Un renumit speolog, un experiment si o poveste

Moartea domnului Viehmann: Ca sa auzi cum bate inima pamintului trebuie sa te duci spre ea si sa fii singur

de Ruxandra Hurezean     HotNews.ro
Luni, 22 septembrie 2008, 13:22 Actualitate | Esenţial


Iosif Viehmann
Foto: Hotnews
Are 81 de ani si a decis sa faca experimentul vietii sale. Risca sa moara singur intr-o pestera rece, dar vrea sa-i arate Terrei ce grozav e! Isi ia cu el un crucifix, il baga in ranita si pleaca. Se inchide in pestera si da cheia. Ce cauta profesorul Viehnmann in fundul pamintului, prin intunericul si smircurile pesterilor? Ce cautam fiecare dintre noi prin catacombele mintii noastre, prin maruntaiele masinilor, prin miezul cuvintelor sau enigmele geneticii. Intr-o lume in care se stie din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, Viehmann a vrut sa afle ceva esential despre om.

A plecat spre Pestera Vintului intr-o dimineata de vara. Ziarele si televiziunile au consemnat cu sirguinta „aventura” batrinului profesor. S-a scris despre experienta lui si si-a trait momentul de glorie. Toti au incercat sa afle detalii picante sau concluzii savante ale acestui formidabil experiment: izolarea totala prin incarcerare voluntara. Dar ce nu a aflat inca nimeni sta scris in paginile jurnalului acestui om si-n mintea lui inca preocupata sa stoarca de sens fiecare clipa petrecuta atunci acolo. Singur, in pustietatea pesterii, convins ca va muri ca un elefant care s-a retras simtind ca-i vine sfirsitul.

Amintiri din pestera

Plec insotit de 9 studenti si de sacii cu lucruri. I-am trimis pe ei sa-mi cumpere mincare si au luat-o pe dos: nu mi-a placut deloc. In sfirsit, ajung la pestera, cunosteam bine locul. Am ales, pentru tinuta stiintifica a experimentului, sa stau inchis in pestera in care mai fusesem cu ani in urma, impreuna cu un coleg, iar atunci am stat 10 zile in izolare. Bun, aleg, din aceleasi motive, sa stau in acelasi loc, pe malul riului, la doar 30 de m de sifonul pesterii. Un loc rau, aspru si fara spectaculozitate. Imi asez lucrurile, se inchide pestera, iar presedintele Clubului speologilor ia cheia. Nu am telefon, nici ceas, nici radio, nici un fel de mijloc de comunicare cu restul lumii. Doar doua sticle de colorant pe care le pot turna in apa in caz de pericol ca sa fiu salvat. Continutul unei sticle, in citeva ore, coloreaza apa pina la Oradea.

La iesire din Pestera Vantului
Foto: Hotnews
Prima zi nu are nimic spectaculos. Doar ca nu prea am pofta de mincare. Ma uit la merinde si nu-mi vine sa inghit nimic. A doua zi, la fel. Intru intr-o usoara panica. Stiu de la un prieten chirurg ca lipsa poftei de mincare asociata cu o constipatie serioasa pot fi semnele unei ocluzii intestinale. Tot de la el stiu ca, daca nu ajungi pe masa de operatie in 12 ore, mori. Imi fac repede calculele. Nu, nu mai este timp sa fiu salvat. Asa, deci, chiar daca torn continutul sticlei in apa, pina anunta studentii care pazesc pestera pe cineva, pina vine salvarea, sint mort. Atunci, Viehmann, ce ai de facut? Poate ca asta era planul lui Dumnezeu cu tine! Doar nu era sa mori in patul tau! Banal!

Pagina cea mai interesanta din jurnalul meu este cea in care scriu ca sint convins ca mor. Ca e gata! A venit sfirsitul. Ce simt? Ca nu regret nimic! Ca mi-a placut tot ce am facut in viata. Am avut o viata splendida, am umblat prin cele mai frumoase pesteri ale lumii, am ascultat muzica, am facut copii, am fost iubit si am iubit, am avut mii de studenti care m-ar fi urmat si la capatul pamintului! Am facut ce mi-a placut! Viehmann, imi zic, ai fii un prost sa regreti ceva! Mi-am cerut iertare de la cei fata de care am gresit. Dar sa ma bata Dumnezeu daca n-am fost fericit sa constat la capatul vietii mele, (pentru ca aveam convingerea clara ca mor!), ca sint un om implinit! Ca nu am lasat sa treaca timpul degeaba pentru mine, iar Maestrul nu va regreta ca mi-a dat atita timp!

