Când spui "masa de Crăciun/Revelion/Paște", spui - probabil în 9 din 10 cazuri - salată de boeuf. Când spui botez, spui salată de boeuf. Cand spui Mama sau Bunica, spui salată de boeuf.
Să fim bine înțeleși, de la bun început: salata de boeuf nici măcar nu există în Biblia rețetelor românești, Cartea de bucate a Sandei Marin, ediția a 12-a, apărută în 1945. Prima ediție a văzut lumina tiparului în anul1941 și, nici vorbă, de salata vieții noastre. Apare, în schimb, la Sanda Marin, ceva care întrucâtva seamănă: salata a la russe, făcută din zarzavaturi cu dressing din gălbenuș de ou.
Originea ei nu se pierde în negura timpului, întrucât este atestată documentar fix din anul 1860, când un chef francez, Lucien Olivier, și-a deschis restaurantul L'Ermitage, la Moscova. Omul a făcut ceva pe gustul clienților săi din nobilimea rusă, o salată cu cozi de raci sau homari, sau cu piept de rață afumat, sau cu vânat fiert, ornată cu felii de ou, maioneză, cartofi fierți și castraveciori în oțet. Salade Olivier. Sau, salată a la russe. După ce au venit bolșevicii la putere, ingredientele de lux au dispărut și rețeta s-a vulgarizat, a devenit accesibilă poporului care-a pus în ea ce-a găsit prin casă: zarzavaturi, poate și o bucată de carne, legume și castraveciori murați rămași de la matoleala cu vodka, să mai taie din greața uleiului din maioneză.
Citește, pe B365.ro, cum s-a transformat și cum a ajuns salata de boeuf în meniurile noastre sărbătorești.
