Din apartamentul sau cochet de la etajul 14, Yoani Sanchez stapaneste cu privirea Plaza de la Revolucion si elegantul cartier Vedado. Cu blogul mai urca o treapta spre libertate: are cam 9 milioane de vizitatori pe luna, dar in tara sa cu acces limitat la Internet, povestile neoficiale despre Cuba se raspandesc altfel, intr-o bizara retea offline. Bloggerita oarba, cum isi spune, Yoani a inventat blogul samizdat, blogul cu tractiune mecanica, blogul "citeste si da mai departe".

Ii spune Generatia Y. Acum trei decenii, femeile cubaneze adorau sa-si boteze copii cu nume continand unul sau mai multi Y. Lor, celor din generatia Y, li se adreseaza in primul rand. Ca sa ajunga la ei, regimul trebuie, ca de obicei, pacalit. "Internetul e singura posibilitate de a face jurnalism independent", spune Yoani, care n-ar avea altfel nici o sansa sa apara la televizor sau sa scrie in Granma, ziarul oficial, sau la alta publicatie. Ce sens are insa Internet-ul intr-o tara in care Guvernul interzice practic, practicand preturi prohibitive, accesul in retea?

Salariul pe o luna pentru doua ore pe net

Ora de navigare costa in Internet-Cafe-uri intre 6 si 10 dolari pe ora. Leafa medie abia ajunge la 18 dolari. Altfel spus, doua ore pe net costa salariul pe o luna intreaga. Cenzura simpla si eficienta, mai putin sofisticata decat in China. Pana acum trei luni, le era interzis sa detina un calculator, de unde s-ar putea deduce ca, in Cuba, blogerii posteaza in pustiu. Cat se poate de fals.

"Monopolul detinut de Guvern asupra informatiilor crapa din cauza Internet-ului", explica Yoani, convinsa ca "societatea cubaneza s-a informatizat impotriva vointei oficiale". Internetul a fisurat sistemul de manipulare si control total a informatiei. Prin crapaturile sale, cuvintele interzise se scurg printre degetele cenzurii ca argintul viu. "Sunt mai multe computere in maini private decat va imaginati, cumparate de pe piata neagra. Eu insami am calculator de 14 ani", se mandreste bloggerita, amintind din nou ca, oficial, cubanezii gasesc calculatoare in magazinele de stat doar de cateva luni.

Chiar daca le gasesc, nu se prea pot atinge de ele. Un Pentium III, de pilda, costa in magazin intre 700-900 de dolari. Pe piata neagra preturile cad la jumatate.

Yoani Sanchez si sotul sau, Reinaldo Ascobar Foto: Hotnews

Desigur, Guvernul a blocat accesul la site-ul sau, care nu poate fi accesat din Cuba. Site-ul nu, informatiile ajung insa in mii de calculatoare private. Yoani lucreaza in orb si in mare viteza din Internet-cafe-uri publice. In cateva minute, expediaza informatiile prietenilor sai de afara. Ei actualizeaza blogul gazduit pe un server din Germania, unde Guvernul cubanez nu mai poate face nimic. Blogul se intoarce pe CD in Havana, iar Joan face cam 100 de copii pe zi.

Odata raspandite in Cuba, CD-urile se multiplica, la randul lor, in progresie geometrica. Astfel, postarile sale ajung sa fie citite de mii de cubanezi, cu sau fara acces la Internet. "E o relatie bizara a unui blogger cu blogul sau, dar functioneaza", se amuza Joan. O singura postare a avut peste 6000 de comentarii, iar de regula, postarile depasesc mia de comentarii.

"Aici, intrebarea nu este cati oameni au acces la Internet, ci cati oameni se informeaza pentru ca unul a avut acces la internet", spune Yoani. E suficient un singur evadat. Pe langa faptul ca piata Internetului la negru ia amploare, Guvernul se saboteaza singur, in fiecare zi. Angajatii din institutiile publice conectate la Internet vand parolele de acces dupa orele de program.

Zeci si sute de cubanezi le folosesc pe timpul noptii utilizand retelele de telefonie fixa, cu tarife inca foarte mici. Descarca filme, muzica sau copiaza informatii pe memo-stick-uri si le dau mai departe. "Guvernul cubanez stie ca avem internet la negru la fel cum stie ca luam mancare de pe piata neagra ca sa putem trai", explica Yoani.

Societatea civila se naste pe blog

In Cuba sunt, cu totul, cam 12 bloggeri independenti; restul se ocupa cu propaganda. Pe Joan Sanchez oamenii o recunosc pe strada. Tentatia fructului oprit a sporit succesul bloggului sau, dar mai e ceva: Yoani Sanchez nu este o fictiune, ci o femeie obisnuita, cu familie si un copil, care isi traieste viata de zi cu zi in Havana, cu privatiunile si bucuriile ei. "Oamenii isi dau seama ca exist cu adevarat, si ca fac parte dintr-o generatie care, pana acum, a decis sa-si tina gura sau sa plece din tara", incearca sa explice Yoani de ce blogul sau a avut in luna mai noua milioane de vizitatori, iar in iunie - opt milioane.

Nu critica regimul de pe pozitii ideologice, ci din postura cetateanului obisnuit: "De exemplu, nu folosesc niciodata cuvantul democratie, desi tot ce scriu este un cant inchinat democratiei. Jurnalismul oficial e mult prea incarcat cu concepte grele, starine cetateanului obisnuit. Si pentru toate aceste lucruri, cred, blogul meu s-a transformat in fenomen". Adevarul e ca in Granma, ziarul partidului, sau in alte publicatii oficiale n-ai ce citi.

Yoani spune ca obiectivul ei este sa tina un blog cu resurse minime, disponibile pentru toata lumea. Foloseste Internet cafe-uri si s-a deprins sa lucreze in mare viteza astfel ca intra pe net cam de opt-noua ori cu o cartela de o ora. "Astfel, ii oblig sa inchida toate Internet-cafe-urile sau sa le deschida pe toate", rade Joan.

Alti opozanti, in special cei implicati in politica, intra pe net doar la ambasade, de teama ca Guverul le fura parolele si le citeste mail-urile. Yoani nu are problema asta. Tot ce face urmeaza sa devina, oricum, public. Nu se considera opozanta clasica, desi, explica ea, toti cei care nu aplauda regimul de dimineata pana seara sunt automat in opozitie.

Yoani Sanchez si sotul sau, Reinaldo Ascobar, dat afara prin anii 80 din presa oficiala pentru atitudini contrarevolutionare, sunt doi oameni care au curajul sa spuna, simplu, ca lucrurile merg prost in Cuba.

Nota: HotNews.ro publica o serie de articole despre Cuba. Documentarea a fost realizata prin intermediul proiectului „Intarirea solidaritatii europene dintre Europa Centrala si de Est si Cuba”, derulat de catre Asociatia Pro Democratia

* Citeste intreaga serie de reportaje din Cuba:Episodul 1, Episodul 2 si Episodul 3