​Seara de 5 decembrie este prilej de emoție pentru copii - îşi curăţă ghetele şi îl așteaptă pe Moş Nicolae. Conform tradiţiei, moşul le aduce dulciuri copiilor cuminți, iar cei neascultători primesc o nuieluşă. Sfântul Nicolae - sărbătorit în 6 decembrie - este printre cei mai iubiți sfinți în România, iar tradiția spune că apare pe un cal alb, păzește Soarele și îi apără pe corăbieri și pe soldați.

Cadouri de Sf NicolaeFoto: Maren Winter, Dreamstime.com

Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupeşti ale locuitorilor din Mira. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia pe furiş cele necesare. Unui om i-a dat, pe rând, trei pungi cu galbeni ca să aibă fetele lui zestre să se poată căsători. Pentru a lega viaţa Sfântului Nicolae de obiceiul de a pune cadouri în ciorapi sau în ghete, într-o legendă populară se zice că a azvârlit una dintre pungile de bani pe fereastră, iar aceasta a căzut într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alţii spun că era o gheată.

De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numeşte, prin unele ţinuturi, Crăciunul Copiilor.

Seara, în ajun, copiii îşi curăţă ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale şi smochine), haine şi jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminţi primesc o nuieluşă (semn al pedepsei pe care o merită).

O combinație de istorie și mit

În unele țări este sărbătorit pe 5 decembrie, în cele mai multe pe 6 decembrie, iar Nicolae este sfântul patron al Greciei și Rusiei, fiind vestit pentru generozitatea sa.

Sfântul Nicolae, ierarhul din localitatea Mira (Myra), este cel mai cunoscut și iubit sfânt al Bisericii Ortodoxe. Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara (în provincia Lichia, din partea asiatică a Turciei de astăzi), și a trecut la cele veșnice în anul 343, în localitatea Myra (în prezent Kocademre, Turcia), acest sfânt ierarh s-a făcut pe sine chip al smereniei și al sărăciei. Este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor.

A studiat la cele mai bune şcoli, unde s-a remarcat prin inteligenţă, iar în bisericile în care intra, uimea pe toţi prin blândeţe şi nobleţe sufletească.

Întrucât unchiul său era episcop la Patara, Nicolae a stat o vreme la mănăstirea de acolo, unde a devenit preot.

Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupeşti ale locuitorilor din Myra. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia cele necesare pe furiş.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moş Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre, nu se puteau căsători şi urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Legenda spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeţ de bani, care a căzut fie în ciorapii puşi la uscat, fie în ghete. De aici provine obiceiul ca darurile de Moş Nicolae să fie puse în ghete.

De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numeşte, prin unele ţinuturi, Crăciunul Copiilor. Seara, în ajun, copiii îşi curăţă ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale şi smochine), uneori haine şi jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom, în seara de 24 decembrie.

O legendă extrem de cunoscută în Evul Mediu a fost cea despre hangiul care a stat de vorbă cu doi băieți care i-au cerut găzduire, fiind în drum spre Atena. Văzând că cei doi au aur, hangiul i-a omorât în timp ce dormeau și le-a pus trupurile într-un butoi cu saramură. Sfântul Nicolae nu doar că a aflat de crimă, dar a mers la han și i-a înviat pe cei doi băieți. De la această poveste a pornit tradiția de protector al copiilor.

Sfântul a apărat cu putere doctrina bisericească în timpul Marii Persecuții din anul 303 când Bibliile au fost arse și preoții au fost forțați să-și renege credința. Nicolae a stat ani buni în închisoare până când persecuțiile s-au încheiat în anul 313, după Edictul de la Milano (Mediolanum).

Sfântul Nicolae a făcut minuni chiar din timpul vieţii sale. În timpul călătoriei spre Ţara Sfântă, o furtună puternică i-a speriat pe cei din corabie, dar Nicolae i-a îndemnat pe toţi să se roage lui Dumnezeu, iar furtuna s-a oprit.

Tot atunci, Sfântul Nicolae a înviat un tânăr corăbier care căzuse de pe catarg şi se înecase. De asemenea, în Alexandria, Sfântul Nicolae a vindecat mulţi bolnavi şi oameni posedați de Diavol.

El a salvat cetatea Myra de foamete, arătându-se în vis unui negustor italian pe care l-a îndemnat să vină să-şi vândă grâul acolo.

Moaştele Sfântului Nicolae sunt păstrate la Catedrala din Bari, în Italia (Basilica di San Nicola) La biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti se află o parte din moaştele Sfântului Nicolae și foarte multe lăcaşuri de cult poartă numele Sfântului Nicolae.

Sfântul Nicolae în tradiția românească

Multe obiceiuri și tradiții sunt legate de Sfântul Nicolae, majoritatea având ca temă generozitatea și victoria binelui asupra răului.

