Alexandra Furnea, supraviețuitoare Colectiv, mesaj dur: În 2021 suntem tot în 2015. Într-o țară în care, în plină tragedie, politicienii merg la chefuri, nu poartă mască, se bat pe burți la evenimente cu mii și zeci de mii de alți sfidători

de Redactia     HotNews.ro
Miercuri, 20 octombrie 2021, 15:28 Actualitate | Esenţial


Alexandra Furnea
Foto: Facebook Alexandra Furnea (Vladimir Gheorghiu)
Alexandra Furnea, una dintre supravieţuitoarele incendiului din Clubul Colectiv, constată, la aproape şase ani de la tragedie, că în 2021 suntem, de fapt, tot în 2015, cu politicieni, "alții, dar mereu aceiași, mânați de lăcomii și de metehne bătrâne și ucigașe", cu autorități "care azvârlă vina dintr-o parte în alta și când nu mai au cui să o paseze ridică din umeri și merg înainte", cu un sistem judiciar care "umilește victimele pentru a proteja vinovații, mimând dreptatea cu schimonoseli teatrale, de mare mincinoasă".

Alexandra Furnea este unul dintre supraviețuitorii incendiului din 30 octombrie 2015. A suferit arsuri grave, în zona spatelui, a umerilor și a mâinilor și a rămas cu cicatrice de care nu va scăpa toată viața.

Într-un mesaj postat miercuri pe Facebook, ea face o radiografie dură a situației în care se află România astăzi, la 6 ani de la incendiul din Colectiv în care au pierit 64 de oameni, iar alți zeci au rămas cu răni pe viață.

Tânăra își începe mesajul spunând că de fiecare dată în preajma zilei de 30 octombrie lumea își aduce aminte de victimele de la Colectiv, apoi "se așterne liniștea peste curiozitatea lor".

Despre lungul proces Colectiv, Alexandra Furnea spune că "s-a transformat într-un simulacru de justiție al cărui scop este acela de a trage, în fel și chip, de timp pentru a amâna pronunțarea unei sentințe, spre a menaja sensibilități politice și de stat".

