Când vine vorba de Paște, atenția tinerilor români se îndreaptă mai mult asupra alimentației; elevii și studenții de azi știu despre importanța ouălor și a altor alimente tradiționale și cred că, fără ele, Paștele nu poate fi sărbătorit, arată un studiu făcut pe această temă.

Cosul de PasteFoto: HotNews.ro / Victor Cozmei

Elevii și studenții înțeleg sensul religios al Paștelui și consideră că este necesară respectarea tradițiilor și pregătirea mesei speciale pentru sărbătoare. Dar întregul mecanism al tradițiilor românești se confruntă cu 3 dificultăți complicate.

În primul rând, asistăm la o diminuare a importanței Bisericii în societate (și, prin urmare, a tradițiilor pe care aceasta încearcă să le mențină)

Asistăm la o secularizare a Bisericii, în sensul în care „secularizare” înseamnă a fi în spiritul acestei lumi și a nu (mai) fi în sistemul de credințe de reguli și de comportamente ale unei instituții religioase. Cea care, prin ȋnsăşi definiţia şi scopul să, este și nu este în această lume, spune antropologul Mirel Bănică, cercetător științific la Academia Română, într-o discuție cu HotNews.

Se joacă pe multiple planuri : și teologice și sociale, istorice, politice etc.

În limba română a intrat relativ recent un termen nou: seculariștii. O definiție de dicționar , dar nu al unui dicționar românesc, ne spune că ei sunt cei care cred că religia nu trebuie amestecate cu ordinea socială și activitățile politice ale unei țări. În România seculariștii au devenit cei care luptă împotriva Bisericii, luptă împotriva tradiției. Dar care “tradiţie”? Este aproape imposibil să definești tradiţia. Simplu fapt că scriem şi utilizăm cuvântul ca atare, tradiţie, o ucide simbolic, arată că aceasta nu mai există, mai spune antropologul specializat pe fenomenul religios.

Autor a mai multor cărți, printre care unele legate de fenomenul pelerinajelor, Bănciă mai spune că, după un moment de derută, în anii 1990 apar răspunsuri religioase foarte puternice şi variate la secularizare, ceea ce face ca astăzi să vorbim despre o re-compunere religioasă.

Sunt cercetători ai secularizării care spun că și fundamentalismele religioase sunt legate de secularizare, o formă de răspuns. Prin duritatea și agresivitatea lor ele secularizează la rândul lor instituția bisericească clasică.

Forme de secularizare și de re-compunere sunt și noile mișcări religioase, biserici şi culte charismatice, unele din America Latină, care şi-au făcut apariţia, mai nou, chiar şi la noi ȋn ţară. Poate că forme aparte de secularizare și de recompunere religioasă sunt și toate aceste mituri și mitologii ale omului contemporan.

În al doilea rând, elementele culturale din alte țări se văd în pregătirea românilor pentru Paște

Mulți dintre români lucrează în străinătate și se întorc acasă doar de Sărbători. Și aduc cu ei modelele culturale din țările din care vin. Are loc un fel de „globalizare” a obiceiurilor pascale.

Pentru 90% din respondenții studiului făcut printr tineri, Paștele înseamnă ”vopsitul ouălor”. Tot 10% dintre ei spun că vor petrece singuri sau cu prietenii (procent dublu față de acum 5 ani). De asemenea, unul din zece tineri români spun că nu mai respectă tradițiile de Paște. Iar aproape jumătate dintr tinerii de azi spun că își vor petrece paștele ”prin orașul de origine sau prin alte orașe”. E clar, asistăm la o schimbare de comportament vis-a-vis de Paște.

Paștele se „blecfreidizează”

În reclamele pascale mai vechi, despre care vorbește și David Ogilvy în cartea sa „Ogilvy despre publicitate”, reclamele la produsele pascale erau însoțite de imagini reprezentând familia adunată în jurul mesei sau la cadourile pe care Iepurașu le aducea. Astăzi, asemenea reclame nu mai există.

Întrebat de HotNews.ro cum se explică cvasi-dispariția referențialului religios la reclamele din preajma Sărbătorii pascale, Șerban Alexandrescu, cofondator Headvertising explică:

„Credeți-mă, e mai bine așa. Dacă nu, pauza de publicitate chiar ar arăta ca o „negustorie în Templu” și bănuiesc că ar fi mai mult decât dizgrațios să încerci să împaci cumva Golgota cu cașcavalul Dalia. Ar fi absolut dubios să amesteci grădina Ghetsimani cu „ouă bio cofraj mare” sau pe fecioara Maria cu „ulei măsline extra-virgin”.

Deci fiecare își vede de treaba lui, unii cu prohodul, ceilalți cu iepurii de ciocolată - și ar fi minunat să nu încercăm să le amestecăm nici în viitor. „Nu fă ca Iuda! Dacă ai nevoie de 30 arginți aplică acum pentru Creditul Pascal!”. După cum vedeți, ar fi grotesc; hai mai bine s-o lăsăm așa cum e acum”.

Vezi aici discuția cu Șerban Alexandrescu.