Mai mulți tineri din România au spus ce cred despre felul în care atentatele din 11 septembrie 2001 le-au influențat viața și cum s-a schimbat lumea după evenimentele de acum 20 de ani.
11 septembrie 2001 rămâne o zi fatidică pentru America, cea în care mai multe avioane au fost deturnate de 19 teroriști Al-Qaida, la ordinul lui Osama Bin Laden, și 2977 de oameni și-au pierdut viața.
Turnurile Gemene World Trade Center au fost complet distruse sub privirile oamenilor îngroziți, în timp ce un alt avion s-a prăbușit peste Pentagon, iar altul pe un câmp din statul Pennsylvania, după ce cei 37 de pasageri aflați la bord au reușit să-l abată de la direcția inițială și anume Congresul Statelor Unite.
În urma atacurilor inițiale au murit 2,751 de oameni, însă, ani mai târziu, numărul acestora s-a mărit, deoarece mulți și-au pierdut viața din cauza faptului că au inhalat praful de la fața locului.
Consecințele celui mai sângeros atac terorist din istoria mondială s-au văzut și în 2013, când autoritățile medicale au concluzionat că 1140 de persoane care au muncit, locuit sau studiat în Manhattan, la timpul tragediei, au fost diagnosticate cu cancer, din cauza noxelor inhalate.
Planeta întreagă a fost influențată de atentatele din 11 septembrie, fie că vorbim de războaiele din Afganistan și Irak, înăsprirea controalelor pe liniile aeriene, sporirea măsurilor de securitate cibernetică și așa mai departe.
Am vrut să aflăm cum văd aceste schimbări mai mulți tineri din România. La ce anume se gândesc prima dată când îi întrebi cum cred că au fost afectați de atentatele din 11 septembrie și cum s-a transformat lumea din jurul lor de la acele evenimente. Iată ce au răspuns.
Cosmin, 36 de ani, director de comunicare la un ONG: „Atentatele au marcat începutul panicii globale și au inspirat atentate teroriste prin alte părți”
Pe 11 septembrie 2001, chiulisem de la liceu și eram într-o bodegă pe nume La Burlane (lângă Shift-ul de azi), de lângă Lahovari, în București. Beam bere și la TV au arătat imaginile care mi-au rămas întipărite în cap.
Cred că noi, cei din afara SUA, am fost afectați indirect și subtil de momentul 9/11: s-a pornit „the war on terror”, unde au tras (și murit) inclusiv soldați români. Pe termen mediu, la 20 de ani de atunci, aș zice că atentatele au marcat începutul panicii globale și au inspirat atentate teroriste și prin alte părți ale lumii vestice.
Pentru mine, personal și cinic vorbind, singura schimbare - pe lângă sentimentul de anxietate care te împresoară - a fost că atentatele au pus un minus pe lista dezavantajelor traiului în afara țării.
Anii 2017-2018 au fost ani în care contemplam să plec din țară, pe fondul instabilității politice de-aici (care nu pare că se termină, hm). Mă gândeam însă că da, îs mai avansați în vestul Europei, atât de avansați încât au probleme super moderne precum atentate. Îmi vin în minte exemple din Germania, Belgia, Franța sau Spania și toate dățile în care vedeam, pe Facebook, prietenii din diaspora cum dădeau „marked as safe”.
Și acum meditez un pic la bancul acela (atenție, umor negru) cu deltaplanul care se izbește de-o clădire, de lângă care un român remarcă: „țară de rahat, atentate de rahat...” Trăiam oricum cu destule temeri și atunci, dar parcă astăzi vine câte o apocalipsă zilnic: catastrofe de mediu, Siria, Trump, Brexit, COVID etc.
Iulian, 35 de ani, publicitar: „Din acel punct, Statele Unite au devenit un stat mult mai agresiv extern, dar și intern, mai puțin democratic”
Da, simt că 9/11 mi-a impactat viața: m-a făcut să citesc mai multe știri, m-a stresat mai mult și m-a educat mai mult, astfel încât să înțeleg ce se întâmplă. Cred că e punctul de cotitură al tensiunii globale actuale pe care o trăim. Atunci a început.
