​​Adormirea Maicii Domnului (15 august) este cea mai importantă sărbătoare creștină a verii, prilej de venerare și pelerinaje. Adormire înseamnă „înviere”, iar Sfânta Fecioară este sărbătorită de numeroase ori pe parcursul anului, bucurându-se de un cult deosebit, atât la ortodocși, cât și la romano-catolici. În articol puteți citi despre tradiții populare, despre cum a fost vremea, dar și despre cum sărbătoresc ortodocșii, dar și catolicii.

Adormirea Maicii DomnuluiFoto: Theodor Bunica, Dreamstime.com

Mai jos puteți citi despre semnificația religioasă, dar și despre cum era Sfânta Fecioară privită în tradiția populară, cum era prezența ei în basme și ce lucruri nu trebuia să faci de 1Sântămăria Mare.

Informația pe scurt

• Adormirea Maicii Domnului (Sântămăria Mare) se sărbătorește la 15 august și este cea mai importantă sărbătoare creștină a verii, fiind precedată în credința ortodoxă de două săptămâni de post. Este sărbătoarea mutării la cer cu trupul a Sfintei Fecioare. Moartea Maicii Domnului poate fi privită ca pe o mutare la viață, din acest motiv, sărbătorea este una plină de bucurie.

• Sf Maria este foarte importantă pentru creștini și, de aceea, există peste tot în lume mănăstiri, biserici, locuri de pelerinaj și altare dedicate Sfintei Fecioare. În Europa cele mai cunoscute locuri sunt Lourdes și Fatima, iar în România, mănăstirile Nicula și Maria Radna.

• Temperaturi peste 35 C au fost de Sf Maria în ani precum 2003, 2008, 2015, 2010, 2000 și 1988. Nopți mai reci de 15 august au fost în 1984, 1987, 1994, 1995 și 2012.

• Fecioara Maria apare sub diferite nume în panteonul românesc, cele mai cunoscute fiind Sântămăria Mare și Sântămăria Mică, dar și Precista. Cuvântul „precista” înseamnă, cu referire la Fecioara Maria, care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită.

• Este, se poate spune, cea mai îndrăgită sfântă la români și era invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei și pentru ușurarea nașterii și de păgubiți, pentru prinderea hoților. Este prezentă și în basme, unde ajută eroinele să iasă din impas, însă le pedepsește cu asprime când îi încalcă ordinele.

• Sărbătoarea din 15 august era un moment important în calendarul popular, fiindcă oile erau coborâte de la munte, se interzicea scăldatul în apa râurilor ”spurcată” de cerb, se angajau paznicii la vii, era interzis să dormi pe prispă, dar și să mături prin casă.

• Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire, începând cu Buna Vestire din martie și terminând cu ”Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana”, la final de decembrie.

De ce Sf Maria este o sărbătoare atât de iubită în multe locuri din lume

„Sfânta Maria întrunește trei atribute care au generat în toate civilizațiile creștine un cult pe cât de puternic, pe cât de amprentat identitar. Mamă-fecioară, ea este ocrotitoarea familiei, a viitoarelor mame și a fetelor de măritat. Binecuvântată cu darul zămislirii Fiului lui Dumnezeu, îndeplinește adesea acte de justiție divină prin care contribuie la desăvârșirea Creației (binecuvântarea plantelor, a animalelor, patronajul asupra unor îndeletniciri. Așezată de-a dreapta Fiului ei, mijlocește relația oamenilor cu Sf Treime și îi poartă spre mântuirea sufletelor”, explică Narcisa Știucă, în cartea Spirala sărbătorilor - Rosturi, tâlcuri și deslușiri\\.

Ca o dovadă istorică a importanței Sfintei, la final de secol 13, în Imperiul Bizantin, luna august a fost dedicată Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu.

De ce Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare atât de importantă

„Importanța calendaristică a Sântămăriei Mari este subliniată de postul de două săptămâni care o prefațează (1-14 august), de pelerinajele organizate la mănăstirile cu hramul său, de deschiderea unui important sezon de nunți (16 august - 14 noiembrie), de începerea târgurilor și iarmaroacelor de toamnă, de praznicele de pomenire a morților și pomenile date pentru cei în viață”, explică Ion Ghinoiu în cartea Calendarul țăranului român - Zile și mituri.