Seara, (seara era cind hotaram eu!), in loc de cina beau un pahar cu ceai de crusin. Constipatia nu cedeaza. Nu maninc nimic, zi dupa zi, scriu in jurnal si rememorez toata viata mea. Traiesc un sfirsit picatura cu picatura. Nu inteleg de ce nu mor mai repede, dar nu eu dictez aici. Doar El! Dar daca tot nu se intimpla, imi fixez ca tinta sa rezist macar zece zile, cit am mai stat izolat in pestera cind aveam 77 de ani. Imi propusesem ca de data aceasta sa stau 15. Dar am cu cinci ani mai mult, iar la batrinete degradarea e abrupta. Fir-ar sa fie!

Ce caut in pesteri? Le iubesc ca un nebun, imi plac, sint frumuseti extraordinare ascunse ochiului zburdalnic, le vezi doar daca le cauti, doar daca te straduiesti. Trebuie sa ai curaj sa lasi soarele in spate si iarba verde si sa intri acolo. Este o lume frumoasa care ti se arata doar in singuratate. Ca sa auzi cum bate inima pamintului trebuie sa te duci spre ea si sa fii singur!

…Nu am fost in afara timpului. Aceasta este una dintre concluziile experimentului. Avem un ceas al nostru, unul biologic. Am stiut cu o eroare de doar opt ore ce zi e si ce ora, mi-am dat seama ulterior. Am apreciat asadar, cam cind sa dau drumul la vopseaua din sticla in apa riului, ca sa fiu salvat dupa ce trec pragul celor zece zile de incarcerare voluntara. Cind am incercat sa-mi string lucrurile, nu mai puteam sa ma ridic, in patru labe m-am deplasat citiva metri. Eram sfirsit.

Dar aud voci si-mi zic: Viehmann, vin baietii sa te scoata! Vad luminile de pe castile lor reflectate in luciul apei si stiu ca vin. Cind ma scot in fata pesterii vad intreg platoul plin de oameni. Erau colegii, prietenii, studentii, toti salvamontistii din tara, oameni indragostiti de speologie sau care aflasera de mine. S-au anuntat unii pe altii si au venit. Sa-l salveze pe Viehmann din pestera! Aha, mi-am zis, de fapt asta era planul Lui! De aceea nu s-a terminat! Ca sa vad asta!”

Pesteri si jazz

Seara, la ora 10, profesorul Viehmann a intrat in spital. Peste o ora analizele computerizate aratau ca nu avea ocluzie intestinala. Panica ii blocase miscarile intestinale. Profesorul e bine, arata minunat, a implinit de curind 83 de ani, ocazie cu care a dat o petrecere… in pestera! Acum se retrage, se va izola in casa unui prieten si nu va mai vorbi despre el inainte sa-si publice propriile carti: una autobiografica si una profesionala.

“Pot sa va spun ce am inteles inca o data despre masinaria complicata care este omul: ca totul e in creierul lui! Si viata si moartea ii sint in creier. Dar mai mult decit atit, pot sa va spun, ca si creierul lui sta in palma Cuiva!”

Iosif Viehmann s-a nascut in 1925, la Cluj, din tata german si mama romanca. In studentie, imediat dupa razboi, formeaza, impreuna cu alti colegi, un Big Band de jazz, cu 19 membri, care canta swing-ul anilor ’30. A participat, alaturi de viitorul mitropolit Bartolomeu Anania, la greva studenteasca din 1946, soldata cu devastarea caminului Avram Iancu. Timp de doi ani si jumatate, a fost asistentul savantului Emil Racovita. Viehmann este speolog din pasiune si preda la Institutul de Speologie din Cluj. De asemenea, tine cursuri de istoria jazz-ului la Conservatorul clujean si de ecologie la Universitatea Bogdan Voda.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















10129 vizualizari

  • +3 (5 voturi)    
    superb (Luni, 22 septembrie 2008, 13:46)

    dragaica [anonim]

    Multumim pentru acest articol. Superba poveste despre adevarata dimensiune a lucrurilor.
    • -1 (1 vot)    
      bai, ce chestie!!! (Luni, 22 septembrie 2008, 23:27)

      Codruta N [utilizator] i-a raspuns lui dragaica

      Daca pana si la comentariul de mai sus s-au gasit 2 (pana in prezent) voturi "cu minus", ce sa mai zic???

