Medicul specialist oftalmolog Oana Rusu povestește, în cadrul unui nou episod al proiectului “De Bine”, demarat de Banca Transilvania, că în copilărie își trata păpușile și avea chiar și o trusă medicală. Tot ea era cea care avea grijă de prietenii care se răneau în fața blocului, așa că medicina a apărut firesc în viața ei. În urmă cu 8 ani a deschis un cabinet oftalmologic, iar astăzi se pregătește să inaugureze o clinică în care a investit peste 2 milioane de euro.
Reporter: Doamna doctor Oana Rusu, știu că de fapt vă doreați să fiți medic ginecolog. Cum ați ajuns să fiți oftalmolog până la urmă?
Oana Rusu: Eu cred în ideea de soartă. Până la urmă, a ținut foarte mult de acea distribuție după ce am dat examenul de rezindențiat. La momentul ăla am ieșit a cincea, colega de pe locul patru a optat pentru ginecologie, fiind doar un singur loc. A doua variantă era oricum pentru mine oftalgmologia. Mă bucur din suflet că am ales oftalmologia.
Reporter: Dar care sunt cele mai mari provocări în meseria asta?
Oana Rusu: Chirurgia, chirurgia este o chirurgie de șapte stele. Este o chirurgie care se întâmplă sub microscop operator. Lucrez într-un spațiu de 3,5 mm. Toate manevrele trebuie să fie deosebit de fine și extrem de fixe. Și cred că da, chirurgia este o provocare și pentru această chirurgie oftalmologică este și o curbă de învățare destul de mare.
Reporter: Știu că lucrați și în spitalul de stat din Cluj, în Spitalul Municipal. Cum arăta spitalul când v-ați angajat?
Oana Rusu: Când m-am angajat eu în 2014, nu arăta bine. La momentul ăla exista o policlinică care rămăsese din perioada comunismului, aparatura era la fel de arhaică. Dar imediat după, cred că la 2 ani, am avut șansa să primim niște fonduri europene și s-a renovat policlinica, iar în momentul ăsta lucrăm chiar în condiții foarte bune în policlinică.
Reporter: Cumva lucrurile s-au schimbat în sănătate ușor, ușor.
Oana Rusu: Din punctul meu de vedere, da. Și dacă privim anii ’90 în care nu existau nici măcar dezinfectante, se spăla pe jos cu mopul acela din cârpă, nu existau anitiobitice, nu existau analgezice pentru pacienții ieșiți imediat din operație.La momentul ăsta avem totuși soluții și avem instrumente la îndemână ca să lucrăm în condiții bune, zic eu.
Reporter: Spuneați că ați pornit de la un cabinet și în curând o să inaugurați o clinică…
Oana Rusu: Da, îmi doresc pe zona asta de oftalmologie să reușesc să acopăr toate serviciile. Îmi doresc să existe departamente pentru fiecare afecțiune în parte. De exemplu, vreau să pun bazele unui departament de glaucom, un departartament de chirurgie a cataractei, un departament de retină, un departament de chirurgie refractivă, un departament de estetică a pleoapelor. Și pentru asta bineînțeles că este nevoie de spațiu. Ăsta este și motivul pentru care am achiziționat o clădire. La momentul ăsta, clădirea este în curs de reorganizare, o să avem și un bloc operator. Îmi doresc să acoperim toată gama de servicii în așa fel încât să pacienții care vin la noi să beneficieze de condiții bune și de condiții sigure pentru ei.
Reporter: Cum s-a schimbat sistemul sanitar în ultimii 15 ani?
Oana Rusu: Eu am început perioada de rezidențiat în 2008.
Reporter: Și cum erau spitalele în care făceați rezidențiatul?
Oana Rusu: Urâte, nu existau condiții. Mi-aduc aminte de prima zi în care raportul de gardă la clinica de Oftalmologie Cluj se ținea la bibliotecă, cu mobilier vechi, cu niște scaune de diferite culori, cu tapițerii uzate. Aveam aparatură destul de puțină, consultațiile ambulatorii se întâmplau la subsol, într-o zonă în care era igrasie și pereții scorojiți. Accesul la aparatură și așa puțină câtă era, era doar în prezența medicului îndrumător, de frică să nu stricăm noi ca și rezidenți aparatura. Problema este că noi nu avem spitale nou construite. Cred că povestea asta în care noi încercăm să cârpim ceva ce există deja, nu este o soluție bună. Ar trebuie să existe și există planuri în care să se facă o clădire monobloc, cu spital de urgență, cu toate specialitățile. Și mi-ar plăcea să văd că se transformă într-adevăr și aici la noi, la Cluj, într-un proiect real. Adică nu o schiță făcută pe hârtie și să fie într-adevăr un proiect real. Cred că asta ne lipsește, să contruim ceva de la zero.
Reporter: Dacă România v-ar fi pacientă, ce tratament i-ați da?
Oana Rusu: I-aș schimba punctul de vedere. Și aș încerca să deschid privirea României, să aduc pacientul în centrul acestui sistem sanitar. Să se gândească la nevoile lui, la ceea ce are el nevoie. Cum am zis, o Românie bolnavă nu are cum să fie o Românie prosperă și cred că de fapt dezvoltarea sistemului sanitar este elementul cheie și trebuie văzută nu ca o situație consumatoare de bani și de resurse. Trebuie văzută ca o situație în care ne putem dezvolta.
Articol susținut de Banca Transilvania
1
14
