proprietate fara sa aplice principiul restituirii in natura. In anii '90, statul ungar a acordat aceste bonuri de stat si consecinta e ca niciodata nu a avut un dosar la CEDO.

Alte state, Cehia, Slovacia, Slovenia au restituit impunand anumite conditii: de domiciliu, de termene etc. In masura in care CEDO a fost confruntata sa aprecieze aceste situatii, Curtea a spus ca legiuitorul national ramane liber sa determine conditiile in care se vor face aceste restituiri.

Polonia este singura tara, dupa stiinta mea, care nu a adoptat inca masuri de ordin general de restituire si de aceea situatia inca este confuza.

Sistemul nostru judiciar este confuz, este un sistem ilogic, irational.

Corneliu Barsan

Rep: Cu toate astea, legislatia privind proprietatea este confuza si contradictorie. Peste toate astea, Parlamentul a dat prioritate chiriasilor la cumpararea caselor nationalizate.

CB: Nu pot sa ma pronunt asupra acestei legi. Eu stiu un singur lucru: CEDO a spus, incepand cu 2006, ca situatia care s-a creat in Romania cu privire la restituirile de bunuri trecute fara temei in proprietatea statului este o situatie confuza atat in plan legislativ cat si in privinta practicii judecatoresti. Situatia este generata si de un lucru despre care nimeni nu vorbeste in Romania.

Rep: Este vorba de parcursul actului judecatoresc?

CB: Este vorba de legea de organizare judecatoreasca. Toata lumea vorbeste despre reforma sistemului judiciar dar nimeni nu pune punctul pe “I”: Sistemul nostru judiciar este confuz, este un sistem ilogic, irational.

Rep: Puteti sa explicati?

CB: Ar trebui sa avem un sistem in care cetateanul sa se judece in prima instanta, hotararea obtinuta aici sa fie pusa in discutie la o instanta superioara (cum se intampla peste tot in lume) si apoi, eventual, cetateanul se se poata adresa si Inaltei Curti de Casatie si Justitie care sa asigure o interpretare unitara.

Or, la noi nu este un parcurs logic. Avem procese care incep la judecatorie, continua in apel la tribunalul judetean (ceea ce este absurd!) apoi sunt judecate in recurs la curtile de apel si raman definitive aici. Si exista in tara aceasta a noastra 16 curti de apel care dau solutii asa, ( scuzati-ma!), dupa cum le taie capul!

Atata vreme cat nu ai logica in sistemul judecatoresc nu poti sa ai solutii unitare. CEDO a scris asta in sutele de hotarari din aceasta materie.

In urma unor asemenea hotarari judectoresti in care, pe de o parte se recunoaste caracterul ilegal al nationalizarii, si pe de alta nu se acorda despagubiri celui in cauza, cetateanul se adreseaza CEDO si Curtea nu are cum sa solutioneze asemenea cauze.

Sectia a 3-a din care fac parte si care judeca cauzele privitoare la Romania are cel mai mare numar de cauze legate de nerestituirea proprietatilor. Saptamana trecuta s-au acordat sume de peste 1 milion de euro iar acum o luna peste 3 milioane de euro.

Corneliu Barsan

Rep: Aveti saptamanal cate o sedinta de judecata. Cam la cat se ridica “amenzile” saptamanale care pleaca spre statul roman?

CB: Sectia a 3-a din care fac parte si care judeca cauzele privitoare la Romania are cel mai mare numar de cauze legate de nerestituirea proprietatilor. Saptamana trecuta s-au acordat sume de peste 1 milion de euro iar acum o luna peste 3 milioane de euro.

Rep: Si cei care pleaca de la Strasbourg cu aceste solutii de milioane isi primesc banii sau revin la CEDO?

CB: Punerea in aplicare a deciziilor CEDO este monitorizata de Comitetul de ministri al Consiliului Europei. In general sumele se platesc. In plus, din cate am inteles, guvernul a incheiat intelegeri amiabile cu persoanele care au cereri admise de CEDO.

