Ca număr, romii din țara noastră sunt peste italieni sau greci. Cu toate acestea, deși restaurante grecești și italienești avem, cele cu specific romanes nu există la noi (deși sunt în Spania, Franța, Austria ș.a.). În ultimii 70 de ani, romii sunt singura etnie care a crescut ca pondere în totalul populației, toate celelalte etnii înregistrând un recul. Am stat de vorbă pe această temă cu antropologul Radu Umbreș și cu etnologul rom Delia Grigore.

Muzicant romFoto: Edouard Monfrais / AFP / Profimedia

Ca pondere în populație, romii au urcat de la puțin peste 100.000 în 1956, la circa 570.000 în 2022. Ca pondere, de la 0,6% sunt acum la circa 3%. Cu toate acestea, nu există un restaurant cu specific romanes, deși artiști și/sau dansatori care să performeze acolo ar fi cu duiumul.

În Spania, imaginea romilor e asociată cu spiritul boem, cu stilul de viață nomad, exotic. La noi este asociată mai repede cu stereotipuri negative

Pot fi mai multe explicații, spune antropologul Radu Umbreș:

Una ar fi aceea că bucătăria italiană / grecească nu sunt asociate cu minoritățile etnice din România, ci cu bucătăria acestor națiuni care au în spate o tradiție bazată pe resursele alimentare din ecosistemele respective și pe influențele culturale care le-au format de-a lungul istoriei. Plus că, la noi au apărut ca o imitație a unor restaurante ”etnice” din alte țări, deseori pornite de cetățeni străini care au găsit aici o piață propice.

O altă explicație, mai consideră antropologul ține de faptul că romii au fost mult timp un popor fie nomad fie marginal / subjugat unor societăți dominante. „În aceste condiții, nu a apărut o gastronomie etnică identificabilă acestei națiuni ci au preluat și / sau adaptat mâncărurile populațiilor lângă care trăiau”, spune Radu Umbreș.

De asemenea, componenta culturală romă a apărut dintotdeauna în zona de divertisment asociată cu mesele festive din România, dar într-un format hibrid care aducea laolaltă elemente românești, regionale, și rome.

Umbreș mai spune că explicația pentru care restaurante cu specific romanes există în Spania dar nu și în România, ține de imaginea diferită pe care romii o au în cele două țări.

Aș mai putea adăuga ceva destul de important: imaginea romilor în Spania este una asociată cu spiritul boem, cu un stil nomad de viață care însă este privit mai repede ca exotic. Din diverse motive, printre care robia și sărăcia sunt probabil printre cele mai importante, imaginea romilor în România este asociată mai repede cu stereotipuri negative cum ar fi necinstea sau murdăria. Probabil un restaurant cu specific rom ar avea succes pentru populația educată și liberală, dar, din păcate, mulți alții l-ar evita din motive de rasism”, conchide antropologul român.

Etnolog rom: Mi-aș dori să avem un restaurant cu specific de-al nostru

Nu au existat investitori la noi pentru această idee, spune într-o discuție cu HotNews Delia Grigore, etnolog, profesoară, scriitoare, activistă pentru drepturile rromilor și președinta Asociației Centrul Rromilor „Amare Rromentza”.

Nu cred că există o explicație culturală, ci mai degrabă una de lipsă de investitori. Există romi cu posibilități financiare dar care nu s-au implicat în această direcție. Sigur, investitorul nu trebuie să fie neapărat rom, crede Delia Grigore.

Eu mă ocup mai degrabă de zona de educație, de cultură. La facultate sunt lector la limbi străine, cu specializare pe literatura și cultura romani. Nu prea am acest talent de a investi în afaceri, dar și eu simt nevoia unui asemenea restaurant tradițional. Noi lucrăm acum la un proiect al unui muzeu virtual- îl vom inaugura în 20 februarie de Ziua Abolirii sclaviei romilor. Un muzeu virtual- singurul din lume de felul ăsta- care va include și un restaurant, tot virtual. Sigur că ar fi bine să existe unul fizic, care să facă și livrări, dar deocamdată o să avem acest restaurant virtual, mai spune etnologul.

E adevărat, admite Delia Grigore, la noi în țară imaginea romilor e asociată de multe ori cu stereotipuri negative, dar asta nu înseamnă că nu se poate face un restaurant cu specific de-al nostru.

