În timpul celui de-al doilea război mondial și al conflictului din fosta Iugoslavie, nimeni nu se gândea că responsabilii vor ajunge să fie trași la răspundere. De atunci, s-au diversificat instrumentele juridice, crimele internationale au fost analizate foarte serios atât de instanțele internaționale, dar și de cele interne și există alte standarde și proceduri. Există definiții ale genocidului, ale crimelor împotriva umanității și ale crimelor de război, dar și dispoziții care prevăd expres că pentru asemenea orori pot fi trași la răspundere inclusiv șefii de stat, șefii de guverne sau șefii militari, spune Răzvan Horațiu Radu, profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași, magistrat și fost agent guvernamental al României la CEDO și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Vladimir PutinFoto: kremlin.ru

Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga a ordonat miercuri Rusiei să suspende invadarea Ucrainei, însă Kremlinul ignoră această decizie, susținând că nu o poate „lua în considerare”.

În paralel cu demersurile de la Curtea Internațională de Justiție, 41 de state, între care și România, au sesizat în 2 martie Curtea Penală Internaţională, cerând procurorului Curţii Penale Internaţionale să înceapă o anchetă cu privire la posibile crime de război, crime împotriva umanităţii și crime de genocid comise de Rusia în Ucraina.

  • Există vreo procedură juridică prin care Rusia să fie obligată să pună în aplicare decizia CIJ, mai ales că are drept de veto în Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite? / Poate fi Rusia sancționată pentru nerespectarea deciziei?
  • Care sunt căile în justiție pentru a investiga și determina crimele de război, știind că unele țări, precum Germania, au propriile legi pentru urmărirea penală a crimelor de război? / Este plauzibilă crearea de către unele state a unui tribunal după modelul tribunalelor militare de la Nuremberg de după cel de-al doilea război mondial împotriva liderilor naziști?
  • Ar putea fi tras la răspundere Vladimir Putin?

Aceste sunt câteva dintre întrebările pe care i le-am adresat magistratului Răzvan Horațiu Radu, profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași și fost agent guvernamental al României la CEDO și la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Redăm mai jos răspunsurile:

Ceea ce putem remarca acum este că sunt puse la încercare toate mecanismele internaționale care au fost create după cel de-al doilea război mondial pentru a preîntâmpina războiul și a proteja drepturile fundamentale ale cetățeanului. Cât de eficiente vor fi aceste mecanisme rămâne de văzut. Un lucru este cert - după al doilea război mondial a existat nu doar o activitate de reglementare în domeniu, ci și o practică internațională astfel încât standardele se află acum la un alt nivel și sunt create premisele pentru eficiența unor asemenea mecanisme.

Putem observa mai multe demersuri la nivelul unor diferite organisme și organizații internaționale, cu obiect distinct de activitate. Unele dintre aceste demersuri au caracter de noutate, însă toate la un loc sunt complementare.

„Valorea juridică a hotărârilor CIJ este indiscutabilă"

Pe de o parte, observăm că Ucraina a sesizat Curtea Internațională de Justiție de la Haga, organul judiciar al ONU, care judecă doar diferende între state. Curtea Internațională de Justiția a apreciat că este competentă să judece diferendul dintre Ucraina și Rusia în baza Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid din 1948 și a ordonat o serie de măsuri provizorii.

Aceste măsuri provizorii nu prejudecă fondul, însă ele sunt obligatorii pentru părți și se referă la obligația Federației Ruse de a suspenda operațiunile militare pe teritoriul Ucrainei și de a se asigura că unitățile militare,

organizațiile și persoanele pe care le controlează nu continuă aceste operațiuni, precum și la obligația ambelor părți de a nu lua măsuri care să agraveze sau să întârzie soluționarea acestui litigiu.

Pe fond, acest litigiu declanșat de Ucraina are ca obiect lămurirea acuzațiilor aduse Ucrainei de autoritățile ruse privind pretinse acte de genocid săvârșite pe teritoriul regiunilor Luhansk și Donețk, care au reprezentat pretextul invaziei, precum și dacă autoritățile ruse pot utiliza intervenția forțelor armate pentru a preveni și pedepsi aceste pretinse acte de genocid.

