În această iarnă lipsa zăpezii din Europa, și implicit România, este parcă mai evidentă decât în alți ani. Ce se întâmplă în aceste condiții cu afacerile și joburile dependente de zăpadă? HotNews.ro a vorbit cu instructori de schi și oameni care trăiesc de pe urma acestei activități pentru a afla de la sursă cum stau lucrurile.
În limbaj popular, luna ianuarie obișnuia să aibă denumirea de „gerar”, dar în prezent temperaturile par să fie mai apropiate de primăvară decât de iarnă. Spre exemplu, în 1 ianuarie s-a înregistrat un record de temperatură la Bâlea Lac, unde au fost 6,5 grade ziua şi 4,8 grade noaptea, fiind cea mai călduroasă zi de 1 ianuarie aici, de 45 de ani, de când se fac măsurători.
De asemenea, şi ziua de 2 ianuarie a fost cea mai călduroasă din istoria măsurătorilor meteo, la Bâlea Lac, pentru că aici ziua au fost 8,3 grade şi noaptea 3,4 grade. Așa cum era de așteptat, lipsa zăpezii aduce probleme și pe pârtiile de schi din România, atât pentru instructori, dar și pentru pasionații de sporturi de iarnă.
Cum a afectat vremea situația pârtiilor de schi din țară
Alexandra Moraru. FOTO: Bunzac Media
Alexandra Moraru (31 de ani) practică sporturile de iarnă de peste 12 ani și este fondator @out.culture, dar și salvator montan voluntar în județul Hunedoara, formația Valea Jiului, încă din 2015.
Ea susține că vremea a afectat pârtiile de schi de la noi, dar menționează că multe dintre stațiunile care au tunuri de zăpadă au făcut tot posibilul pentru a deschide măcar o pârtie, cum ar fi la Straja sau la Arena Platoș Păltiniș.
„Stațiunile care nu au tunuri de zăpadă au avut mult de suferit, dar și multe dintre cele care au, deoarece nu au avut temperaturile necesare pentru a porni fabrica de făcut zăpadă.”
Andy Fazekaș, multiplu campion la snowboard și acționar la Arena Platoș Păltiniș, vorbește despre cum pârtiile și afacerile de iarnă depind aproape în totalitate de vreme, dar și de gradul de pregătire tehnică a administratorilor în ceea ce privește facilitățile de producere a zăpezii artificiale.
Dan Marcu (38 de ani), fondator echipa Fresh Meat, și povestește cum a renunțat să-și mai facă planuri de mers la zăpadă în ultimii cinci ani. „În decembrie 2022 au fost zile cu ninsori la peste 1000 de metri altitudine, urmate de ploi torențiale care au topit stratul de zăpadă depus, iar pe Valea Prahovei, de sărbători, nu a fost zăpadă de loc, fenomen care se repetă de câțiva ani”, zice Dan.
Andrei Ștefan (36 de ani) are peste 16 ani de experiență în domeniu, coordonează două școli de schi, una dintre cele mai mari firme de tabere private de schi pentru copii din țară, dar este și fondator și formator al Centrului Național de Formare Monitori (CNFM) care certifica peste 30% din monitorii noi formați, an de an în România.
Fondatorul platformei ski.ro, cea mai mare platformă din care poți intermedia rezervarea unui curs de schi sau snowboard din România, cu peste 200 de monitori înscriși, spune:
„Din cauza temperaturilor, anul acesta au fost anulate cele mai multe curse de schi alpin din istoria recentă a Cupei Mondiale, care confirma aceste încălziri și la nivel de Europa de Vest.”
„Cred că datul cu placa sau schiatul, în următorii zece ani, va deveni un sport de lux”
Alex Pârvan. FOTO: Arhiva personală
Alex Pârvan (38 de ani) spune cum este pe munte de mic și practică sporturile de iarnă de 33 de ani, motiv pentru care este instructor de schi și snowboard de 17 ani, dar și fondatorul Asociației Sportive „The Spot.”