Iată ce scrie Ion Ghinoiu în cartea ”Calendarul țăranului român - zile și mituri”: ”Divinitatea din generația sfinților - moși care a preluat numele și data de celebrare a sfântului Nicolae din calendarul creștin este numită în calendarul popular Sânnicoară (Transilvania), Moș Nicolae (Muntenia), Sfântul Nicolae a fost un personaj real: episcop din Myra, mort probabil în anul 343, apărător al dreptei credințe în Iisus”.

Cum este înfățișat în tradiția populară? Apare uneori pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă de decembrie, păzește Soarele care încearcă să se refugieze pe lângă el către ținuturile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură. Este sfânt patron al corăbierilor, pe care îi salvează de la înec, dar apără și soldații în războaie și de aceea mulți îl invocau în timpul luptelor. Era invocat și de văduve, de orfani și de fetele care voiau să se mărite, dar cel mai cunoscut este pentru faptul că aduce cadouri în noaptea de 5 spre 6 decembrie și pedepsește copiii leneși sau neascultători.

O scurtă istorie europeană

Sfântul Nicolae a fost venerat pe scară largă în Europa medievală pentru generozitatea sa, dar și pentru că a fost sfânt - protector pentru atât de multe categorii de persoane. Se spune că în secolul 11, câțiva marinari italieni i-au furat moaștele din zona Turciei se azi și le-au dus la Bari, în Italia.

Sfântul a fost celebrat între 1200 și 1500 pe scară largă în Europa. Nicolae era sfântul care aducea cadouri și era sărbătorit pe 6 decembrie. Sfântului oarecum mai strict i s-au adăugat tradiții de la alte zeități europene, cum ar fi nordicul Odin și Saturn de la romani, astfel că a ”căpătat” barbă albă și puterea de a zbura.

Dar după apariția Reformei Protestante - care nu încuraja celebrarea sfinților - tradițiile legate de Sf Nicolae au dispărut în multe părți ale Europei de Nord. Faptul că imaginea sfântului Nicolae s-a estompat a dus la apariția unei probleme: cine să fie personajul magic care duce copiilor cadouri. În unele cazuri locul a fost luat de pruncul Iisus și data a fost mutată de pe 6 pe 25 decembrie, dar rămânea o problemă: povestea nu se lega, un prunc nu are puterea să ducă multe cadouri și nici nu poate să-i sperie pe copiii care au fost cuminți.

Din această nevoie, în mitologia germanică au apărut figuri precum Ru-klaus, Aschenklas și Pelznickel care erau mari și demonice, pentru a-i determina pe copii să fie cuminți, în caz contrar venind pedepse, nu cadouri.

Prezența lui Sf Nicolae a rămas vie în Olanda, unde s-a menținut tradiția lui ”Sinterklaas”. În ziua sfântului sunt parade și sărbători, iar Sinterklaas vine călare pe cal, îmbrăcat într-o robă episcopală roșie și cu o mitră în mână. Copiii își pregăteau de cu seară încălțările, iar dimineața găseau mici cadouri simbolice.

Și în prezent în Europa de Nord, în zona Țărilor de Jos și în Germania de Sf Nicolae copiii primesc fursecuri speciale, bomboane sau mici cadouri, fie în ghetuțe, în șosete, pe farfurii sau chiar sub pernă. În unele zone, copiii îi scriu scrisori lui Moș Nicolae și lasă morcovi sau mere în iarbă pentru măgarii sau caii moșului. Printre micile cadouri date copiilor în țările din nord se numără portocalele, bănuții din ciocolată și acadelele în formă de toiag.

Foarte controversat este personajul care-l acompaniază pe Moș la sărbătorile din Olanda, Petru cel Negru (Zwarte Piet) care este un om care își vopsește fața în negru și are buzele roșii, ajutându-l pe Moș Nicolae să distribuie dulciuri copiilor cuminți, dar și bucăți de cărbune, cartofi și nuielușe celor care nu au fost cuminți. Zwarte Piet era prezentat fie ca un sclav negru eliberat, fie ca maur (arab).

Zwarte Piet a fost în ultimul deceniu o tradiție tot mai controversată în Olanda, fiind considerată de foarte mulți ca fiind o tradiție rasistă. Anul trecut controversa a ajuns și la premierul olandez Mark Rutte care și-a schimbat opinia, spunând că tradiția va dispărea cu timpul, după ce în trecut spusese că nu era o problemă cu Petru cel Negru.

Olandezii au dus tradiția sărbătoririi lui ”Sinterklaas” în secolul 17 în coloniile din America de Nord - New Amsterdam a fost prima denumire a orașului New York. Și în America tradiția a suferit transformări și a devenit Santa Claus prin combinarea legendei lui Sf Nicolae ca om bun și generos și legende vikinge în care un magician răsplătea copiii buni și îi pedepsea pe cei obraznici.

(Foto: Dreamstime.com)