Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei, medic primar diabet, nutriție și boli metabolice, a povestit în noul episod al proiectului „De bine”, demarat de Banca Transilvania, despre pasiunea pe care a avut-o încă din copilărie și pe care la maturitate a transformat-o în meserie. A reușit să ducă mai departe visul mamei de a crea un centru multidisciplinar privat pentru pacienții cu diabet și face parte dintr-o generație de doctori care a înțeles că ziua de azi e doar o demonstrație că ești mai bun decât ieri.
Care a fost demonstrația zilei de astăzi, cum ați demonstrat astăzi că ați fost mai bună decât ieri?
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Mă gândesc, e o întrebare destul de grea. Dar mă gândesc la adolescentul de 16 ani pe care l-am văzut azi, care a refuzat în una din zilele trecute acasă să își administreze insulina la glicemie de 400. Și reacția primordială pe care o ai este să te enervezi. Iar eu am înțeles că dacă te enervezi în prezența lui, o să pierd lupta și am ales să port o discuție de o oră și jumătate în care am ieșit amândoi învingători și el a plecat acasă cu un dispozitiv care îl va ajuta să își controleze mai bine boala și cu mai multă încredere în el și cu conștientizarea faptului că suntem lângă el.
Ați reușit să duceți mai departe visul mamei, de a crea acest spital pentru pacienții cu diabet, un spital privat care le oferă tot ceea ce au nevoie.
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Da, a început în 2002... A început de la un cabinet de diabet în colaborare cu un cabinet de cardiologie și un cabinet de obstetrică. Și apoi a rămas cardiologia și diabetul și de la un medic diabetolog, acum sunt 8 medici diabetologi. Suntem o echipă tânără. Un medic neurolog, un medic nefrolog, un medic cardiolog ... sunt 40 și ceva de persoane care lucrează în această echipă. Unii dintre ei lucrează de 20 de ani cu noi. Sunt foarte mândră că pot duce mai departe și pot dezvolta mai departe și cred că “nu există nu se poate”. Mergem pe deviza “se poate, da". Că nu e întotdeauna ușor, dar ne descurcăm.
Aș să vrea să vă întorc în urmă cu 15 ani, în 2007, și să vă întreb unde va găsea anul 2007?
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Într-o clinică de oncologie. Puțin înainte de a trece înapoi pe diabet. Îmi aduc aminte că era un accelerator de particule pentru radioterapie. Era în curtea spitalului de ceva vreme, într-o cutie și nu putea fi montat. Nu mai îmi aduc aminte de ce.
Buncărul nu era bine construit sau alte neajunsuri...
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Nu mai știu, dar știu că era o discuție întreagă și colegii de la Oncologie erau foarte nemulțumiți că nu pot aplica terapia și pacienții nu aveau acces la ceea ce ar fi putut să aibă și lucrurile astea s-au rezolvat. Acum sunt mai multe.
Da.
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Dar acolo eram acum 15 ani.
Care credeți că sunt limitările sistemului de stat? De ce e nevoie de un centru privat pentru pacienții cu diabet?
Dr. Delia Viola Reurean-Pintileie: Prin centru privat, în afară înțelegi altceva. Pacientul plătește. Pacientul, în centrele private, în contract cu Casa din România, are aceleași servicii. Practic intră în consultații, în internări de zi și primesc serviciile pentru care noi primim finanțare de la Casa Națională de Asigurări, exact ca orice alt spital. De ce e diferit uneori în centrele private? Pentru că noi venim în fiecare zi la serviciu și în funcție de ce facem, avem o decontare la finalul lunii. Avem indicatori de performanță la care suntem extrem de atenți. Avem proces de auditare pentru că avem o acreditare ANMCS și ținem foarte mult să devenim mai buni decât am fost ieri. Și nu spun că nu au fost greșeli și la noi, sunt, e uman să greșești. Pe sistemul celălalt, pe același sistem, dacă vreți este aceeași finanțare, lucrurile sunt diferite pentru că...