De menționat că în trecut acest post era unul sever, ținut cu strictețe, cu o singură dezlegare la Pește (pe 6 august).

Pelerinaje și celebrări

Maica Domnului este venerată prin pelerinaje în zeci de țări, cele mai cunoscute în România fiind la mănăstirea Nicula (lângă orașul Gherla) și la Cacica (În Moldova).

În lume sunt celebre câteva locuri de pelerinaj precum Fatima, Lourdes, Czestochowa (Polonia), Medjugorje (Bosnia) și locurile din Țara Sfântă.

În fiecare an la 15 august, la Mănăstirea Nicula de lângă oraşul Gherla, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, vin în pelerinaj mii de credincioşi ortodocşi care vor să ajungă la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul şi mulţi înconjoară pe coate şi genunchi biserica din lemn din incinta mânăstirii, ca semn de credinţă şi de pocăinţă. Sfânta Fecioară Maria este socotită ocrotitoarea Clujului, pentru că i-a ferit pe locuitorii oraşului de ciuma care a decimat Europa în Evul Mediu.

În Moldova, de ziua hramului, este zi de pelerinaj la Sanctuarul Fecioarei Maria de la Cacica, din judeţul Suceava, unde vin mii de credincioşi catolici pentru a se ruga, iar la Mânăstirea Văratec, maicile fac pregătiri pentru credincioşii care le vor trece pragul.

Îşi cinstesc hramul şi Mânăstirea Bistriţa şi Schitul Draga, din judeţul Neamţ, mânăstirile Cozancea şi Zosin, din judeţul Botoşani, mânăstirile Rarău, Humor, Feteşti, Schitul Orata şi Plutoniţa din Suceava.

Credincioşii din Mitropolia Olteniei sunt aşteptaţi la hramul Mânăstirii Polovragi, în judeţul Gorj, iar Mânăstirea Curtea de Argeş, din judeţul Argeş, îşi aşteaptă credincioşii să se închine Maicii Domnului şi Sfintei Filofteia.

Şi mânăstirile Bistriţa, Frăsinei, Govora şi Sărăcineşti din Arhiepiscopia Râmnicului, mânăstirile Brâncoveni şi Strehareţ din Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, Mănăstirea Celic Dere din Episcopia Tulcii, dar şi Catedrala episcopală din Giurgiu îşi prăznuiesc hramul de Adormirea Maicii Domnului (sursa tvr.ro).

Despre diferențele semnificației sărbătorii la ortodocși și la catolici explică Narcisa Știucă: „Ortodocșii subliniază, prin denumirea praznicului săvârșirea din viață (Adormire), în vreme ce catolicii accentuează asupra mântuirii și așezării alături de Fiul său (Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria)”.

Adormirea Maicii Domnului la ortodocși

Maica Domnului are în calendarul ortodox 9 zile de pomenire (8 septembrie - Nașterea Maicii Domnului, 1 octombrie - Acoperământul Maicii Domnului, 21 noiembrie - Intrarea în biserică a Maicii Domnului, 9 decembrie - Zămislirea Sfintei Fecioare de către Sfânta Ana, 26 decembrie - Soborul Maicii Domnului, 25 martie - Buna Vestire, 2 iulie - Așezarea veșmântului Născătoarei de Dumnezeu în Vlaherne, 15 august - Adormirea Maicii Domnului, 31 august - Punerea in racla a brâului Maicii Domnului).

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului încununează sărbătorile dedicate Sfintei Fecioare Maria. Este precedată de o perioadă de post de două săptămâni, cu începere la 1 august.

Postul Adormirii Maicii Domnului este stabilit de Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice.

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este fixat in calendarul ortodox pe 15 august. Este sărbătoarea mutării sale la cer cu trupul. Potrivit tradiției, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea Mântuitorului. A fost înștiințată de îngerul Gavriil de ziua în care va trece la cele netrecătoare. Trupul ei nu a rămas în mormânt, pentru că Fiul ei, Cel care a biruit moartea, l-a ridicat la cer. Sfinții Părinți afirmă că după cum trupul ei a rămas integru, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească.

În bisericile ortodoxe se țin în aceste zile multe slujbe de slăvire a Fecioarei Maria, culminând cu Sfânta Liturghie de pe 15 august.