      Probabil ca are portalul asta vreun robotzel care da voturi automat - pe comentator sau, poate, chiar la aprobarea comentariului >:))
  • +1 (3 voturi)    
    are deptate (Luni, 22 septembrie 2008, 14:30)

    Codruta N [utilizator]

    Daca esti singur, in intunerciul acela pentru care nu exista cuvinte ce sa-l descrie (pt. ca nu exista la suprafata Pamantului un astfel de intuneric-intuneric precum in subteran), si daca stii ca nimeni nu va veni ore si zile, "auzi cum bate inima pamantului" - ba chiar mai mult! afli ca Pamantul, in felul lui special, "vorbeste"...

    In sfarsit, un articol frumos :)
  • +4 (6 voturi)    
    Respecte! (Luni, 22 septembrie 2008, 14:32)

    ferconex [utilizator]

    Domnul Viehmann e un om superb. Imi aduc aminte cand a iesit din pestera, erau vreo 100 de masini , venise aproape tot clubul Speo din Cluj sa-l scoata de acolo. Si totusi, in ciuda experientei "negre" din pestera, cateva zile dupa aia radeam impreuna de spaimele lui de acolo. Trebuie pentru asta o tarie de caracter cum putini dintre noi pot sa aiba...

    PS: Domnisoara Ruxandra Hurezean HotNews.ro, nu mai bagatzi titluri de astea de prost gust, care denota o lipsa crasa de profesionalism. Mi-a stat inima in loc pana am parcurs rapid articolul. In general cand un articol are in titlu cuvantul "moartea" cuiva, nu te gandesti la beletristica. Pana si in filmul ala chiar murea cineva.
  • +2 (4 voturi)    
    Multumesc! (Luni, 22 septembrie 2008, 14:45)

    Stefan [anonim]

    Multumesc ca mai scrieti si despre oameni cu substanta si continut, antonimi politicienilor!

    Si va mai multumesc ca ati scris despre acest om, despre care de altfel nu am auzit niciodata, inainte de a muri... si nu dupa, cu tam-tam, cum obisnuieste mass-media contemporana!
    • 0 (2 voturi)    
      :)) (Luni, 22 septembrie 2008, 22:19)

      Codruta N [utilizator] i-a raspuns lui Stefan

      Pai, n-a murit! :))

      Asa s-au gasit astia sa dea titlul - se pare ca, de cativa ani, la cursurile de jurnalism (sau in redactii) li se preda ceva kum ka fara titluri cat mai tampite nu fac vanzari >:)

      Ca nu e Ruxandra singura care a pus titluri aiurea (daca l-o fi pus chiar ea, si nu i l-o fi schimbat vreun redactor-sef), nici aici si nici prin alte parti, vezi macar arhiva HotNews >:)

      Viehmann a scris si niste carti (FOARTE interesante si frumoase, as zice "cu suflet" si in orice caz cu un farmec cald si aparte) despre pesteri si viata de speolog, cred ca mai sunt de gasit prin biblioteci, poate ca si el m-a influentat in alegerea meseriei ;)
  • -4 (6 voturi)    
    coehlo mioritic (Luni, 22 septembrie 2008, 15:29)

    cocosila [utilizator]

    ridicol si extrem de arogant...omul e atat de convins ca e cineva important cu care dumnezeu are un plan incat vorbeste despre sine la persoana a treia.

    cica: " totul e in creierul lui! Si viata si moartea ii sint in creier. Dar mai mult decit atit, pot sa va spun, ca si creierul lui sta in palma Cuiva!"... va las pe voi sa ghiciti contradictia acestei atat de obisnuite platitudini frecventa pe la femeile de serviciu.