La stat...
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Da, încerc să nu vorbesc de “stat” și “privat”, pentru că eu cred că segregarea nu are ce să caute. Noi avem toți aceleași studii. Finalizăm tot 6 ani de medicină și tot atâția ani de rezidențiat cât alegem să facem în funcție de specialitate în aceleași spitale. Unii dintre noi aleg să plece în zona de privat, alții rămân în zona de stat. Acum depinde de considerentele pe care le alegi. Poți rămâne în universitate sau nu. De ce se întâmplă lucrurile pe care le vedem permanent?! Poate pentru că procedura de auditare nu e întotdeauna cea pe care o are un sistem privat. Poate pentru că dorința de a fi mai bun decât el nu este atât de puternică. Mă refer la nivel general. Fiecare coleg din spital se străduiește individual. Poate ar trebuie să învățăm mai mult să lucrăm în echipă. Să comunicăm interdisciplinar, interspecialitate în sensul în care un pacient cu diabet cu boală renală cronică, cu o boală cardiovasculară ajunge în spital, să ai siguranța că va găsi loc la programare, la cardiologie și la programare la boli de rinichi, fără că pacientul să simtă că e o corvoadă așteptarea.
Reducerea timpilor de așteptare. Să ne comportăm cu pacienții noștri așa cum am vrea noi să fim tratați în spitale. La noi e un economist în fruntea spitalului și tot departamentul de conducere este format din oameni care nu au nici un fel de studii medicale. Ei fac treaba pe care o fac pentru că asta știu cel mai bine. Noi facem treaba pe care o facem pentru că asta știm cel mai bine. Și avem ședințe periodice în care încercăm să ne înțelegem unii pe alții Ne iese întotdeauna? Nu, sunt certuri permanente. Noi vrem mai mult timp, ei încearcă să ne explice cifre. Noi explicăm că avem nevoie de mai mult timp pentru oameni și ei trebuie să se adapteze. Și de obicei se adaptează. Și am văzut că acest lucru se întâmplă. Se întâmplă în Danemarca, se întâmplă în Suedia unde am avut ocazia să merg și să observ ce se întâmplă pe sistemele de sănătate, pe specialitatea în care eu lucrez și am “furat” de acolo modele și am învățat să le aplicăm aici. Pentru că am realizat foarte devreme că pentru a perfecta ceva ai nevoie să copiezi pe cineva și după aceea, copiind foarte bine, inovezi pentru că îți dai seama de ce ai nevoie. Dar, trebuie să pornești de undeva. Și la noi în sistem trebuie să pornim de undeva. Mișcare este, să știi. Am văzut oameni din ce în ce mai buni, am văzut oameni care vor să schimbe.
Spuneați să lucrurile se schimbă în bine. Dacă ar fi să ne raportăm la sistemul de sanitar din care ați învățat meserie, acum 15-20 de ani, e foarte clar că sistemul s-a schimbat. Adică mult.
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Da, mult.
În ce a constat această schimbare în decursul acestor 15 ani, să spunem?
Dr. Delia Viola Reurean-Pintilei: Dacă schimbi modul în care oamenii văd meseria, schimbi și sistemul. Dacă fiecare se trezește în fiecare dimineață și merge la serviciu cu dorința de a face în mod real meseria pe care și-a ales-o sau pe care a primit-o, atunci da, lucrurile se schimbă. Cred că oamenii trebuie să învețe cum se face această meserie. Oamenii trebuie să învețe empatie. Pe un sistem de sănătate fără empatie nu faci absolut nimic. Oamenii nu ajung la spital că le este bine.
Dr. Delia-Viola Reurean-Pintilei este medic primar diabet, nutriție & boli metabolice și directorul Centrului Consultmed, Iași. În ultimii 3 ani a susţinut peste 40 de prezentări de specialitate pe subiecte de alimentaţie sănătoasă şi echilibrată. Este membru şi participant activ în cadrul societăţilor ştiinţifice de profil.