Praznicul Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie) ocupă un loc special în calendarul bisericesc, fiind serbat la începutul toamnei, adică în vremea roadelor pământului, în prima lună a anului bisericesc.

Ziua de 1 septembrie marchează în Biserica Ortodoxa începutul noului an bisericesc. Astfel, anul bisericesc se încheie în luna august. Sfârșitul anului bisericesc, ca de altfel și începutul lui, este sub ocrotirea și binecuvântarea Sfintei Fecioare Maria

Maica Domnului a fost rodul rugăciunilor neîncetate ale Sfinților și Drepților Ioachim și Ana din Nazaret. Din cauza lipsei de copii, Ioachim și Ana erau priviți ca fiind blestemați de Dumnezeu. Însă, Dumnezeu a ascultat rugăciunile lor și a trimis pe îngerul Său să le vestească faptul că vor avea un copil care va da trup omenesc lui Dumnezeu Fiul. Din acest motiv, Sfânta Fecioară Maria se bucură în Biserica ortodoxă și în inimile credincioșilor de un cult deosebit, de o supramărire și supravenerare, fiind socotită „mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii", adică decât toti îngerii. Deși se bucură de o astfel de cinstire, toată viața sa a stat sub semnul discreției și al smereniei.(sursa - crestinortodox.ro)

Adormirea Maicii Domnului la romano-catolici

Sărbătoarea celebrată în ziua de 15 august, dedicată Sfintei Fecioare Maria, este una din cele mai vechi celebrări mariane ale creștinătății. Ea este menționată deopotrivă în Răsărit și în Apus încă din secolele VI-VIII cu nume oarecum diferite și totuși complementare: „Adormirea Maicii Domnului”, în Răsărit, și „Ridicarea la cer a Maicii Domnului”.

Data de 15 august a fost aleasă pentru această sărbătoare, întrucât ea coincide cu consacrarea la Ierusalim a primei biserici dedicate Mariei, „mama lui Isus, Fiul lui Dumnezeu”, în secolul al V-lea, la puțin timp după Conciliul din Efes (431). (sursa - arcb.ro)

În credinţa Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea este denumită și Înălţarea Fecioarei Maria (sau Ridicarea la cer), cu referire la ridicarea trupului și sufletului Maicii Domnului la cer, la sfârşitul vieţii sale pe pământ.

Termenul „adormire” este cel mai vechi care se foloseşte în legătură cu sfârşitul vieţii Maicii Domnului. Sărbătorirea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. În acelaşi veac, sărbătoarea este introdusă şi la Roma, de către un papă grec, Sergiu I. (sursa - calendarcatolic.ro).

Adormirea Maicii Domnului este celebrată de romano-catolici printr-un program intens de rugăciuni (de exemplu ruga Sfântului Rozariu, Sfânta Liturghie, Adorațiile și Vigilia). Duminică are loc Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului.

Un lucru specific pentru romano-catolici ține de o practică religioasă denumită „novena”, practic nouă zile de rugăciuni în vederea unei sărbători mari. Sunt rugăciuni speciale care se fac în fiecare zi, începând cu nouă zile înainte de o sărbătoare mare.

Fecioara Maria în tradiția populară

August poartă numele împăratului roman Augustus și în funcție de regiune, românii îi spuneau în graiul popular ”Augustru”, ”Gustar”, ”Secerar” sau ”Măsălariu”. Gustar venea de la gustatul ritual al boabelor de struguri.

În calendarul popular luna august are un număr important de activități economice și agricole care trebuiau îndeplinite la timp și cu rapiditate (seceriș, cosit, întreținerea culturilor), iar numărul sărbătorilor este mai mic decât în alte luni.

August începe cu cele două săptămâni de post de dinaintea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului - Postul Sântămăriei, cea mai importantă sărbătoare fiind ”Probejenia” (dezlegare la pește), pe 6 august. Despre acest post se spunea că ”ar fi rupt din Postul Paștelui” și că este mult mai ușor de ținut decât celelalte posturi din an, fiindcă este o perioadă plină de fructe, legume și zarzavaturi (după Ion Ghinoiu).