El crede că încălzirea globală este un motiv de îngrijorare în domeniu, dar spune cum „este doar un ciclu al planetei”, în timp ce are speranța că „zăpada nu va dispărea așa rapid din viețile noastre.”
Vlad Nilă (39 de ani) este instructor de snowboard de 20 de ani, dar și co-fondatorul școlii de schi, snowboard și kite New School Academy. El spune cum în mod cert încălzirea globală nu-i ajută să-și desfășoare activitatea, în timp ce Andrei Ștefan crede că anul ăsta este o excepție, motiv pentru care nu-l consideră un motiv de îngrijorare, ci de adaptate, „din punct de vedere marketing/comunicare, către alte perioade, cum ar fi luna martie. Se observă o decalare a sezonului de schi din decembrie-februarie în ianuarie-martie.”
Rareș Dumitru (32 de ani) practică sporturile de iarnă de 15 ani și este instructor de snowboard și kitesurfing. El este de părere că de la o iarnă la alta avem mai puțină zăpadă:
„Îmi este teamă că o să ajungem în punctul în care nici măcar instalațiile care produc zăpadă artificială nu ne vor mai ajuta.”
Dan Marcu aduce în discuție și o altă îngrijorare și anume incapabilitatea instituțiilor responsabile de activități turistice de a se adapta la o nouă iarnă.
„Chiar dacă iarna la noi este din ce în ce mai scurtă și începe din ce în ce mai târziu, oficial, în turism, tot de la 15 decembrie la 1 martie e „sezonul rece.” Dacă nu se va schimba nimic, vom ajunge să avem vacanța de iarnă doar calendaristic, iar pe pârtii va fi din ce în ce mai puțină zăpadă oricum. Personal, cred că datul cu placa sau schiatul, în următorii zece ani, va deveni un sport de lux.”
Alexandra Moraru povestește cum a mai prins un astfel de fenomen în urmă cu zece ani, în 2012, când decembrie a fost foarte călduros, dar apoi iarna și-a venit în drepturi.
„Este o îngrijorare nu doar pentru mine, ci și pentru întreaga natură - când un anotimp întârzie să apară așa mult, totul se dă peste cap”, susține ea.
Andy Fazekaș spune că el și echipa lui și-au adaptat toată strategie la un număr mult mai redes de zile cu minus, când pot face zăpadă: „asta a însemnat o investiție masivă în toată instalația care o produce.”
Cum se adaptează monitorii de schi la lipsa zăpezii
Andrei Ștefan. FOTO: Arhiva personală
Vlad Nilă spune cum job-ul de monitor de schi este unul sezonier, motiv pentru care mulți au alte domenii unde mai profilează, în timp ce Alexandra Moraru crede că unii se vor îndrepta către stațiunile unde se face zăpadă artificială pentru a-și desfășura orele/taberele sau vor alege alte țări din Europa.
Dan Marcu nu are însă o viziune optimistă și vede singura șansă reprofilarea, deoarece „este prea târziu să influențăm clima, poate doar dacă se vor construi hale de pârtii indoor sau pârtii pe mochete speciale care simulează zăpada.”
Cu toate astea, el speră ca „sezonul ăsta să fie la categoria avertisment și nu ceva care să devină permanent la noi.”
Și Rareș Dumitru crede că o parte din monitorii de schi se vor adapta și se vor axa mai mult pe ceea ce fac în afara sezonului de schi - ghizi montani, instructori de mountain bike/e-bike, rafting, SUP, wake boarding, surfing sau, așa cum e cazul lui, kitesurfing.
Andrei Ștefan vorbește despre cum adaptarea monitorilor de schi la schimbările climatice este foarte grea, mai ales într-un timp scurt. El spune că mare parte din ei predau cursuri pentru copii la nivel inițiere/începător, iar asta reprezintă 70% din piață.
Mutarea acestor cursuri în funcție de vreme, din weekend în timpul săptămânii, din perioade de vacanță în perioade de școală, din februarie în martie, este complicată atât din perspectiva turiștilor, părinților, copiiilor, cât și a instructorilor.