Redăm integral mesajul Alexandrei Furnea:
  • "Este din nou octombrie și oamenii încep să-și amintească de Colectiv. Căsuța de mesaje se populează cu întrebări și propuneri venite din partea presei iar telefonul sună, afișând numere necunoscute în spatele cărora se ascund reporteri cu invitații la emisiuni TV. Unii caută drama. Vor mărturisiri sfâșietoare despre cum nu m-am făcut bine. Despre cum încă doare. Alții așteaptă povești de succes sau show. Își doresc relatări rostite cu zâmbetul pe buze despre binele care învinge întotdeauna răul. Cei mai mulți au nevoie de un subiect actual care să umple niște rubrici și să bifeze tema de interes a sezonului, un subiect emoționant, ușor de transformat într-o armă în eternul război care se dă pentru sufletele românilor. Un destin uman, cu toate complexitățile și nuanțele lui de gri, se preschimbă, cât ai clipi, într-un stimul și nimic mai mult, pentru sistemul nervos șubred și haotic al acestei țări, aflate în profundă suferință.
  • O dată pe an, consecvent, necunoscuți cu reportofon apar de nicăieri și mă întreabă cum mai sunt, în speranța că răspunsul meu va culege câteva like-uri, câteva reacții de tristețe sau de mânie și câteva inimioare. Că le va oferi cuvinte ce se pot frământa în mesaje politice sau sociale, numai bune de scos dintr-un context și pus în altul, mult mai important decât cel al unei vieți amărâte - ca atâtea altele din România - lovite de o tragedie - ca atâtea altele din România. Apoi, dupa data de 30, se așterne liniștea peste curiozitatea lor. Destinul meu este șters de pe agendă și se pierde în puzderia de drame specific românești, până la anul când ciclul se repetă.
  • Cum sunt?
  • Întinsă într-un pat cu așternuturi aspre, o femeie se chinuie să respire. Serul răcoros al medicamentelor din numeroasele perfuzii pe care le primește i se scurge prin vene, năucind-o. Suferă cumplit, dar undeva între confuzia bolii și luciditatea durerii, se roagă la Dumnezeu să o salveze, ca să se mai poată bucura de viață și de cei pe care îi iubește. La început nu știe dacă i se pare sau chiar vede o ceață neagră ridicându-se de pretutindeni. În primele secunde, nu își dă seama dacă se îneacă din cauza infecției, sau a fumului. Fum? Nu poate să fie aievea. Dar apoi simte focul. Nu izbutește să strige de durere și nici nu ar apuca să o facă pentru că vâlvătăile o reduc la tăcere, punându-i călușul morții între buzele uscate de febră. Lumina ei interioară se stinge în timp ce trupul i se aprinde, făcându-se scrum în locul în care trebuia să se facă bine. Plânși, speriați, învinși - arzând - alți 9 oameni i se alătură în moarte. Apoi alți 5. Apoi alți 7.
  • E rândul meu să pun întrebări.
  • Cum să fiu, într-o țară în care oamenii ard în spitale ca niște torțe însuflețite ce aruncă lumini crude, sfredelitoare, asupra corupției și a delăsării în care ne complacem? Cum să fiu, într-o țară în care autoritățile azvârlă vina dintr-o parte în alta și când nu mai au cui să o paseze, ridică din umeri și merg înainte, fără să le pese de zgomotul de sfărâmare pe care îl scot pașii lor greoi când calcă peste cadavrele acestui neam? Cum să fiu, într-o țară în care sistemul juridic umilește victimele pentru a proteja vinovații, mimând dreptatea cu schimonoseli teatrale, de mare mincinoasă? Cum să fiu când am senzația că procesul Colectiv s-a transformat într-un simulacru de justiție al cărui scop este acela de a trage, în fel și chip, de timp pentru a amâna pronunțarea unei sentințe, spre a menaja sensibilități politice și de stat? Cum să fiu când astăzi, cu 10 zile înainte de comemorarea celor 6 ani trecuți de la incendiu, este programat un nou termen în acest proces și, în loc să simt speranță, mă aștept la tot ce este mai rău din partea unui sistem în care ar trebui să cred?
  • Cum să fiu când în 2021, în România, suntem tot în 2015?
  • Cum să fiu când mă uit în jur și văd tot mai multă ură? Tot mai multă lipsă de empatie și de umanitate, chiar și la nivelul cetățenilor cu pretenții, nu doar al presei sau al politicienilor. Ne supărăm pe semenii noștri care nu s-au vaccinat. Propunem scenarii îngrozitoare care presupun să li se nege tratamentul odată ce ajung în spital, ca să „vadă cum e”. Îi transformăm în dușmani și aproape că ne bucurăm când „o pățesc”, fără să realizăm că vasta majoritate a acestor oameni sunt victime ale monstrului în care a fost transformat România de „autoritățile” corupte care ne țin destinele în mâini. După decenii întregi de comunism în care acestea și-au bătut în fel și chip joc de noi, ne-au îndobitocit, ne-au mințit și ne-au terorizat, pentru ca, mai apoi, în "democrație", să ne înșele, să ne fure, să distrugă sistemul de sănătate și să ne umilească – deseori aceiași politicieni vechi, în straie noi! - chiar este de mirare că am ajuns în acest hal, că neîncrederea a devenit singura reacție de care suntem capabili? Nu e nevoie să fii expert în psihologie socială ca să realizezi de unde ni se trag anumite prejudecăți și ca să înțelegi cât de adâncă este trauma colectivă. Adâncă, nevindecată și nevindecabilă momentan.
  • Într-o țară în care, în plină tragedie, politicienii, în loc să fie exemple de conduită, merg la chefuri, nu poartă mască, se bat pe burți la evenimente cu mii și zeci de mii de alți sfidători plătiți din banii poporului, într-o țară în care în multe spitale încă fac ravagii nosocomialele, este chiar atât de uimitor că disprețul profund față de așa-zisele „autorități” ne întunecă judecata? E de mirare că, într-un asemenea context, apar – ca o infecție oportunistă care cotropește un organism deja slăbit – tot soiul de personaje aberante și de „partide” politice extremiste care profită de vulnerabilitățile acestui neam pentru a-l îngropa și mai adânc în mizerie și pentru a se ridica, efectiv, peste mormântul lui, declamând, prin tot soiul de vectori dubioși, teorii care strepezesc creierii oricărui om sănătos? Și regret să o spun, dar nu prea suntem sănătoși în România, nici trupește, nici sufletește. Educația, singura care ne-ar putea însănătoși, a fost distrusă tot de aceste paiațe diabolice și hulpave și a devenit un lux pentru un procent semnificativ al populației țării, prea preocupat să-și asigure subzistența ca să poată gândi limpede.
  • Oamenii aceștia pe care astăzi îi urâm și îi judecăm, cei care suferă și se îmbolnăvesc – și mor – nu sunt vrăjmașii noștri. Chiar dacă poate să pară altfel, suntem în aceeași tabără, de aceeași parte a baricadei. Țara arde și cu ei, și cu „noi” în brațe, vaccinați sau nevaccinați, susținători ai unui partid sau ai celuilalt. În loc să ne îndreptăm scârba spre ei, mai bine i-am trage la răspundere pe cei care reprezintă puterea, cei cu adevărat vinovați de toate tragediile evitabile care se produc în România, cei care au distrus societatea românească, au omorât sentimentul de solidaritate, au ruinat sistemul sanitar, au fost mereu mai preocupați de imagine decât de binele poporului și care acum aruncă vina pentru suferința teribilă a acestor zile pandemice pe oamenii pe care trebuiau să îi ajute. Suntem, însă, prea ocupați cu lupta dintre noi, cu urzirea de tabere, ca să vedem că, și de data aceasta, ne-au prostit, deviindu-ne atenția de la cauza adevărată a problemei: corupția lor. Eterna lor corupție. Politicienii noștri cei de toate zilele, alții dar mereu aceiași, mânați de lăcomii și de metehne bătrâne și ucigașe.
  • Ne-au ajuns din urmă deceniile de disfuncționalitate la care ne-am adaptat ca să supraviețuim și acum murim din cauza lor. Și nu e vina noastră.
  • Cum sunt? Nu am un răspuns. Cel puțin nu unul care să satisfacă astfel de curiozități sezoniere care mă găsesc, octombrie de octombrie, în același loc în care eram acum 6 ani. Într-o Românie bolnavă, chinuită, furată și neconformă, fără avize și fără căpătâi, fără autorități reale, populată de funcționari publici – căci asta sunt, de fapt, politicienii, niște slujbași aflați în serviciul nostru, nu invers – aroganți, hoți, sifdători, incompetenți și corupți.
  • Voi lăsa „Jurnalul lui 66” să vorbească pentru mine. Îl postez aici, ca anul trecut, în speranța că povestea lui mai înseamnă ceva. Tot ce aș fi putut să spun vreodată despre Colectiv, dar și despre România, este așternut în rândurile lui. Sper ca, anul viitor, când va sosi un nou octombrie, să nu mai fie de actualitate. Din păcate, încă este.
  • Voi cum sunteți în acest octombrie?".