Hotărârile Curții Internaționale de Justiție sunt obligatorii. Ce va spune Curtea, când se va pronunța pe fond și cum se vor raporta părțile din litigiu la executarea hotărârii rămâne de văzut.

În general, comunitatea internațională respectă hotărârile CIJ, care se bucură nu doar de forță obligatorie, ci și de autoritate și izvor de inspirație pentru alte instanțe internaționale. Valorea juridică și intelectuală a

hotărârilor CIJ este indiscutabilă.

Dacă una dintre părți nu se conformeaza, cealaltă se poate adresa Consiliului de Securitate al ONU. Aici, problema este că Rusia are drept de veto și poate bloca discuțiile.

„Poate fi creat un tribunal ad hoc pentru crime de război, cu un acord al comunității internaționale"

Pe de altă parte, Procurorul Curții Penale Internaționale, care are sediul tot la Haga, a fost sesizat de 41 de state, printre care și România, cu privire la presupuse infracțiuni de competența Curții legate de războiul din Ucraina.

Nici Federația Rusă și nici Ucraina nu sunt părți ale Statutului de la Roma din 1998 privind crearea Curții Penale Internaționale, întrucât nu l-au ratificat.

Totuși, Ucraina a recunoscut competența Curții de a cerceta faptele săvârșite pe teritoriul său începând cu anii 2013-2014. Prin urmare, Curtea Penală Internațională este competentă cu privire la eventualele crime de genocid, de război, crime împotriva umanității sau de agresiune săvârșite ca urmare a conflictului din Ucraina.

În acest sens, după cum reiese și din declarația procurorului Curții Penale Internaționale, are loc deja o anchetă și se strâng probe în acest sens.

Dacă s-au săvârșit crime de război, crime împotriva umanității sau genocid, doar Curtea ne poate spune, după ce investigația este finalizată și după ce desfășoară o judecată echitabilă. Până atunci, indicarea unor vinovați ar pune în discuție prezumția de nevinovăție.

Putem observa că există voci ale comunității internaționale care solicită și crearea unui tribunal special, ad-hoc pentru judecarea eventualelor crime internaționale legate de agresiunea împotriva Ucrainei. Asemenea exemple pot fi observate în istoria secolului trecut. De exemplu, Tribunalul de la Nurnberg, care a judecat parte din conducătorii Germaniei naziste responsabili pentru crimele săvârșite în perioada celui de-al doilea război mondial sau Tribunalul de la Haga pentru fosta Iugoslavie care i-a judecat pe liderii responsabili de războiul din fosta Iugoslavie de la începutul anilor 90. Pentru a fi creat însă un asemenea tribunal ad hoc, este necesar un acord la nivelul comunității internaționale.

„În cel de-al doilea război mondial nimeni nu se gândea că responsabilii vor ajunge să fie trași la răspundere"

Cât de eficiente și cât de repede se vor desfășura asemenea anchete rămâne de văzut. Un lucru este cert: standardele internaționale au evoluat. Comunitatea internațională dispune de instrumente juridice mult mai bune pentru a investiga asemenea fapte și de mijloace probatorii mult mai evoluate. Probele pot fi administrate mult mai ușor. Asistăm practic la un război live care vă lasa multe dovezi în urmă ce vor putea fi valorificate în justiția internațională.

În perioada desfășurării celui de-al doilea război mondial și al conflictului din fosta Iugoslavie, nimeni nu se gândea că responsabilii pentru aceste conflicte vor ajunge să fie trași la răspundere. De atunci, s-au diversificat instrumentele juridice, crimele internaționale au fost analizate foarte serios atât de instanțele internaționale, dar și de cele interne și avem alte standarde și proceduri. Avem definiții ale genocidului, ale crimelor împotriva umanității și ale crimelor de război, dar și dispoziții care prevăd expres că pentru asemenea orori pot fi trași la răspundere inclusiv șefii de stat, șefii de guverne sau șefii militari.

