Arhitectul Dan Badic, fost şef al Casei Regale a României, un apropiat al Regelui Mihai, a încetat din viaţă, iar Majestatea Sa Custodele Coroanei şi principesa Sofia au transmis mesaje de condoleanţe.

lumanareFoto: Nerijus Liobe / Panthermedia / Profimedia

Casa Regală a transmis, duminică, un mesaj In Memoriam Dan Badic:

  • ”Familia Regală a aflat cu nespusă tristeţe vestea trecerii la Domnul a arhitectului Dan Bădic, unul dintre cei mai fideli şi mai de încredere oameni care au stat alături de Regele Mihai şi de Regina Ana, de întreaga Familie Regală, în ultimele trei decenii”, se arată în mesajul transmis.
  • ”Dan Bădic a fost printre primii români care s-au pus cu devotament şi generozitate în slujba Regelui Mihai, fiind în toate împrejurările la dispoziţia suveranului, de la chestiuni de secretariat şi logistică, până la complicatele şi anevoioasele organizări ale vizitelor Familiei Regale în ţară”.
  • ”Pentru mai bine de un deceniu, el a fost mereu alături de Principesa Sofia, ca şi de Regina Ana şi de Principesa Moştenitoare, în zeci de oraşe, comune, sate sau mânăstiri pe care Familia Regală le-a vizitat în acei ani. Începând cu anul 2001, Dan Bădic a fost directorul Casei Majestăţii Sale, atunci când Palatul Elisabeta a redevenit reşedinţă regală. El a ocupat această poziţie mai bine de un deceniu şi, apoi, a rămas pentru Regele Mihai acelaşi om de nădejde, în Elveţia, până la trecerea la cele veşnice a suveranului”.

Principesa Sofia și-a exprimat mâhnirea față de trecerea în neființă a acestuia.

  • „Am fost foarte mâhnită să aflu de moartea lui Dan Badic. Am amintiri foarte calde despre el. Am lucrat împreună timp de mai mulți ani în perioada 1990. El a avut un rol esențial în organizarea numeroaselor mele călătorii în România de la Versoix, inclusiv pentru două convoaie de alimente și echipamente medicale pe care le-am distribuit familiilor și unităților medicale din România, la începutul anilor ’90.
  • Marele său simț al loialității, energia sa inepuizabilă și simțul umorului au fost contagioase și ne-au ajutat adesea să mergem mai departe în acei primi ani dificili. Capacitatea sa de a se simți bine cu toți cei pe care îi întâlneam a fost un mare avantaj și a fost liniștitor să am alături de mine pe cineva de mare încredere în timp ce călătoream prin toată țara în anii ’90 în misiuni de cercetare, inclusiv pentru Fundația Regala Margareta a României”.