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















7531 vizualizari

  • +14 (14 voturi)    
    aceiași politicieni vechi, în straie noi! (Miercuri, 20 octombrie 2021, 15:48)

    Vaka [utilizator]

    A comentat cineva acum cateva zile ceva de genul:

    "Ma mir cum de va puteti lasa condusi de asemenea indivizi"

    Vai cum au sarit patriotii, ca de streceh piscati. Cand de fapt omul a sintetizate extrem de bine ce doamna spune in extenso in mesajul de mai sus.

    Tot ce misca in tara aia in aparatul de stat este puterd si corupt pana la os: de la functionarul de la ghiseu pana la presedinte, fara exceptie.
    • +5 (7 voturi)    
      Daca vrem altceva TREBUIE SA VOTAM ALTCEVA! (Miercuri, 20 octombrie 2021, 17:23)

      UnOarecare [utilizator] i-a raspuns lui Vaka

      ...
      • +4 (6 voturi)    
        Ce? (Miercuri, 20 octombrie 2021, 19:59)

        JohnDoe666 [utilizator] i-a raspuns lui UnOarecare

        Ce sa votam daca altceva nu exista? De 30 de ani regasim pe liste numai indivizi dubiosi pisi pe capatuire! Din 4 in 4 ani aceleasi mutre, cu aceleasi apucaturi si, uneori, cu nume diferite! Ce sa votam?
        • +1 (1 vot)    
          E, ar fi ce, dar nu-ti da voie de la partid... (Joi, 21 octombrie 2021, 9:45)

          bogdan1477 [utilizator] i-a raspuns lui JohnDoe666

          ... sa spui

          In mod evident USR nu e format in majoritate din indivizi dubiosi pusi pe capatuiala de 30 de ani. E suficient sa iei nitel la puricat CV-urile lor, si se vede clar ca-s croiti din alt tip de material.

