Când ceva sună prea frumos ca să fie adevărat, probabil că nu este, spune o vorbă din înțelepciunea populară. Chiar într-o astfel de lumină, extrem de optimistă, a fost prezentată și înțelegerea României cu aliații americani, pentru dezvoltarea unei centrale nucleare cu reactoare modulare mici (SMR, small modular reactor), de la compania americană NuScale Power.
Românii și americanii construiesc în România soluția-minune prin care vor reuși în Europa mult visata tranziție de la vechile centrale pe cărbuni, care distrug clima cu emisiile lor de carbon, la o energie curată și sigură. Și nu doar atât. O vor face fără îndoială. Ba chiar mai rapid decât o fac americanii la ei acasă.
Ca întotdeauna, realitatea se află la mijloc. Undeva între cele două extreme care au fost puse pe masă publicului din România. O țară cu o bună tradiție, de zeci de ani, în folosirea energiei nucleare, cu reactoarele CANDU de la Cernavodă, dar care totodată s-a aflat în 1986 în coasta catastrofei de la Cernobîl.
Varianta pozitivă, a autorităților române: termenul de 2027-2028 pentru construirea unui SMR NuScale Power cu 6 module în locul unei electrocentrale vechi, pe cărbuni, crearea a mii de locuri de muncă, reduceri semnificative ale emisiilor de carbon și asumarea de către România a rolului de hub regional pentru tehnologia SMR, în rândul țărilor partenere în Inițiativa celor Trei Mări (Neagră, Baltică și Adriatică).
