​Populaţia din zona Odorheiu Secuiesc are o compoziţie predominant est-central-europeană şi sud-est europeană, scrie în concluziile cercetării pe care experţii din cadrul Institutului de Cercetare Arheogenomică ELKH (BTK AGI) au efectuat-o cu privire la liniile ancestrale de descendenţă maternă şi paternă, transmite MTI.

Steagul secuiescFoto: Agerpres

Potrivit comunicatului remis de către ELKH, miercuri, în proiectul de cercetare care a făcut parte dintr-un program de excelenţă dedicat tinerilor cercetători şi care a fost condus de către Anna Szécsényi-Nagy, coordonator al BTK AGI, au fost analizate eşantioanele unor persoane ai căror strămoşi provin din Odorheiu Secuiesc şi au trăit timp de mai multe generaţii în satele din jurul Odorheiului Secuiesc.

Eşantioanele au fost colectate în 2019, în localităţile Inlăceni, Firtănuş, Ulieş, Mugeni, Goagiu, Avrămeşti, Cecheşti, Dobeni, Văleni şi Forţeni din judeţul Harghita. Rezultatele au fost evaluate cu metode de genetica populaţiilor şi filogenetice, într-un context al populaţiilor moderne şi arhaice înrudite geografic sau istoric cu secuii.

În regiune, istoria secuilor poate fi urmărită până în secolul al XII-lea şi există mai multe teorii ştiinţifice cu privire la originea acestora. Rezultatele noii cercetări arată o compoziţie predominant locală a populaţiei – adică est-central-europeană şi sud-est europeană – amestecarea cu populaţiile învecinate fiind una moderată.

Potrivit raportului de cercetare, realizatorii au descoperit un grad ridicat de eterogenitate în interiorul satelor şi între acestea, atât în ceea ce priveşte genele materne (mitocondriale), cât şi în ceea ce priveşte genele paterne (de cromozom Y). Dintre liniile materne şi cele paterne au fost identificate în principal tipuri europene (într-o proporţie similară), însă în ambele cazuri pot fi caracterizate şi anumite linii estice. Analizele filogenetice au confirmat presupusa origine estică a unor linii materne şi paterne, iar în unele cazuri, acestea pot fi conectate şi cu unele date ADN ancestrale provenite de la populaţii din perioada migraţiilor (sec. V-IX d.Hr.) şi din perioada descălecării maghiarilor (sec. X d.Hr.).

Noile date cu privire la secui completează studiile anterioare efectuate în Secuime şi sunt, în linii mari, în concordanţă cu observaţiile acestora, au constatat cercetătorii, adăugând că, pe lângă explorarea diversităţii genetice experimentate astăzi, o mare importanţă are şi examinarea continuităţi sau transformării genetice dintre populaţiile actuale şi cele ancestrale, respectiv urmărirea istoriei populaţiei secuilor.

Pentru explorarea acestora, un următor studiu de genetică realizat de cercetători va include şi mostre din cimitirele medievale din Secuime, apelându-se şi la secvenţieri ale întregului genom, tot din regiunea din jurul Odorheiului Secuiesc.

La continuarea lucrărilor, partenerii experţilor din cadrul BTK AGI sunt Institutul de Arheologie BTK, Muzeul Haáz Rezső din Odorheiu Secuiesc şi Muzeul Molnár István din Cristuru Secuiesc.

Studiul coordonat de biologul molecular Noémi Borbély a fost publicat în revista Genes, în luna ianuarie.