Iată ce scrie Ion Ghinoiu despre cum era văzută Maica Domnului în calendarul popular:

„La trecerea de la vară la toamnă, calendarul popular păstrează amintirea morții și renașterii Zeiței - Mumă, peste care Părinții Bisericii Creștine au suprapus moartea (Adormirea) și nașterea Fecioarei Maria. Prin inversarea evenimentelor care închid și deschid viața Sfintei creștine - mai întâi moartea (15 august) și apoi se naște (8 septembrie), Biserica Creștină a preluat, de fapt, modelul preistoric: moare mai întâi reprezentarea mitică ajunsă la vârsta senectuții, în cazul de față Sântămăria Mare, și apoi se naște Sântămăria Mică”.

Este un moment important în calendarul popular, fiindcă se încheie „văratul” oilor la munte, bărbații își schimbau pălăria cu căciula, se interzicea scăldatul în apa râurilor ”spurcată” de cerb, se angajau paznicii la vii, era interzis să dormi pe prispă, dar și să mături prin casă.

Fecioara Maria apare sub diferite nume în panteonul românesc, cele mai cunoscute fiind Sântămăria Mare și Sântămăria Mică, dar și Precista. Cuvântul ”precista” înseamnă, cu referire la Fecioara Maria, care este imaculată, neprihănită; de o curățenie morală desăvârșită. În trecut, cuvinte precum pricestanie, precistanie sau priceaștenie desemnau Împărtășania, cuminecătura.

Este, se poate spune, cea mai îndrăgită „divinitate” feminină la români și era invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei și pentru ușurarea nașterii și de păgubiți, pentru prinderea hoților. Este prezentă și în basme, unde ajută eroinele să iasă din impas, însă le pedepsește cu asprime când îi încalcă ordinele, vindecă boli grele, redă orbirea fiicei orbite de mama vitregă și ajută fiica harnică să se mărite cu fiul împăratului.

Iată o legendă despre Maica Domnului, istorisită de etnograful Gh F Ciaușanu

„În Vâlcea se povestește că, pe când Maica Domnului se aciolase în peșteră și-i venise ceasul de născare, a căutat prin ieslele vitelor nutreț, ca să-și facă un strat pe care să se prăsească. A căutat mai întâi la cal și n-a găsit niciun fir, că știi: calul ronțăie toată noaptea și nu șade deloc cu gura lui.

Și l-a blestemat Maica Domnului ca să tot mănânce și să bage-n el ca-n groapă, dar de săturat, să nu se mai sature. Dar i-a lpsat și lui o singure noapte în care să se sature: noaptea de Sf Gheorghe.

Și a căutat și în ieslea boului și acolo a găsit de pus pentru strat. Și l-a binecuvântat Precesta să se sature pe fugă și să nu înflămânzească așa de repede cum înflămânzește calul”

Perioada dintre cele ”Sântămârii, deci din 16 august până în 7 septembrie, era considerată favorabilă semănatului grâului secarei și orzului, fiind o perioadă mai secetoasă.

Sântămăria Mică (8 septembrie) este, în calendarul popular, hotar astronomic între vară și iarnă, marcat de închiderea pământului pentru reptile și insecte, de plecarea păsărilor migratoare spre țările calde, de schimbarea pălăriei cu căciula, de târgurile și iarmaroacelor cu produse de sezon. Sosirea acestei zile indica țăranului activitățile practice care urmau a fi efectuate: culegerea ultimelor plante și fructe de leac din an, bătutul nucilor, începerea culesului viilor, dar și semănatul grâului, orzului și secarei.

Cum a fost vremea pe 15 august

Temperaturi peste 35 C au fost în ani precum 2003, 2008, 2015, 2010, 2000 și 1988. Spre exemplu, pe 15 august 2003 au fost +38 C la Drobeta Turnu Severin, iar pe 15 august 2015 au fost +37,1 C la Timișoara. La Iași au fost +37,2 C în 2010

Nopți mai reci de 15 august au fost în 1984, 1987, 1994, 1995 și 2012. Spre exemplu au fost +1,8 C la Miercurea Ciuc în 1984 și -4,2 C la Omu, pe 15 august 1983. La Sibiu minima a fost de +6,9 C în 1994, iar la Întorsura Buzăului au fost +4,2 C în dimineața de 15 august 1987.

La Constanța a fost foarte caldă noaptea în 2020, cu o minimă de 23 C, diferență uriașă față de 2006, când minima a fost de +8,4 C.

La București au fost 38 de grade în 2003, iar cea mai răcoroasă noapte de Sf Maria a fost în 1995: minimă de +9,6 C.