„Te îneci ca ț*ganul la mal”, „Ț*ganul e ț*gan și în ziua de Paște” sau „Nici răchita nu-i ca pomu’, nici ț*ganul nu-i ca omul” sunt doar câteva dintre proverbele adânc înrădăcinate în mentalul românesc și care încă produc efecte. HotNews.ro a stat de vorbă, de Ziua Internațională a Romilor, cu Ciprian Necula, președintele Roma Education Fund și Profesor Asociat SNSPA, Masterul de Studii Roma care ne-a explicat ce se ascunde în spatele expresiilor pe care le auzim în jurul nostru.
Aveam vreo șase ani când sora tatălui meu a realizat că îmi era frică de romi. Am petrecut o vară întreagă la casa ei și nu înțelegea de ce îmi tremura tot corpul și voiam să trec pe partea cealaltă de fiecare dată când îi vedeam pe stradă.
Mătușa i-a sunat pe ai mei de îndată ce am ajuns acasă și le-a spus că asta e o problemă și voia să știe de unde a apărut frica asta a mea. Chiar dacă ei nu știau exact răspunsul, eu țineam minte primele dăți când am auzit „te dau la ț*gani, dacă nu ești cuminte”.
Amenințarea asta mi-a conturat percepția asupra comunității străine mie și care mă speria fără să știu încă de ce. După ce-au trecut mai bine de 10 ani de la evenimentul cu mătușa mea, am realizat de unde venea totul.
Îmi dădeam seama că mă luptam cu un rasism internalizat și că aveam mult de lucru ca să mă descotorosesc de toate prejudecățile pe care le-am adunat, de-a lungul mai multor ani, de la cei din jur.
Tot mai târziu au urmat și alte expresii pe care chiar dacă nu le-am preluat, le auzeam des în jurul meu. „Te îneci ca ț*ganul la mal”, „Ț*ganul e ț*gan și în ziua de Paște” sau „Nici răchita nu-i ca pomu’, nici ț*ganul nu-i ca omul” sunt doar câteva dintre proverbele adânc înrădăcinate în mentalul românesc și care produc, chiar dacă nu vrem să recunoaștem, numeroase efecte.
7 din 10 români nu au încredere în romi, nivelul ridicat de neîncredere fiind produsul percepției și prejudecăților față de aceștia, așa cum arată un sondaj IRES realizat în perioada pandemiei. Mai mult, 38% dintre români îi percep pe romi ca pe o amenințare sau o problemă pentru țară, potrivit unui alt sondaj realizat de Studio Twelve la comanda Institutului Ellie Wiesel (INSHR-EW), citat de G4Media.
Manualele de istorie încă eșuează în a reflecta adevărul asupra sclaviei romilor în România, iar relativismul cultural pare să fie principalul aliat al autorităților atunci când trebuie să-și facă treaba, cum ar fi în cazul căsătoriilor timpurii din rândul comunităților de romi.
Minoritatea romă din România este una dintre cele mai mari minorități etnice din Europa. Istoria documentată a romilor merge până în secolul al XIV-lea, când erau sclavi.
Chiar dacă sclavia a fost abolită în 1856, rezultatele încă se observă în rândul societății. De atunci încoace, romii ocupă o poziție socială marginală în România și Europa. În majoritatea cazurilor apare dihotomia „noi” vs. „ei” și sunt tratați drept „obiecte” sau văzuți ca o „problemă”, așa cum arată un studiu despre efectele stereotipurilor asupra comunității rome din România realizat de Diana Raluca Buturoiu și Nicoleta Corbu.
În tot acest context, stau cam greu în picioare argumentele de tipul „eu le spun ț*gani, dar nu sunt rasist”, „până și ei își spun așa, nu greșesc cu nimic dacă fac și eu asta”, „le pot spune cum vreau eu, sunt în țara mea”, iar lista poate continua.
Cuvintele au încărcătură istorică, fie că vrem sau nu să recunoaștem asta
Ciprian Necula. FOTO: Inquam Photos/ Ovidiu Micsik
Dezbaterea referitoare la felul cum îi numim pe oamenii ce aparțin minorității romilor din România pornește, de multe ori, de la argumentul că „mulți dintre ei preferă să li se zică ț*gani”. Multe persoane încă aleg să creadă asta, deși în limba romani cuvântul respectiv nici măcar nu există.