    limbaj de lemn...banalitati spiritualiste depasite...
    asa,mai bine ascult povestile miilor de pustnici care stau cu anii in recluziune...
    • -3 (3 voturi)    
      ce tare sunt (Luni, 22 septembrie 2008, 16:07)

      cristina [anonim] i-a raspuns lui cocosila

      de, de la un om care asculta inima pamantului ma asteptam sa fie mai smerit :) dar de , vanitatea ne maninca pe toti .....
      • +1 (3 voturi)    
        de ce? (Luni, 22 septembrie 2008, 22:15)

        Codruta N [utilizator] i-a raspuns lui cristina

        De ce sa fie "smerit"? E musai ca oamenii sa fie "smeriti"? este asta o "calitate"?
  • +3 (5 voturi)    
    bravo (Luni, 22 septembrie 2008, 17:22)

    Karellen [anonim]

    se spune ca suntem pe atat de batrani pe cat ne simtim. Dl Viehmann demonstreaza ca afirmatia anterioara este adevarata. L-am intalnit intamplator in Cluj, la o proiectie de diapozitive despre speologie, intr-un bar cochet. Mi-au placut mult vivacitatea si temeritatea dansului. Multa sanatate
  • +4 (6 voturi)    
    bai, ce titlu idiot.. (Luni, 22 septembrie 2008, 20:50)

    dragos [anonim]

    Mai Ruxandra m-ai speriat. Am crezut ca a murit Profu'.
    O sa ne ingroape pe toti. Viata lunga maestre!
    D
    • +1 (1 vot)    
      de prost gust....intr-adevar (Marţi, 23 septembrie 2008, 11:47)

      cristina [anonim] i-a raspuns lui dragos

      si mie mi-a stat inima in loc, mai sa plang...O asemenea poveste putea sa aiba multe titluri marete, de care sa fie si Profesorul mandru.Tot respectul meu pentru domnul Viehmann.
  • +1 (1 vot)    
    mda (Luni, 22 septembrie 2008, 23:28)

    x [anonim]

    titlul e chiar idiot. pe bune.. plus ca face analogie nepotrivita cu titlul unui film si mai idiot..
  • +3 (3 voturi)    
    viehmann (Luni, 22 septembrie 2008, 23:38)

    Chertila Leonida [anonim]

    Daca 2008-1925 fac 81, atunci tot respectul pentru ziaristii nostri care umbla dupa cai verzi pe pereti. Si daca nu gasesc caii, gasesc ei titluri IDIOATE, pe masura cunostintelor lor jurnalistice.
    • +1 (1 vot)    
      precizare (Marţi, 23 septembrie 2008, 7:44)

      ruxandra [anonim] i-a raspuns lui Chertila Leonida

      pentru Chertila Leonida
      ...81 cind se decide sa faca acest experiment, 83 in text, scrie mai jos, spre sfirsitul articolului
  • 0 (2 voturi)    
    domnului profesor, cu drag (Marţi, 23 septembrie 2008, 8:20)

    sakura [anonim]

    acum 8 ani am intalnit pe dl profesor Viehman. Sunt un fan al jazz-lui, si cautam anumite informatii, cd-uri si carti. La noi cele ce se gaseau erau scumpe, si nu gaseai perioada sing.
    Dl Viehmann preda atunci un curs optional la masterul de studii americane, Fac. de Studii Europene. M-am dus sa il intreb, nu ma lasa si pe mine ca sunt de la alta facultate. M-a poftit inauntru, am facut tot cursul, si mergeam si la acela de la Academia de Muzica Ghe Dima, unde era cursul de istoria jazzului tinut de dl. Profesor si apoi urma cursul de jazz modern si contemporan, tinut de dl prof. Virgil Mihaiu(Consulul nostru din Portugalia, acum). Doi oameni minunati, ce dadeau cd-uri din colectia proprie, carti, etc.
    Ce era fffff. frumos era colindul de Craciun, cand dl Viehmann invita pe studentii lui acasa, serveste cu suc si prajituri, ...
    PS nu mai puneti asa titluri, ca sunt ciudate.
  • 0 (0 voturi)    
    Dl. profesor Viehmann (Luni, 25 aprilie 2011, 19:14)

    eusebiu lazaruc [anonim]

    Sunt oameni care dau sens vietii .
    Sa fim seriosi. Dl. Viehmann?
    Niciodata!


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version