Sub 180.000 de copii au venit pe lume anul trecut, potrivit datelor Statisticii. În 2020 se născuseră puțin peste 200.000 de copii, dar și acel număr era un record al ultimilor ani, record care a fost doborât de nașterile din 2021. Iar 2022 se arată a fi mai rău decât 2021 din punct de vedere al natalității.
HotNews.ro a stat de vorbă pe această temă cu unul dintre cei mai cunoscuți demografi români, profesorul Vasile Ghețău, care atrage în mod repetat atenția asupra dezastrului demografic la care asistăm.
Cum poate fi stimulată natalitatea în România? Care ar fi măsurile urgente pentru a inversa acest trend?
Vasile Ghețău: „Un nivel scăzut al natalității se întâlnește în majoritatea țărilor europene. Se poate deduce că există o cauzalitate comună.
Cercetarea demografică a mutat de mai multă vreme accentul determinării nivelului natalității de la factorii economici la cei culturali. Emanciparea femeii și noua ei poziție în societate ca persoană activă economic în afara gospodăriei, ca persoană independentă economic și cu decizie majoră asupra căsătoriei și dimensiunii familiei au dețin astăzi poziții dominante.
Se adaugă, cu pondere importantă, creșterea considerabilă a costului creșterii copilului. Sunt și alți factori.
Nivelul de trai scăzut din țara noastră are însă o contribuție la starea natalității. În Programul de guvernare al coaliției PSD+PNL+UDMR sunt menționate un număr impresionant (15!) de măsuri de stimulare a natalității, foarte bine formulate și foarte generoase ca suport economic pentru mamă și familia cu copii (chiar dacă sunt împrumutate).
Înainte de a iniția punerea lor în practică ar fi potrivit să știm ce se află în spatele a sute de mii de decizii ale tinerelor cupluri de a nu avea copii și în spatele altor sute de mii de decizii, mai multe, de a avea un singur copil. Doar cercetări selective bine concepute și realizate ar putea oferi răspuns. În felul acesta și eventuala adoptare a măsurilor menționate ar putea avea suport în preferințele populației tinere.
Copilul nu mai are poziția dominantă pe care o avea până nu de multă vreme în planurile tinerilor de a-și întemeia o familie. Viața în familie este organizată după alte ierarhii, criterii, preferințe și opțiuni în care domină cariera profesională, un nivel de trai ridicat, confortul (chiar luxul), fără a subestima egoismul. În literatura de peste ocean își face loc paradigma potrivit căreia împlinirea femeii are loc astăzi prin carieră și călătorii”.
Ca unul dintre cei mai cunoscuți demografi români, ce mesaj ați transmite autorităților?
Vasile Ghețău: „Depopularea țării se accentuează de la un an la altul, semne de posibilă schimbare nu au de unde veni. O tremie din populația țârii este compusă din generații venite pe lume după anul 1989 și o nouă generație mică se adaugă în fiecare an, mărind dimensiunea depopulării și îndepărtând orizontul începutului unei potențiale redresări.
Nu știm care măsuri economice consistente ar putea duce la redresarea natalității. S-ar putea însă să o știm din cercetările selective menționate. Inclusiv ce, care natalitate dorim să stimulăm spre binele societății.
Recensământul aflat în faza de finalizare ne va oferi o valoroasă oglindă a schimbărilor cunoscute de natalitate după recensământul din anul 2011 și modului în care se reflectă ele într-un indicator sintetic extrem de important în orientarea măsurilor de stimulare a natalității: numărul mediu de copii aduși pe lume de o femeie până la data recensământului după vârstă, stare civilă, nivel de educație, situație economică, etnie, religie.
Este greu de admis că am putea asista la o redresare de substanță a natalității prin măsurile care s-ar lua. Nu avem nici referințe internaționale semnificative. A rămâne însă indiferenți și a amâna luarea unor măsuri consistente înseamnă a asista neputincioși la degradarea catastrofală a situației demografice a țării. Viitorul României se află în viitorul populației sale”.
”Generația din 1961 a fost ultima care a asigurat nivelul de înlocuire. Toate celelalte generații au descendența finală sub nivelul de înlocuire”, a explicat la o conferință anterioară profesorul Vasile Ghețău.
Societatea se schimbă și nu doar în România. Conform datelor Eurostat, în ultimii 60 de ani schimbările sunt dramatice din acest punct de vedere. Iar aceste schimbări vin pe fondul unui declin demografic fără precedent.
În asemenea condiții, numărul profesorilor va trebui redus consistent (nu vor mai avea cui să predea), producătorii de materiale-suport pentru școli sau cei de jucării își vor vedea afacerile în contracție, apărând și alte efecte economice indirecte.