Rep: Credeti ca urmare a modificarii legii privind casele nationalizate in avantajul chiriasilor, numarul proceselor va creste? Sunt unii, chiar aici la CEDO, care spun ca s-a terminat cu procesele de proprietate in Romania.

CB: Nu ma pot pronunta. In definitiv solutionarea acestei probleme sta in mana politicului. Depinde ce se doreste, ce solutie ar trebui sa fie echitabila pentru ambele parti. Dar, stiti vorba aceea: ”Boala lunga, moarte singura”. Ajungi intr-un punct in care nici o solutie nu mai este buna. Legea va trebui sa fie aplicata iar consecintele vom vedea care vor fi. Eu spun asa: in Romania avem o legislatie contradictorie, o practica judecatoreasca confuza si aceasta situatie dureaza de prea mult timp.

Lucrurile sunt si in mana factorului politic si in mana Parlamentului. Dar daca sistemul nu doreste sa se reformeze, daca toata lumea e multumita asa cum e.... Eu spun, cu durere, ca parca ar fi vorba de sisteme paralele.

Rep: Romania pierde multe procese din cauza Fondului Proprietatea. Care mai este situatia acum? Este sau nu fondul functional?

CB: Da, Curtea a spus inca din 2006 ca fondul nu e functional. Am inteles ca Fondul e in masura sa acorde despagubiri. In orice caz, salarii vad ca acorda. In masura in care ar acorda despagubiri, numarul proceselor ar scadea. Oricum, Guvernul nu a demonstrat Curtii ca Fondul Proprietatea este functional.

Se spune ca CEDO este victima propriului succes. Suntem in criza pentru ca avem un numar tot mai mare de dosare pe care nu reusim sa le procesam in timp rezonabil.

Corneliu Barsan

Rep: Se tot vorbeste de o criza a CEDO si ca e nevoie de reformarea Curtii prin aplicarea (dupa ce Rusia il va ratifica) a Protocolului 14 la Conventia pentru Drepturile Omului. De ce este in pragul colapsului CEDO?

CB: Se spune ca CEDO este victima propriului succes. Suntem in criza pentru ca avem un numar tot mai mare de dosare pe care nu reusim sa le procesam in timp rezonabil. Dar, in opinia mea numarul mare de procese de la CEDO este datorat unei probleme din amonte.

Cele mai multe cauze vin din fostele tari comuniste. Exista un contencios specific acestor tari (in special Rusia, Romania, Ucraina, Polonia, Cehia) a modului in care statele inteleg sa isi indeplineasca angajamentele fata de CEDO.

Este vorba despre neexecutarea hotararilor judecatoresti, durata procedurilor de judecata, conditiile de detentie, ca uneori in timpul anchetelor se aplica rele tratamente celor anchetati. Nu mai vorbesc de Rusia si ceea ce s-a intamplat in Cecenia si acum in Georgia. Nu cred ca intrarea in vigoare a Protocolului 14 ar solutiona toate problemele Curtii.

Rep: In ce fel ar simplifica Protocolul 14 procedurile CEDO?

CB: Potrivit Protocolului 14 ar fi posibila simplificarea examinarii si solutionarii unor cauze. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, Curtea condamna statele pentru depasirea termenului de judecata care ajunge la 4-5 ani dar insasi Curtea judeca o cauza in 4-5 ani de zile!

In plus, cererile care sunt declarate inadmisibile nu ar mai fi judecate de 3 judecatori ci doar de unul. Acum este suficient ca un judecator sa aiba o indoiala ca sa se reia procedura. Asa, daca ar judeca doar un judecator o cerere, ar putea fi judecate mult mai multe cereri.

Pe de alta parte, in sistemul propus de Protocolul 14 o cerere unde exista o jurisprudenta clara si constanta a Curtiii nu ar mai fi judecata de 7 judecatori ci de un comitet format din 3 judecatori. Repet insa. Nu este panaceu pentru CEDO Protocolul 14, ci vointa politica a statelor de a-si reforma sitemul judiciar, de a introduce pe plan national posibilitatea apararii garantarii drepturilor care astazi sunt discutate in fata instantei europene.