Ciprian Necula, Președinte Roma Education Fund și Profesor Asociat SNSPA, Masterul de Studii Roma a explicat de ce lucrurile sunt mai nuanțate de atât:
„La recensământul din 2011 s-au declarat doar 27.000 de persoane din categoria rom-țigan. Deci, mai puțin de 4,8% dintre romi s-au declarat țigani. Mai mult de atât, la recensământul de acum nici nu a existat termenul pentru că platforma civică Aresel a militat ca acest termen să nu mai fie folosit de către statul român. E o prejudecată pe care și romii o au despre ei”.
Pe lângă asta, termenul vine la pachet cu o încărcătură istorică. Orice raport social are la bază o convenție la care aderăm cu toții și putem stabili, în urma unei analize istorice și sociale, care sunt cuvintele folosite de către alți oameni într-un sens peiorativ.
„În școală, de foarte multe ori, auzi că spune profesorul „nu te țigăni”. Nu se referă la tine în mod neapărat, dar tot simți altfel decât ceilalți. E un termen cu o încărcătură istorică puternică. În contextul românesc însemna sclav.
Această semnificație simbolică se observă și astăzi. Când spui cuiva „ești țigan” îi spui că e inferior sau că nu se poartă cum trebuie”. Deci, de cele mai multe ori, termenul face referire la o categorie socială și nu la un grup cultural și etnic diferit.
Dimpotrivă, în majoritatea cazurilor romii sunt văzuți drept acest grup omogen din cauza stereotipurilor care se propagă în continuare în mentalul colectiv. Există stereotipurile negative pe care le cunoaștem majoritatea, de tipul „sunt leneși”, „nu pot să facă mai mult”, „nu vor să trăiască altcumva” sau stereotipurile pozitive „toți romii cântă și dansează bine”, „romii iubesc cu ardoare”, „femeile rome sunt pasionale” etc.
Oricum ar fi, efectele sunt aceleași de ambele părți.
„Sunt o pleiadă de prejudecăți negative la adresa romilor și câteva prejudecăți pozitive. Dar tot sunt prejudecăți, pentru că indivizii nu intră într-un pattern clasic. Nimeni nu intră.
„Naționalismul și națiunea este o comunitate imaginară”, așa spune Benedict Anderson. Atunci, în situația asta, edificăm anumite lucruri care sunt ale noastre și pe care nu le au ceilalți”, explică Necula.
Chiar dacă prejudecata este pozitivă, ea tot ar trebui să fie schimbată. Asta pentru că indivizii sunt ființe complexe și diferite, pe care nu le putem pune la grămadă sub un șablon predefinit. Cu atât mai mult în această situație, cea a minorității rome, în cazul cărora etichetele sunt mult mai puternice decât la alte minorități.
Expresii înspăimântătoare care fac trimitere la istoria tragică a romilor
Mulți dintre noi au auzit expresia „se îneacă ca ț*ganul la mal”. Chiar dacă o folosim atunci când încercăm să spunem că cineva s-a lenevit înainte de a duce la bun sfârșit un lucru, rădăcinile acestei zicale ne arată cât de puține știm despre istoria tristă a acestei minorități.
„Asta este o practică din timpul sclaviei romilor, atunci când trebuiau să fie pedepsiți. În România, stăpânul de sclavi avea drepturi absolute, mai puțin dreptul la viață. Asta pentru că și romii erau ortodocși, deci nu puteau să îi omoare.
Cei care, totuși, trebuiau să fie pedepsiți pentru diverse fapte erau aruncați în râu, legați de picioare cu o frânghie și când ajungeau la mal erau trași de cealaltă parte. Se întâmpla asta până obosea persoana respectivă și se îneca la mal. De fapt, nu ajungea niciodată acolo, era trasă tot timpul înapoi. Practic, era o formă de tortură și execuție a sclavilor care creau probleme”, povestește Ciprian Necula.
La fel este și în cazul zicalei „ț*ganul este ț*gan și în ziua de Paște”. Acest proverb, explică Ciprian Necula, transmite ideea că romii au un statut inferior, pe care cu greu ar putea să-l depășească:
„Face referire la comportamente dezirabile și la faptul că, chiar și în ziua în care toți suntem bucuroși și purificați spiritual, romul tot același comportament inferior îl are. Sigur, eu m-am distrat și am spus „Eu vreau să fiu rom și în ziua de Paște și în cea de după, doar nu mă metamorfozez în altceva doar pentru că e Paștele”.
Dar, de fapt, zicala face referire la comportamentul antisocial asociat romilor și la faptul că nu sunt capabili să-și depășească propria condiție mizeră, nici măcar într-o zi luminată”.