„Monitorii trebuie să clădească o relație cu clienții pentru a-i putea convinge să vină în alte perioade (lucru greu, care necesită consecvență și multă experiență în piață).
Pentru sezonul 2023-2024 se vor vedea schimbări și adaptări la nivel de cursuri de schi, cel puțin în stațiunile mari, dar vor fi timide și cu impact redus, deoarece acest „comportament” al clienților este un lucru greu de schimbat”, zice el.
„Cu toții vom ajunge să „vânăm” destinațiile unde vom găsi mai multă zăpadă”
Dan Marcu. FOTO: Oslea Hike & Ride Challenge
Românii iubitori de sporturi de iarnă au început deja să plece către alte stațiuni din afara țării unde să le practice, iar Andy Fazekaș crede că treaba asta ține și de „un cadru legislativ alambicat și absolut învechit, care face aproape prohibitivă orice inițiativă de a dezvolta sau a construi un resort de iarnă.
Practic, turismul de iarnă de la noi este cu cel puțin 30 de ani în urma celui practicat în afara țării. În stațiunile din Alpi, unde fiecare țară și guvern s-au implicat și au acordat facilități deosebite celor care au investit în afaceri, care s-au dovedit vitale în economia țărilor respective, rezultatele se pot vedea.”
Alexandra Moraru susține și ea acest fenomen, „ajutat” și de pandemie, când mulți n-au putut pleca din țară.
„În plus creșterea prețului curentului care a dus la scumpirea skipass-ului, cazărilor, etc. Cred că oricine își face un calcul mai amănunțit când vine vorba de o ieșire la schi sau snowboard, fie că este în România sau alte destinații în afara țării”, adaugă ea.
Cu toate astea, Alexandra povestește și cum a fost la început de lună împreună cu Clubul Sportiv Sportslocker în Val di Sole, Italia, unde a observat și acolo o iarnă deficitară din punct de vedere al zăpezii naturale.
Ea menționează cum stațiuni din Franța și Austria au fost nevoite să se închidă, iar Dan Marcu completează ideea și spune cum „cineva își va permite va pleca cât mai mult, dar, încet, încet, cred că și alte țări vor rămâne fără zăpadă.”
„Cu toții vom ajunge să „vânăm” destinațiile unde vom găsi mai multă zăpadă, dar, atâta vreme cât vom mai avea zăpadă în România, cu siguranță un procent mare dintre românii care practică sporturi de iarnă vor alege pârtiile de la noi, motivul principal fiind distanța”, adaugă și Rareș Dumitru.
Vlad Nilă încurajează românii să se bucure de pârtiile de la noi și în martie, aprilie, când zăpada e bună, prețurile mai mici, iar pârtiile libere, pe când Andrei Ștefan crede că adulții români iubitori de sporturi de iarnă au schimbat România pe străinătate de ani buni.
„Concediul de schi de cinci-șase zile la noi este un concept aproape inexistent pentru adulți și grupuri de adulți care schiază la nivel intermediar și peste. Din fericire, ei nu reprezintă clienții monitorilor de schi, ci categoria copiilor și a celor care abia învață aceste sporturi”, adaugă el.
Multe stațiuni din Alpi își adaptează pârtiile pentru activități care exclud zăpada: trasee de biciclete, tiroliene, cățărări etc
Andy Fazecaș. FOTO: Arhiva personală
În condițiile în care vremea nu va fi favorabilă, iar zăpada abundentă va întârzia să apară, experții în sporturile de iarnă susțin că alternative nu sunt foarte multe, ci doar îndreptarea atenției spre job-urile pe care le au pe timp de vară.
„Fiecare va trebui să-și găsească altă meserie, dar mulți au job de vară, așa că dacă iarna va fi ca vara, probabil se vor extinde în direcția respectivă. Ca pasionat, ai alternative de kite, surf, wake sau pur și simplu strângi bani și mergi în Alaska, sau pe unde o mai fi zăpadă în viitor”, spune Dan Marcu.