Peste 70% dintre cupluri spun că momentan nu își doresc copii. Aspectele financiare - situația financiară și incertitudinea cu privire la siguranța locului de muncă sunt determinante în decizia de a (mai) avea un copil.
După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuților vii, în medie sub 400.000 copii anual
Măsurile de politică demografică privind interzicerea avorturilor adoptate la sfârșitul anului 1966, au avut ca efect redresarea puternică a natalității, mai ales în primii ani de aplicare a decretului, când s-au născut în medie peste 526.000 de copii anual, consemnându-se rate de 27,4 la mie (în 1967) și respectiv 26,7 la mie (în 1968).
După 1980 s-a înregistrat o diminuare a numărului născuților vii, în medie sub 400.000 copii anual, iar în decursul perioadei 1980-1989 rata natalității a oscilat între 14 la mie și 18 la mie. Factorii coercitivi pronatalisti au avut efect numai pe termen scurt.
Începând cu 1956, natalitatea a înregistrat o tendința de scădere rapidă, de la 24,2 la mie (1956) la 14,3 la mie (1966), influențată atât de liberalizarea avorturilor cât și de cauze de ordin social, economic și educațional: accesul larg la învățământ, participarea ei la activitatea economică, mobilitatea profesională și socială generată de industrializare și de urbanizare.
În perioada 1947-1955, natalitatea a înregistrat în România valori ridicate, în mare parte datorită fenomenelor de recuperare a căsătoriilor și a nașterilor amânate. Ratele de natalitate au crescut de la 23,4 născuți-vii la 1000 de locuitori (1947) la 25,6 născuți-vii la 1000 de locuitori (1955) fără a atinge nivelul ratelor din perioada antebelică (30-35 născuți-vii la 1000 de locuitori).
Care sunt perspectivele actuale?
„Epidemia se va sfârși, lăsând în urma ei o populație și mai mică decât cea pe care o arătau toate perspectivele elaborate de Eurostat, Divizia de Populație ONU, Institutul Național de Statistică”, scria recent profesorul Ghețău pe Contributors.
O populație și mai mică și purtând mai departe gravele ei probleme de sănătate. O viziune optimistă ar însemna vindecarea marilor răni provocate de pandemie și a celor pe care le aveam înaintea ei și care au dus la o speranță de viață la naștere aflată în partea cea mai inferioară a clasamentului țărilor din UE-27.
Pentru prima dată după anul 1989 există și un context favorabil, cel al generoaselor și ambițioaselor programe și măsuri din Planul Național de Redresare și Reziliență. Realizarea lor ar putea schimba radical și nivelul de trai și calitatea asistenței medicale, dacă societatea românească va fi capabilă să le transpună în practică. Cred că România intră prin acest plan în faza decisivă a viitorului populației sale iar acest viitor este cel al țării.
O redresare însemnată a natalității ar putea reduce dimensiunea declinului natural al populației și diminua proporțiile procesului de depopulare a țării. Țara așteaptă de la noul Minister al Familiei numeroasele măsuri aflate în Programul de guvernare, consideră profesorul Vasile Ghețău.
Motivele pentru care cuplurile de azi nu vor copii
„Dau exemplul surorii mele și a soțului ei. Au zis că vor întâi să aibă joburi stabile, bine plătite și o locuință proprie că să simtă o stabilitate. Joburile le-au găsit, locuința au luat-o abia acum, la 35 de ani. Copiii se lasă încă așteptați.” Ioana
„Eu cred că unul din motive e instabilitatea financiară, nu avem contracte de muncă serioase și de lungă durată. Faptul că la noi e foarte greu să întreții o chirie sau să îți iei un apartament/casă. Dar cred că și sistemul educațional mort la fel e vinovat...”. Silvia
„Cred că nici medicii specialiști nu abordează cum trebuie situația, adică cu seriozitate și implicare. În cazul nostru ni s-a spus că s-ar putea sa nu putem avea copii. Deși nici unul nu a identificat o cauza concretă. În final am ajuns la cine trebuie, la sugestia unor prieteni și azi avem un băiețel conceput in vitro, iar o fetiță e pe drum concepută… din întâmplare” Carmen
„Sincer, eu una cred că se trage și de la emigrare. Majoritatea tinerilor pleacă din România, astfel pleacă și urmașii lor. Cei rămași nu au cum să țină loc și celor plecați. Alexandra
Instabilitate financiară, salarii mizere. Cu minim pe economie abia te întreții pe ține, dacă stai și pe chirie care e undeva la 3 sfert din cât câștigi…. Cine mai îndrăznește să facă copii?” Ioana
