Într-un interviu pentru HotNews.ro, Stan McCoy, președintele pentru regiunea Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) al Motion Picture Association, vorbește despre competiția dintre țări în ceea ce privește filmarea marilor producții cinematografice și despre avantajele existenței unei scheme de stimulente financiare acordate de stat.
În România, în ultimii ani, s-au filmat mai multe producții cinematografice internaționale dintre care am putea aminti seria „Killing Eve”, produs de BBC și difuzat de Netflix, „Cold Mountain”, premiat cu Oscar, „Alex Rider”, făcut de Sony Pictures, „The Asset” (Millenium Films) și multe altele.
Printre cele mai noi producții filmate în România este și serialul „Wednesday”, regizat de Tim Burton și care poate fi văzut tot pe Netflix.
În acest domeniu însă, România se află în competiție cu țările din jur care, pentru a câștiga o bucată cât mai mare din industrie, oferă stimulente financiare producătorilor ce investesc sume mari de bani în producerea acestor filme.
La rândul său, România a introdus încă din 2018 o schemă de ajutor de stat, de tip „cash rebate”. Aceasta funcționează în felul următor: casa de producție străină cheltuie bani în România, folosind ca parteneri de producție firme românești, iar după terminarea producției acestea pot cere statului român, o parte din bani înapoi.
Producătorii unui film sau serial străin, pot recupera, în mod normal, până la 35 de cenți pentru fiecare dolar (35%) pe care îl cheltuie ca să producă filmul/seria sau părți din acestea în România.
Dacă un anumit număr de pagini din scenariu este explicit scris pentru locuri din România, producătorul poate recupera 45 de cenți la fiecare dolar cheltuit (45%).
Avantajul ar fi astfel de producții presupun investiții mari, locuri de muncă și, nu în ultimul rând, vizibilitate internațională pentru țările unde se filmează.
După cum spun însă reprezentanții producătorilor de film din România, acest mecanism este în acest moment blocat. O singură producție a beneficiat de ajutorul de stat, este vorba despre „Alex Rider”, făcut de Sony Pictures.
(Mai multe detalii despre acest subiect puteți găsi în articolul: „Afaceri care ne-ar putea aduce sute de milioane de euro pe an. De ce nu se mai fac filme mari în România precum Cold Mountain sau Killing EVE”).
Săptămâna trecută, Stan McCoy, președintele pentru regiunea Europa, Orientul Mijlociu și Africa (EMEA) al Motion Picture Association, asociația care reunește cele mai importante case de producție americane, a fost în România și s-a întâlnit cu ministrul Culturii, Lucian Romașcanu, ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, și președintele PSD, Marcel Ciolacu.
Din Motion Picture Association fac parte companii precum Disney, Netflix, Sony Pictures, Universal, Warner Bros. și așa mai departe.
După această întâlnire, Romașcanu a scris pe Facebook că schema de ajutor pe industria filmului va fi deblocată începând cu trimestrul al doilea al acestui an.
HotNews.ro a realizat un interviu cu Stan McCoy pentru a afla mai multe despre această industrie și despre modul în care funcționează aceste scheme de ajutor în alte țări.
„România ar avea în mod sigur potențialul de a atrage surplusul de business-uri din țările din apropiere”
Domnule McCoy, de ce este interesantă Motion Picture Association de România?
Stan McCoy: În acest domeniu ne aflăm într-o perioadă de concurență și de creștere extraordinare, în special în ceea ce privește serviciile de streaming. Toate aceste servicii doresc să iasă în evidență oferind cele mai bune filme și seriale. În consecință, există o cerere uriașă pentru locuri bune unde să se producă filme și seriale de televiziune.
România este atractivă pentru industria internațională de film? Puteți să-mi spuneți câteva avantaje ale României și, de asemenea, câteva lucruri care nu merg aici?
În principiu, România are cele mai multe dintre ingredientele potrivite: o tradiție renumită în toată lumea în ceea ce privește producția de filme; locuri frumoase și distinctive; o forță de muncă în domeniu talentată și cu o înaltă pregătire profesională; și parteneri locali capabili să livreze facilități și servicii.
Un lucru care lipsește în prezent îl reprezintă o legislație eficientă care să stimuleze producția de filme. Vestea bună este că guvernul intenționează să facă acest lucru.
Un alt argument important pentru România este angajamentul puternic în lupta împotriva pirateriei pe internet, care produce pagube importante industriei (n.r- filmului).
Cum aleg producătorii locurile unde își produc filmele? Care sunt punctele- cheie de care țin seama?
Trebuie să existe un echilibru între story și buget. De exemplu, scenariul ar putea presupune ca o scenă să aibă loc într-o pădure fermecată. Procesul de cercetare și selectare a locației potrivite pentru pădure – sau chiar crearea uneia cu ajutorul tehnologiei – implică un dialog între partea creativă și cea financiară a proiectului.