Mai mult, Statutul Curții Penale Internaționale prevede drepturi și garanții procesuale conforme standardelor internaționale pentru persoanele acuzate.

Este greu de răspuns categoric dacă va ar putea fi tras la răspundere Vladimir Putin, însă este cert că există premise si instrumente juridice de a sancționa încălcările Dreptului Penal Internațional.

„Presiunea ca instanța penală de la Haga să își îndeplinească mandatul va fi foarte mare"

Negarea sau nerecunoașterea competenței Curții Penale Internaționale nu împietează decisiv asupra capacității acesteia de a-și desfășura activitatea. La un moment dat, o persoană pusă sub acuzare poate să nu mai beneficieze de sprijin politic și să fie deferită unei asemenea instanțe.

Să ne amintim exemplul Slobodan Milosevic, care a fost predat în cele din urmă Tribunalului Internațional pentru Fosta Iugoslavie și care a fost judecat, condamnat, decedând în cele din urmă în închisoare.

Personal, am vizitat acum 5 ani, în calitate de membru al Comitetului pentru Prevenirea Torturii, persoane acuzate de crime de război în conflictul din fosta Iugoslavie. Erau comandanți militari de rang inferior și erau judecați de autoritățile naționale croate. Unii aveau istorii de război foarte interesante ce făcuseră obiectul presei internaționale. La momentul vizitei însă, erau niște bătrânei aparent inofensivi, cu multiple probleme de sănătate, însă vă garantez că nici ei nu își imaginau în anii '90 că vor răspunde pentru faptele lor.

Așadar, ceea ce contează este ca toate instrumentele internaționale să fie folosite în asemenea împrejurări.

Impunitatea unor persoane va fi posibilă doar dacă comunitatea internațională nu va ține la standardele dezvoltate de-a lungul unei perioade de aproape un secol. Cu siguranță, presiunea și sprijinul internațional ca instanța penală de la Haga să își îndeplinească mandatul vor fi foarte mari.

Ce înseamnă crime de război

Sistemul internațional de protecție ne arată că este imperfect, dar voința internațională îl poate face perfectibil. Cel puțin așa ne-a arătat experiență judiciară de până acum referitoare la sancționarea unor asemenea fapte ce violează legislația internațională.

În ceea ce privește crimele de război, crimele împotriva umanității, genocidul, conținutul lor normativ este foarte larg. Tratatele internaționale prevăd multiple acțiuni ca subsumându-se acestor infracțiuni, de exemplu: săvârșirea unor atacuri sistematice asupra populației civile, exterminarea, supunerea la sclavie, omuciderea, tortura, vătămarea unor persoane protejate de convențiile internaționale, violurile, atacurile asupra populației civile sau asupra unor bunuri protejate - școli, spitale, monumente, biserici etc.

„Cei care s-au adresat sau vor să se adreseze CEDO împotriva Rusiei, lăsați fără apărare"

Nu în ultimul rând, putem observa cum este lăsat fără acoperire sistemul de protecție al CEDO. Privit ca fiind cel mai de succes model în materia protecției drepturilor omului, sistemul european de protecție creat la nivelul Consiliului Europei pare să îi lase fără apărare pe cetățenii care au introdus sau intenționau să introducă plângeri împotriva Federației Ruse, dat fiind că aceasta s-a retras din Consiliul Europei și a denunțat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, un instrument foarte important și eficient de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățeanului.

CEDO a anunțat că a suspendat plângerile introduse împotriva Rusiei. Practic, cetățenii care suferă eventuale abuzuri din partea statului rus rămân descoperiți.

În mod cert, provocările cu care se confruntă comunitatea internațională sunt fără precedent, însă eu am toată încrederea că vor exista voință și inteligență politică și juridică care să determine eficacitatea mecanismelor dezvoltate în atâtea decenii și, eventual, la crearea unora noi. Prin urmare, nu cred că acțiunile iresponsabile care încalcă ordinea juridică internațională vor rămâne nesancționate.