„Alor noștri le-a fost mai ușor pentru că pe vremea lui Ceaușescu aveau bani dar nu aveau ce face cu ei. Job în uzine după care nu mureau de foame. Locuri de muncă, stabilitate financiară, casă. Nu aveam stresul financiar de acum. Acum majoritatea ajung la ora 19 acasă. Cât costă o creșă? Cât costă bona (unde e cazul)? Rată la casă, mașină. „Alexandra
„Din punctul meu de vedere, e vorba de o schimbare majoră și o confuzie în ceea ce privește valorile: prea puțini își trăiesc conștient valorile, mulți nici macar nu știu care li-s valorile. Apoi, cred că e vorba de însingurare: cum o sa îți crești copiii fără sprjin, mai ales sprijin uman, relațional, din ăla care nu se cumpără, ci se oferă? Faci un copil, vezi ce greu îți e – cu nașterea, cu plânsul, cu nesomnul, cu izolarea socială, cu toate costurile și grijile pe care le presupune creșterea unui copil – și nu îți mai trebuie al doilea sau al treilea: ești prea epuizată să o iei de la capăt. Plus că munca ta, ca mamă, nu e valorizată in niciun fel în societate, ba ești de-a dreptul marginalizată daca alegi maternitatea pentru câțiva ani în defavoarea carierei. Și, nu în ultimul rând, e vorba de instabilitate familială, de lipsă de educație relațională, de faptul că noii părinți nu sunt pregătiți pentru noile dificultăți și mulți ajung să se piardă ca și cuplu printre ele.” Cristina
„Avem fiecare câte un mic business. Deci din start , excludem varianta de a sta unul din noi în concediu. Până la vârsta de 3 ani, nu există o variantă decentă de tip bonă/creșă/ ajutor în casă. După care, apare problemă costurilor uriașe în sănătate. Pentru a beneficia de calitate în actul medical, ești nevoit să scoți mulți bani din buzunare… când ești propriul șef, devine și mai frustrant când îți plătești contribuțiile, iar ulterior analizele și intervențiile medicale ale copilului sau ale părinților, pentru care statul nu îți asigură ce scrie pe hârtii. Urmează educația, unde școală de stat, nu asigură suficiențe variante de after school în cadrul instituțiilor de invatatamant sau alte variante ce să nu oblige părinții să scoată un salariu mediu din buzunar. Dacă nu ai bunici, frați în zonă, ai de ales între a stă acasă-unul din părinți să renunțe la job pentru a fi în sprijinul copilului de la naștere și până la liceu sau de a lucra, pentru că poate îți place ceea ce faci, dar banii câștigați să îi plătești pe diversele nevoi ale copilului de la naștere și până la momentul în care poate contribui și el la veniturile familiei. Vorbim de familie din mediul urban, cu câștiguri medii.” Linda
„Noi ne dorim un al doilea copil însă temerile noastre sunt următoarele: instabilitatea locului de muncă, rate la bancă ce cresc de la o luna la altă, lipsa unui ajutor ( mă număr printre cele care nu au părinții în același oraș pentru că nu ne găsim de muncă acolo )…plus programul „corporatist” care nu-ți mai lasă deloc timp de familie.” Anita
„Eu cred că problema la noi este generația părinților noștri. Diferența între comunism și libertatea de la ora actuală, i-a făcut să le pară rău că au avut copii devreme, și atâția și să transmită lucrul ăsta copiiilor lor, adică nouă. Undeva, s a înrădăcinat o noțiune aiurea, că viața se termină atunci când ai un copil, motiv pentru care mulți amână primul copil, uneori prea mult că să mai poată/vrea.” Andra
„Eu nu aș da vina pe instabilitatea financiară pentru că cei care nu au bani fac copii mulți și cei care au stabilitate financiară au un copil sau niciunul. Cred că unii își doresc o carieră, casă, se gândesc că au timp,vor să se plimbe,să cunoască lumea și când vor să aibă copil au ajuns la peste 35 ani și au probleme de fertilitate. Și altă categorie de oameni care au un copil dar nu și-l mai doresc pe al 2-lea pentru că le-a fost greu la primul, poate soțul nu a fost implicat în creșterea copilului, mamă nu a avut niciun ajutor și e obosită. Am cunoștințe din ambele categorii” Irina
„Unul din motive este clar infertilitatea. Sunt multe cupluri care își doresc dar bebele se lasă așteptat. Apoi, instabilitatea financiară. Toți ne dorim să le oferim copiilor noștri cât mai multe și cât mai bune. Ileana.Sursa opiniilor.
(foto articol © Cateyeperspective | Dreamstime.com)
6
34