Și Rareș Dumitru crede că unii dintre experți vor fi nevoiți să-și caute alte job-uri sau să se reinventeze, în timp ce spune că mulți vor reveni la job-urile din afara sezonului.
„Pentru pasionați este mult mai ușor: drumeții, alergări montane, mountain bike / e-bike (cele electrice sunt din ce în ce mai căutate) și, de ce nu, mountain board (un fel de snowboard, dar cu roți numai bune pentru pârtii fără zăpadă)”, adaugă el.
Andy Fazekaș povestește, spre exemplu, cum multe dintre stațiunile din Alpi au început deja să dezvolte pe infrastructura de iarnă un concept de vară care să compenseze din punct de vedere economic sezonul rece.
„Unele chiar au ajuns să aibă vara cifră de afaceri mai mare comparativ cu sezonul de iarnă. Trasee de biciclete, de cățărare, drumeție, coborârea pe pârtiile de schi și sanie cu carturi speciale, trasee de tiroliană și de cățărare, etc, aduc tot mai mulți turiști vara, mărind automat și necesitatea creării unor noi locuri de muncă.
Cumva, acestea se compensează. În ceea ce privește pasionații, ei vor trebui să scoată tot mai mulți bani din buzunar și să se orienteze spre stațiunile aflate pe ghețari.”
„Totul s-a scumpit cu 30% și numărul de clienți a scăzut cu mai mult de 30%”
Andy Fazekaș spune că debutul sezonului a fost greu pentru ei, iar „jocul de-a șoarecele și pisica” cu temperaturile i-au sleit de resurse și motivație. „Am făcut de două ori zăpadă care a fost topită aproape complet de temperaturile care au depășit chiar și 15 grade. Aș vrea să menționez și că producerea zăpezii artificiale este extrem de costisitoare, iar efortul uman este pe măsură. Plus de asta, la costul actual al curentului, suntem pe muchie de cuțit”, explică el.
Alexandra Moraru a renunțat la o tabără din cauza zăpezii, iar în decembrie a avut zero ore individuale de schi și snowboard, față de anii trecuți când „era full.”
„Încet, încet au reînceput să apară ninsorile în toate stațiunile din țară și ne rugăm să nu mai vină încă un val de căldură sau de ploi. Nu au auzit să fi dispărut job-uri în domeniu și țin pumnii pentru toată lumea să nu ajungem în situații de genul. Rugați-vă pentru zăpadă”, încheie ea.
Dan Marcu confirmă și el problemele financiare cauzate de vreme, mai ales în contextul economic actual: „Din experiență personală, totul s-a scumpit cu 30% și numărul de clienți a scăzut cu mai mult de 30%.”
Nici el nu a auzit de job-uri pierdute în domeniu, dar știe că foarte mulți clienți au anulat cazări din cauza lipsei zăpezii. Andrei Ștefan vorbește despre cum perioada de sărbători și început de ianuarie obișnuia să fie plină și profitabilă, lucru care nu s-a întâmplat anul ăsta, motiv pentru care, zice el, mai rămân aproximativ șase weekend-uri de încasări principale, plus vacanțele copiilor din februarie.
„Dar chiar și așa, cel puțin pentru monitorii individuali sau ai școlilor de schi, aproximativ 40-50% din încasări vor fi pierdute sezonul ăsta, iar organizatorii de tabere de schi care au variante de mutare/amânare a anumitor perioade, vor avea pierderi mai mici, undeva la 20-25%”, zice el.
Și Rareș Dumitru este de părere că vremea i-a afectat pe cei din domeniu din punct de vedere financiar și a spus că nu a auzit ca oamenii să-și fi pierdut job-urile, dar „în mod cert nu este ușor să continue ceea ce fac.” Vlad Nilă face și el comparația cu anii trecut și susține că diferențele sunt majore.
„Chiar dacă sezonul începe mai târziu, numărul clienților scade semnificativ. Din fericire, momentan, nu s-au pierdut job-uri în domeniu, ba chiar se țin cursuri de formare instructori, unde locurile sunt ocupate în totalitate”, încheie el.
2
13