Când vezi istorie/război LIVE la TV este clar că viața nu va mai fi niciodată la fel. Din acel punct, Statele Unite au devenit un stat mult mai agresiv extern, dar și intern, mai puțin democratic. Eu așa o văd.
Plus de asta, Europa a devenit mai puțin sigură, având în vedere că șirul de atentate și imigranți pornesc de la războaiele NATO din Orientul Mijlociu, care pornește de la 9/11. Da, a fost prima piesă de domino.
Miruna, 25 de ani jurnalistă: „Am învățat să fiu mai grijulie în locurile extrem de aglomerate”
Eram foarte mică în 2001, dar țin minte că am fost șocată la acel moment, pentru că toate transmisiunile au fost întrerupte la TV pentru acest Breaking News. Chiar și pe canalul de desene animate.
Brusc, nu mai trăiam în bula mea și mi-am dat seama cât de fragili suntem și că lucrurile nu sunt atât de roz în lume. Ăsta a fost începutul pentru istoria atacurilor teroriste.
Pe termen lung, nu pot spune că evenimentul m-a impactat, deși am învățat să fiu mai grijulie în locurile extrem de aglomerate. Am fost la un pas să mor în două atacuri din UK, unul pe Manchester Arena și unul în metroul din Londra. Mă aflasem pe aceeași arenă cu o zi înainte de atentat, și în metroul londonez, cu o stație înainte de atentat, am coborât.
Cătălina, 33 de ani, director de strategie media: „Am învățat că e necesar să fiu conștientă de cum funcționează lumea din jurul meu”
9/11 2001 nu a avut un impact conștient asupra mea atunci când s-a întâmplat. Era ziua mea, aveam 13 ani, mâncam bomboane și mă uitam la ceva ce nu făcea contact cu mintea mea de atunci. A fost un moment de derută pe care îl vizualizez perfect.
De-a lungul timpului a fost un moment/emoție pe care am retrăit-o an de an. I-am făcut o asociere directă (nici nu am fost ferită de simbolistica zilei, ca să zic așa) și a devenit un soi de reminder - că există și genul ăsta de pericole, pe care în mod uzual nu le conștientizezi, că sunt multe lucruri în afara controlului meu, de fapt.
Că e necesar să fiu conștientă de cum funcționează lumea din jurul meu (conspirații și toate cele), ce locuri îmi aleg să vizitez în lumea asta, cât de în siguranță mă simt etc.
Andrei, 32 de ani, șofer Bolt: „Am observat cum colegii cu origini arabe, integrați ok la școală până atunci, au început să fie bullied”
Când spui 11 septembrie, mă gândesc automat la dimineața aia incredibilă când se terminase lumea. Mă întorceam din Turcia din vacanță cu autocarul și auzeam la bulgari că e ceva haos, dar abia la noi am înțeles ce s-a întâmplat. Urmărisem alegeri și, până în momentul ăla (treceam a 5-a), înțelesesem că e uneori ca la fotbal și fiecare ține cu cineva, iar unii spun că ceilalți au furat.
Dar nu văzusem niciodată o fragmentare atât de agresivă a discursurilor publice. „Ne vom răzbuna” ăla faux-patriotic pe care au capitalizat liderii americani (Bush, Giuliani, au ieșit cu toții eroi) versus conspiraționiștii porniți să spună că e totul un smokescreen, un plan care să susțină complexul militar industrial american și să fure resurse din Afganistan.
Oricum, orice narativ ai fi ales să crezi, sentimentul resimțit era unul de neîncredere în autorități, lipsă de stabilitate, predictibilitate. Părea că, din punctul ăla, totul o să se schimbe în lume pentru toți. Efectul Fox/CNN/AlJazeera.