Dacă există și un stimulent în ceea ce privește procesul de producție, un stimulent stabil și previzibil, acest lucru este esențial din punct de vedere financiar.
În ceea ce privește legislația din România referitoare la „cash rebate”: Alianța Producătorilor de Film din România spunea că schema de ajutor nu funcționează, sau, mai bine-zis, este complet blocată. Ce știți despre acest lucru?
Este adevărat. Acestea sunt probleme care datează de la guvernele anterioare. Ne bucurăm însă să auzim că schema de ajutor va funcționa în curând.
În urmă cu doi ani, într-un interviu pe care l-am făcut cu președinta Alianței Producătorilor de Film din România, Iuliana Tarnovețchi, ea mi-a zis că România pierde sute de milioane de dolari pe an din cauza lipsei unei scheme de ajutor funcționale pentru industria filmului. Aveți exemple de succes în țările din jurul României?
Aceste programe sunt foarte obișnuite în regiune. Bulgaria, Croația, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Serbia și Slovacia, toate au programe de ajutor (n.r- pentru industria cinematografică). Ungaria a fost un exemplu de succes – în 2022 a plătit cheltuieli de 250 de miliarde de forinți (625 de milioane de euro), potrivit rapoartelor din presă.
Care sunt cei mai importanți competitori ai României din Estul Europei, Balcani și regiunea Mediteranei în industria filmului?
Nu cred că acest domeniu trebuie privit ca o competiție cu sumă zero. Sunt multe afaceri de făcut în zonă. De exemplu, România ar avea în mod sigur potențialul de a atrage surplusul de business-uri din țările din apropiere, unde facilitățile și echipele de producție sunt atât de solicitate încât nu se mai pot ocupa de toate proiectele care vin la ele.
Cum funcționează, practic, o schemă de ajutor de tip „cash rebate”?
În primul rând, producătorul internațional vine în România și cheltuie banii. De multe ori, vorbim de multe milioane de dolari cheltuiți pentru angajarea unei companii locale de producție, de echipe și facilități și pentru servicii locale, cum ar fi hoteluri, catering și transport.
Odată ce banii respectivi sunt cheltuiți și taxele sunt plătite, statul rambursează o parte din sumele care se califică la această schemă de ajutor, conform unei formule stabilite de lege.
Un beneficiu cheie pentru guvern este că investiția și taxele sunt plătite în avans, înainte de aplicarea reducerii.
„Pe lângă faptul că câștigă locuri de muncă și investiții, România mai poate câștiga și prestigiu și turism”
Stan McCoy/ Arhiva personală
Ce i-ați spune unui cetățean care întreabă: de ce statul român să plătească niște bani unei companii private care vrea să filmeze în România? Care ar fi avantajul pentru stat?
Este un fapt dovedit că un stimulent de acest fel determină investiții foarte mari– bani care altfel nu ar fi fost cheltuiți. Această investiție mare, la rândul său, generează venituri fiscale și creează locuri de muncă în România.
De exemplu, în Irlanda, o țară cu 5 milioane de locuitori, un studiu a ajuns la concluzia că aproximativ 12.000 de locuri de muncă au fost create într-un an prin această schemă de ajutor. De asemenea, s-a constatat că fiecare un euro din ajutorul de stat a generat 1,02 euro în venituri fiscale și o medie de 2,82 EUR în beneficii economice nete pentru economia irlandeză. Aceste programe chiar dau roade.
Când un film major este făcut într-o anumită locație, economia locală crește. De exemplu, „Top Gun: Maverick”, produs de Paramount Pictures, a adus peste 150 de milioane de dolari economiei statului California, iar producția a creat, de asemenea, 2.820 de locuri de muncă de înaltă calitate pentru californieni.
Pe lângă faptul că câștigă locuri de muncă și investiții, România mai poate câștiga și prestigiu și turism. Publicul adoră să afle mai multe lucruri și să viziteze locurile pe care le-au văzut într-un film.
De exemplu, „James Bond: No Time to Die”, produs de Universal, a fost filmat parțial în Italia. Toată lumea își va aminti de celebra scenă din orașul Matera, devenit acum o destinație turistică importantă.
În cele din urmă, permiteți-mi să subliniez că o sumă mult mai mare de bani trebuie să intre în economia românească mai întâi, înainte ca orice reducere să fie acordată.
Puteți să-mi dați câteva exemple de filme, producții mari, care ar fi putut fi făcute în România, dar producătorii au ales alte țări din cauza lipsei stimulentelor financiare?
Este imposibil să facem speculații contrafactuale. Ar fi putut România să fie în cursă ca locație pentru blockbustere precum „Black Widow” și „Dune”, ambele filmate în Ungaria?
Nu vom ști niciodată. Sau gândiți-vă la un serial precum „The Witcher”, pentru care s-au făcut filmări importante în Ungaria, Slovacia și Republica Cehă. Fără un stimulent, România a fost doar rar luată în considerare, dar odată ce lucrurile se vor schimba, ușa va fi deschisă.
9
18