Au fost câteva tentative dar nu au avut succes din cauza managementului defectuos

Ciprian Necula, activist rom, membru fondator al Platformei Aresel, doctor în sociologie și profesor asociat SNSPA, crede că tentativele anterioare de a deschide un restaurant cu specific romanes au fost sortite eșecului din cauza prostului management. ”Au existat câteva tentative, unul din restaurante se numea chiar „La Țigănci” (după romanul lui M. Eliade-n.aut.), dar nu au avut succes pentru că patronii nu se pricepeau la management. În plus, imaginea romilor în societatea noastră nu este dintre cele mai fericite, iar romii au internalizat aceste stereotipuri”, explică Necula.

Acele restaurante organizau și seri culturale, dar cu toate acestea, nu au avut succes, mai spune profesorul Necula.

El admite că există în prezent foarte multe restaurante la care patronii sunt romi, dar care au specific românesc, nu romanes.

În Vest, imaginea romilor este exact inversul celei de la noi, mai consideră activistul. Acolo sunt priviți ca nomazi liberi, la limita exotismului. Iar restaurantele de acolo au meniuri locale, cu influențe rome, a mai precizat Ciprian Necula în discuția cu HotNews.

Mâncăruri specifice și rețete romanes

La noi, după 500 de ani de robie, potențialul economic e mai redus, mai precar decât în alte țări din Vest. Pe urmă, gândiți-vă că la recensamânt, jumătate din romi au recunoscut că fac parte din etnie, dar cealaltă jumătate probabil că s-a ferit să recunoască. De ce? Pentru că există stereotipuri în societate iar în România nu ești avantajat dacă te declari rom, spune cercetătorul Nicu Dumitru.

Un fost coleg de la facultate a făcut o cercetare și a găsit că din 200 de proverbe despre romi, 198 sau 199 erau negative și una singură era neutră, mai precizează acesta. „Niciuna nu e pozitivă. Așa că în acest noian de negativ e foarte greu să ieși cu ceva pozitiv...”, mai spune cercetătorul.

În afară de muzică și dans, nu există motive de mândrie sau de export cultural al comunității de romi, crede Dumitru.

„Eu am încercat să vad care sunt preparatele tradițional rome. Și aici intrăm în tot felul de dezbateri, ca și cele din bucătăria tradițională românească: sunt sarmalele românești? Probabil că da, dar avem sarmale și lângă noi, prin Bașcani. Diferă doar variantele de preparare. Ei, legat de produsele tradiționale rome, poate cel mai cunoscut este e sarmaua produs românesc. Unul dintre cele mai comune este banala varză cu carne. Toți fac varză cu carne, dar felul în care o prepară romii are ceva mai special. Și în cadrul comunităților de romi diferă aceeași rețetă. În principiu, carnea trebuie să fie grasă și să conțină și niște afumătură”, spune Nicu Dumitru. „Apoi, căldărarii fac borândău. Se face din măruntaiele porcului- un fel de caltaboș învelit în stomacul porcului. Se pregătește în jurul Crăciunului”, explică cercetătorul.

Mai există la romi un fel specific de a sacrifica mieii. E ceva similar cu modelul „halal” islamic. Rudarii de pildă sau spoitorii din Dobrogea au obiceiuri specifice de sacrificare a mieilor.

„De Sf. Gheorghe se sacrifică mielul, din care trebuie să curgă tot sângele…. Mult timp, abia de Paște romii își primeau contraprestația muncii. Și abia după ce se întorceau acasă cu bani sau cu alimente, aveau din ce sărbători- Paștele romilor sau Paștele blajinilor”, explică cercetătorul.

„La ursarii din Galați am văzut o relație foarte frumoasă cu pădurea. Folosesc pădurea ca pe un fel de supermarket. Își luau de acolo inclusiv ursul pe care-l antrenau pentru show-uri. De acolo își luau fructe de pădure, își luau untișor. Sau ștevia- unu element tradițional în cultura romă. Ștevia o împleteau, o uscau și făceau ca un fel de cârnat. Iarna o rehidratau și o făceau cu afumătură. E ceva specific doar acestor ursari.

Alții luau leurdă (usturoiul modern) și pentru că ei nu aveau vaci, o dădeau la schimb celor care aveau vaci în schimbul a 1-2 litri de lapte cu aromă de usturoi (de leurdă)”, mai spune Nicu Dumitru.

La fel, precizează specialistul, specific romilor mai e tocana de carne, dar cu multă grăsime și cu afumătură. Grăsimea și afumătură sunt două chestii foarte importante pentru ei”, mai spune Nicu Dumitru.

Vezi aici și alte rețete culinare tradiționale ale etniei rome.

P.S. Pentru a nu alimenta reacții nepotrivite, comentariile la acest articol rămân blocate. Mulțumim pentru înțelegere.