Pentru mine, a fost prima dată când m-am temut că pot avea loc atentate teroriste inclusiv la noi in țară. Ulterior, am realizat că mult mai periculoase decât atentatele sunt instrumentele de surveillance și abuz dezvoltate și folosite de guverne cu pretextul anti-terorismului.
Din punct de vedere social, n-am resimțit vreo schimbare pe pielea mea, însă am observat cum colegii cu origini arabe, integrați ok la școală până atunci, au început să fie bullied. „Noi vs ei.” Noi, care suntem cu americanii, versus ei. Chiar daca ei erau tot cu americanii, că doar am crescut cu aceleași filme. Pur și simplu.
Silvana, 26 de ani, marketing manager: „Această ură nejustificată și stereotipă către tot ceea ce înseamnă oameni din lumea arabă”
Imaginea cu turnurile gemene, atunci când cad, reprezintă una dintre cele mai vivide amintiri de la începutul vieții mele. Îmi aduc aminte și acum exact unde eram când s-a întâmplat: la bunica mea, aveam 6 ani și așteptam să ne uităm la acest serial pentru copii.
Transmisiunea a fost întreruptă de imagini din New York și am văzut live cum au căzut turnurile. Eram prea mică să-mi dau seama exact ce se întâmpla, dar îmi aduc aminte de mama și de bunica plângând.
Conștientizarea terorismului cred că am avut-o abia la atentatele de la Madrid. Cred că 9/11 ne-a impactat viața tuturor: de la războiul care a urmat și înăsprirea regulilor de transport aerian, până la această ură nejustificată și stereotipă către tot ceea ce înseamnă oameni din lumea arabă.
Andreea, 33 de ani, jurnalistă: „Emoțional vorbind, am realizat că poți muri oricând și nimic nu e 100% sigur”
Pe 11 septembrie 2001, am conștientizat pentru prima oară actele teroriste. Țin minte și acum cum mă uitam la TV și nu îmi venea să cred, și sperăm să fie orice altceva decât realitatea. Până atunci părea doar ceva din filme.
Evenimentul nu mi-a afectat comportamentul în public sau în avion, dar mi-a rămas în cap gândul ăsta că dacă ești în momentul nepotrivit undeva, asta ar putea fi finalul. M-au impresionat toți oamenii care au murit și poveștile lor, ultimele mesaje trimise.
Emoțional vorbind, am realizat că poți muri oricând și nimic nu e 100% sigur.
Victor, 31 de ani, publicitar: „Pentru mine, semnul a fost să-mi aduc aminte să-mi trăiesc viața la maximum”
Pe 11 septembrie 2001, de ziua mea de naștere, eram cu părinții mei în Carrefour Militari, pentru că urma să primesc combina Panasonic cu 3 CD-uri mult dorită. Țin minte de parcă ar fi fost ieri cum eram împreună la raionul audio-TV, moment în care știrea a apărut pe toate ecranele din magazin și toată lumea din supermarket a venit să vadă ce se întâmplă.
M-am gândit că sunt un om norocos că trăiesc în momentele alea, văzând acea tragedie. Evenimentul mi-a schimbat percepția vieții asupra noroc. Când vezi atâta drama de ziua ta, iar obiectivul tău e să primești un cadou, e ca și cum cineva ar atașa de ziua de 11 ghinion, însă, pentru mine, semnul a fost să-mi aduc aminte să-mi trăiesc viața la maximum.
Vlad, 33 de ani, designer: „9/11 a indus rasismul față de musulmani”
Nu simt că mi-au afectat viața în mode direct, dar în mod cert au creat preconcepții nedrepte față de cultura arabă și oamenii de acolo. Numai asta vedeai la televizor. Am citit un articol care vorbea despre cazul din Norvegia când un tânăr a împușcat 30 de copii.
El a fost declarat bolnav mintal și instituționalizat într-un spital de psihiatrie. Și așa cum preciza în articol, pentru că era alb, atunci singura explicație era că avea probleme psihice, dar dacă era arab, sigur era terorist. Da, 9/11 a indus rasismul față de musulmani.
10
5
