În Spania, încă din 1979, toți cetățenii decedați devin automat donatori de organe, numai dacă nu iau decizia să se sustragă din sistem pe parcursul vieții, prin intermediul unei cereri.
În Țările de Jos, la Amsterdam, în 2009, băile publice destinate bărbaților au devenit mai curate după ce în pisoare au fost lipite stickere cu muște, care i-au făcut pe aceștia să „țintească” mai bine.
În 2012, în Marea Britanie, abordarea clasică din scrisorile prin care cetățenii erau somați să-și plătească taxele era schimbată cu anunțul că 9 din 10 oameni și le-au plătit deja, iar destinatarul se afla în minoritatea care nu o făcuse.
Deși par să nu aibă absolut nicio legătură unele cu altele, toate aceste enunțuri au la bază aceeași logică. Toate trei presupun mici modificări în mediul în care avem acțiuni de făcut, care ne „indică” să alegem o anumită opțiune în detrimentul altora, pentru a obține un rezultat mai satisfăcător pentru toată lumea.
Sunt ceea ce în economia comportamentală poartă denumirea de „nudge-uri”. După cum indică și traducerea liberă a termenului, înseamnă un fel de ghiont, doar că ceva mai blând. Un „nudge” e un imbold pe care autoritățile sau marile magazine ni-l pot da pentru a ne „dirija” către alegeri mai bune, mai sănătoase.
