În Duminica Tomii, la o săptămână după Paște, Brașovul are parte de un fel de vizitatori din alte timpuri, fiindcă zeci de călăreți în straie colorate străbat străzile orașului vechi, din centrul împânzit de terase, până sus, la locul stâncos, dar plin și de poieni, numit Pietrele lui Solomon. De ce fac asta? De când există parada?
Dor de Juni și lume multă
În 2020 și 2021 parada Junilor nu s-a mai ținut, din cauza pandemiei, iar acum a fost mai multă lume ca niciodată, mii de brașoveni, dar și turiști, înghesuindu-se pe străzi să-i fotografieze și să-i filmeze. Clar că oamenilor le-a fost dor de unul dintre cele mai frumoase evenimente care se țin primăvara în Transilvania.
Click aici pentru a mări fotografia
Câteva zeci de călăreți din cele șapte cete de juni au participat la paradă și totul a început în Piața Unirii, nu departe de Prima Școală Românească, alaiul a coborât spre zona Prefecturii, a urcat pe str Republicii până în Piața Sfatului și apoi prin frumosul cartier românesc de case Șchei, către locul numit La Pietrele lui Solomon. Acolo Junii stau câteva ore, la o petrecere câmpenească.
Peste tot, în total de sute ori, călăreții salutau publicul cu Hristos a Înviat! și li se răspundea cu „Adevărat a Înviat!”.
Am fost de cel puțin 10 ori la parada Junilor în ultimii 30 de ani, dar niciodată nu a fost atât de multă lume. Cum numărul de mașini parcate este mult mai mare decât acum 10 - 15 ani, în unele locuri a fost mare înghesuială și caii au nechezat deranjați și și-au ridicat uneori picioarele din față când au auzit claxoane sau alte zgomote stridente.
De ce coboară călăreții în cetate?
Care este însemnătatea acestei parade? Ar fi două variante: una mai..lirică, alta patriotică, invocată de unul dintre „juni” și într-o conferință de presă, acum câteva zile. Una ar fi un semn că primăvara a învins definitiv iarna, iar călăreții vestesc clar „biruința” căldurii asupra frigului.
Click aici pentru a mări fotografia
Versiunea patriotică este că acești călăreți vin să demonstreze și să reamintească tuturor dreptul cutumiar al românilor pe aceste meleaguri. Această interpretare pornește de la vremurile de acum 150 de ani când parada se ținea, dar Brașovul era în Regatul Ungariei și românii nu aveau dreptul de a locui în cetate.
Trebuie spus că termenul de jun se referea în Ardeal la un tânăr necăsătorit, iar când este vorba de Junii Brașovului, termenul se referă la un bărbat în activitate. Tocmai de aceea avem între cetele de juni alăturări oarecum paradoxale precum „junii bătrâni" care practic se referă la cei căsătoriți, în timp ce „junii tineri" sunt cei necăsătoriți.
Click aici pentru a mări fotografia
Câțiva călăreți au cămăși albe, lungi până în genunchi, alți au veste sclipitoare, unii au căciuli albe de blană, alții au pălării negre, elegante, Hainele au și ele nume din alte timpuri, fie că vorbim despre "laibăr", fie de "șpențer". Laibăr-ul este o haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci. Spențerul este o haină scurtă (ca o vestă) sau, cum se spunea în vechile dicționare, „un surtuc fără pulpane”.
În plus, avem de-a face cu mare diversitate fiindcă sunt șapte cete de juni cu costume diferite și tradiții diferite reflectate în steagurile de mătase lucrate cu migală.
Click aici pentru a mări fotografia
Junii Brașovului - O scurtă istorie
Prima dovadă indirectă - dar controversată - despre juni datează de pe la 1540, se găsește într-un document de la Prima Școală Românească și în el se amintește de faptul că negustorii brașoveni au adus în Șchei 17 buzdugane. Este o dovadă indirectă, fiindcă documentul NU pomenește cuvântul „jun”, dar buzduganul este o armă ritualică, un simbol al puterii. Așadar, logica este că dacă s-au adus buzdugane, ele au fost aduse pentru ritualuri ale junilor.
Click aici pentru a mări fotografia
Prima mențiune documentară clară datează din anul 1728 (pentru Junii Tineri) și se află într-un hrisov (act domnesc) din arhiva Primei Școli Românești din Schei. În acest hrisov, Junii sunt amintiți ca „o rânduială din bătrâni”. Printre altele, se mai consemnează în acest document despre Juni: „Să-i lăsați să treacă fără oprială, frumos, pe rând cum se cade, iar cine se va îngădui să treacă cu sfintele cruci prin această grădină, unul ca acela să fie blestemat de Domnul și de cei 318 sfinți”. Este vorba de trecerea Junilor călări spre Pietrele lui Solomon, unde au loc serbările Junilor, în miercurea de după Paște, se menționează într-o carte despre Juni a cunoscutului profesor de istorie Vasile Oltean.
- „Obiceiul acesta al Junilor ne amintește de istoria meleagurilor pentru că ei și-au primit caracteristici pe fiecare treaptă a istoriei. Ca dovadă nu avem doar Juni tineri, care nu este un pleonasm, înseamnă necăsătoriți, avem roșiori, dorobanți și curcani, care luptă pentru independență. În amintirea evenimentelor din 1877, când noi eram în Ardeal și nu aveam voie să luptăm pentru independență, luam costume de roșiori, de dorobanți și de curcani. Patru dintre cele șapte grupuri de Juni poartă pe cap modelul căciulii lui Mihai Viteazul, trei poartă costume din 1877 și astfel ei asamblează niște valori ale istoriei prin felul lor de a se comporta”, explică Vasile Oltean, citat de Agerpres.
Trebuie spus că în vechime, parada Junilor nu se ținea în duminica Tomii, ci miercuri, dar în perioada comunistă junii nu aveau voie să ia caii de la „colectivă” miercurea, ci numai duminică.
Click aici pentru a mări fotografia
Primele parade în stilul de acum s-au organizat după 1870 la Brașov, iar în timpul comunismului au fost confiscați o parte dintre cai și o parte dintre costume au dispărut. Parada Junilor a revenit însă după 1990 și, chiar dacă după 2015 a fost tot mai greu să se închirieze cai, iar numărul de tineri dornici să intre în cetate, este tot mai mic, spectacolul se încheie cu jocuri, băutura și voie bună la Pietrele lui Solomon.
Click aici pentru a mări fotografia
Acolo, într-un loc cu poieni străjuite de pereți stâncoși, junii joacă hora, aruncă buzduganul și apoi se ospătează. Mii de turiști vin și ei până acolo să le țină isonul și să se distreze cum le place, fie că vorbim de cei care vin cu câteva PET-uri de bere pentru a se trânti în iarbă, fie de cei care vin cu rucsacuri ușoare pentru a urca de la Pietre, prin pădure, într-o excursie mai consistentă.
Junii la Pietrele lui Solomon în 2013
Click aici pentru a mări fotografia
Junii le dau buzduganul și unor oameni din public care vor să încerce să-l arunce.
Cele șapte grupuri ale Junilor sunt, în ordinea în care au defilat: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Junii Curcani, Junii Dorobanți, Junii Brașovecheni, Junii Roșiori și Junii Albiori.
Grupurile au în frunte „șerjile” adică vătaful, armașul mare, armașul mic, sutașul, stegarul și surlașul. Surla este instrumentul preferat al Junilor, un fel de trompetă care scoate sunete stridente.
Click aici pentru a mări fotografia