          Da'cum de la partid a venit directiva sa spui ca toti 'e" la fel, ce sa faci si tu acum?
      • -1 (1 vot)    
        Nu ai pe cine. (Joi, 21 octombrie 2021, 9:18)

        EdyT [utilizator] i-a raspuns lui UnOarecare

        si nici nu are cine sa sustina oamenii de calitate.
  • +1 (11 voturi)    
    Adevărul gol goluț! (Miercuri, 20 octombrie 2021, 16:07)

    JohnDoe666 [utilizator]

    Un articol excepțional! Mă înclin în fața autoarei! Aș vrea ca aceste cuvinte să nu zboare în vânt ca speranțele noastre și să ajungă la cine trebuie, chiar dacă acesta, cred ca poate purta un singur nume: Dumnezeu!
  • +7 (9 voturi)    
    Nu se schimbă nimic (Miercuri, 20 octombrie 2021, 16:29)

    Propinatiu [utilizator]

    Din păcate, pot fi şi o mie de morţi pe zi, fără consecinţe! Ce contează politic e să nu se atingă nimeni de legile justiţiei, să rămână aşa cum au fost potrivite în Epoca Dragnea Toader Iordache.
  • -6 (8 voturi)    
    La chefuri si la Untold (Miercuri, 20 octombrie 2021, 16:30)

    VOX. [utilizator]

    Le merge bine.
  • +10 (10 voturi)    
    SIMULARE (Miercuri, 20 octombrie 2021, 16:59)

    valirin [utilizator]

    da, asta e Rrrrominia, o simulare in care:
    judecatorii se fac ca aplica legea
    militienii vand permise de conducere analfabetilor
    institutiile sunt conduse de politicieni, nu de oameni competenti
    mastile de protectie antivirus sunt traficate de interlopi
  • +6 (6 voturi)    
    Statul roman (Miercuri, 20 octombrie 2021, 17:18)

    levierul [utilizator]

    Societatea romaneasca este dominata de un anume model de om care, ajuns in conducerea Statului, cauta sa isi intretina puterea cu orice mijloace, sa minimizeze sansele de a fi tras la raspundere pentru orice ar face. E un model cinic, care accepta orice negociere si asociere, care cauta mereu vinovati pentru incompetenta sa, un parvenit gata sa isi puna diplome false pe peretii biroului si sa se laude cu credinta
  • +2 (2 voturi)    
    Fiecare popor isi merita conducatorii ... (Miercuri, 20 octombrie 2021, 20:43)

    sandu [anonim]

    ... si atat
  • 0 (0 voturi)    
    Dragă Alexandra, (Joi, 21 octombrie 2021, 11:41)

    ofCAER [anonim]

    Atunci, în acea noapte, moartea te-a înconjurat pe tine - din toate părțile te-a-nconjurat; ai scăpat, da, dar ai privit-o-n față. Ceea ce s-a petrecut atunci trebuie să îți dea curajul și puterea de a vedea (în continuare!) realitatea cît este aceasta de crudă. Orice așteptare ai de la justiția română - este o așteptare deșartă. Fiindcă nu poți avea pretenția să judece dosarul „Colectiv” repede și bine aceeași justiție care de trei ani nu ne spune dacă Băsescu a fost sau n-a fost turnător. Si e-atît de simplă speța...
    Cu toată compasiunea pentru suferințele prin care ai trecut și treci în continuare, mulțumește Lui Dumnezeu că ai scăpat cu viață - nu-L condamna pentru morții din jurul tău! - și nu te mai gîndi că, vreodată, se va face dreptate iar cineva va plăti!


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by