Până la vârsta de 16 ani, Ioana Bentoiu, soprană și profesoară de canto și operă la Lausanne, a locuit împreună cu părinții ei (compozitorul Pascal Bentoiu și scriitoarea Annie Bentoiu), într-o casă aflată pe strada Iulius Fucik, azi Tomas Masaryk. În casa de la numărul 6.
În anul 1948, familia Bentoiu a fost alungată din reședința sa (Intrarea Amzei nr. 2), iar bunicul patern al Ioanei Bentoiu, Aurelian Bentoiu, avocat și om politic liberal, a fost aruncat în închisoare. Avea să moară la Jilava la 27 iunie 1962, după ani de temniță grea.
Familia a fost repartizată să trăiască într-o casă naționalizată. Deși împărțea baia și bucătăria cu mai mulți locatari, Ioana Bentoiu își amintește despre acel loc ca de o catedrală plină de magie, cu camere înalte de 4 metri, cu un pod fabulos, încărcat cu tezaure și cu o terasă minunată, de pe care vedeai cerul plin de stele de deasupra Bucureștiului de atunci.
Despre casa dintr-un vis recurent și despre destinul unei familii de intelectuali și de artiști, într-un interviu cu soprana Ioana Bentoiu, pe B365.ro.