Mai este proverbul „Nici răchita nu-i ca pomu’, nici ț*ganul nu-i ca omul”, care încă apare în diferite contexte, inclusiv la meciuri de fotbal. Are aceeași conotație ca restul expresiilor de mai sus și sugerează statutul inferior al romilor și faptul că ei sunt „de neatins” (termenul ț*gan înseamnă exact asta).
Efectele folosirii acestor expresii sunt diverse. Principalul efect ar fi menținerea distanței sociale față de comunitatea romilor și, implicit, a prejudecăților legate de aceștia. De foarte multe ori prejudecățile și stereotipurile legate de romi apar dintr-o necunoaștere și lipsă de informare.
„Rasismul românesc, din punctul meu de vedere, este unul de ignoranță. Nu este cognitiv, așa cum este în Germania. Rasismul cognitiv înseamnă că îți argumentezi cu cvasi știință diferențe dintre grupurile etnice sau rasiale. Noi în România nu avem asta. Așa am pomenit că „țiganii sunt hoți”.
Ține de o prejudecată absolută. De foarte multe ori când discuți cu ceea ce numesc „român rasist”, constați că nu sunt așa de fapt. Sunt neinformați, au păreri culese de prin propriile experiențe, unele negative, din prejudecăți ș.a.m.d. Ce lipsește în România este a comunica onest”, continuă Ciprian Necula.
Manualele de istorie încă nu reușesc să surprindă adevărul
Expresiile în spatele cărora se ascunde discursul urii sau rasismul internalizat sunt ceva normal atunci când oamenii nu cunosc adevărul. Eșecul vine, ca în multe alte cazuri, din actul educațional. Manualele de istorie nu vorbesc despre sclavia romilor, decât în treacăt și încearcă să creeze imaginea unui „trecut glorios”, în care strămoșii noștri nu erau niște opresori.
„În fiecare bloc există o familie de romi. În fiecare sat există o familie de romi. Sunt pretutindeni, îi vedem peste tot, dar nu știm nimic despre ei. Senzația noastră este că s-au teleportat acum, au venit aici ca străini.
Ei au o istorie de sute de ani în România, absolut necunoscută majorității și nu numai. Nici romilor nu le este cunoscută. De aceea este ușor să internalizezi și rasismul, pentru că nici romii nu știu propria lor istorie. Nu au avut cum să o învețe, nu au avut șansa”, explică Necula.
În manualele de istorie se menționează dezrobirea romilor, însă ca un fapt eroic. Asta pentru că nu este menționată robia care a existat înainte, care este cea mai lungă din istoria umanității. Schimbarea începe din actul educațional, însă nu doar în manuale, continuă Necula.
Acesta este un prim pas care trebuie făcut, însă nu suficient. E nevoie de profesori care să cunoască trecutul sclaviei romilor și, implicit, al nostru. E nevoie de documentare care să ne povestească ce s-a întâmplat și care să ofere o contextualizare asupra întregului subiect.
„În România nu a existat un proces de reconciliere istorică între romi și neromi. Nici măcar instituțiile care au ca fundament iubirea, contractul social, democrația ș.a.m.d. nu au făcut-o. Strategiile guvernamentale pentru romi sunt o spoială pentru ochiul european, în niciun caz ceva care să producă efecte pentru romi. Nici nu se referă la romi, se referă la statul român care ar dori să facă niște lucruri, dar nu o face pentru că nu are fonduri”, conchide Ciprian Necula.
Până va exista acel moment zero din partea instituțiilor statului, cel de asumare al trecutului, comunitatea poate să facă asta în locul lor. Poate să înceapă cu conștientizarea problemelor pe care le are comunitatea romilor din România și încetarea folosirii unor expresii jignitoare, care mențin un status quo nedrept.
Continuă apoi cu micșorarea distanței sociale pe care o avem față de romi. Face toți acești pași până când, încetul cu încetul, uită de frică pe care a adunat-o de-a lungul mai multor ani față de niște oameni pe care-i vede zi de zi, dar încă nu înțelege ce-i cu ei.
Treptat, după ce repetă exercițiul acesta de mai multe ori, o să ajungă să-și dea seama că nu e suficient să spui „așa sunt ei, chiar și în ziua de Paște” și că, de fapt, doar alimentezi problemele structurale cu care se confruntă minoritatea romilor din țara noastră de secole întregi.
9
93
