Comunismul americănesc nu se dezice // Ca orice partid de stânga preocupat de soarta sărăcimii și decis să lupte împotriva inechităților sociale, are o mare dragoste pentru banul capitalist. La fel și-n Venezuela. După 20 de ani de echitate socială în țară nu se mai găsește nimic iar leafa medie a ajuns de $1000/lună la $25/lună + cea mai zdravănă inflație din lume. Între timp ficele părintelui revoluției bolivariene, Hugo Chavez, trăiesc la New York într-o zonă exclusivistă cu costuri liunare/beretă roșie de peste $25000. Fiul fostului șofer de autobuz și actual președite comunist Maduro, trăiește mai mult prin Europa de Vest. A locuit și el o vreme la New York, ca orice comunist de omenie, numai că e căutat de autoritățile americane pentru trafic de droguri și spălare de bani așa că trebuie să se mulumească cu Europa. Oricum ca să-i aline aleanul lui Maduro jr, într-una din rarele sale vizite în Venezuela, la intrarea la un chef al unuia din miliardarii comuniști asupra sa s-a revărsat de la balcon o ploaie de banconte de $100. Interesant că nu le-a trecut prin cap să reverse o poaie de yuani din ăia cu poza tovarășului Mao pe ei.

mdea, si ce rau a dus-o Chile sub Pinochet // Ia uita-te un pic la nivelul de trai in Chile vs Venezuela cand a luat Pinochet puterea si uita-te acum! vreo diferenta? Allende a castigat alegerile pe rit "cubanezo-sovietic". Desi parea un intelectual ainocent ar fi urmat dezastrul clasic comunist!

De dragul adevărului istoric - e exact pe dos // Lucrurile stau un pic diferit. Allende a câștigat niște alegeri foarte contestate cu numeroase bănuieli de fraudă. Lovitura de stat nu a venit „la scurt timp” ci după 3 ani de mandat în care comisese un munte de ilegalități ignorând legislția adoptată de parlamentul țării și guvernând prin decrete. Politicile sale sociale au dus la inflație galopantă și somaj. URSS a refuzat să-i acorde creditele imense pe care le solicita Allende pentru „desăvârșirea transformării socialiste a țării”, pentru simplul motiv că erau mult mai mult decât putea oferi URSS - o țară cu mari probleme economice la ea acasă. Sovieticii i-au recomandat să o lase mai moale. Știind că nu mai are șansa la un al doilea mandat Allende a refuzat și a continuat cu nebunia comunistă ce a dus la prăbușirea completă și rapidă a economiei. Mondea s-a părbușit și magazinele s-au golit de bunuri esențiale. Sindicatul camionagiilor, ce inițial fusese un stâlp al puterii a intrat în grevă, ce a devenit în scurt timp grevă generală. Țara era în pragul colapsului. Toată lumea cerea demisia lui Allende. Armata în fruntea căreia se afla generalul Pinochet numit de puțin timp tocmai de Allende a încercuit palatul prezidențial. I-au cerut lui Allende să părăsească țara. Pe aeroportul din Satniago îl aștepta un avion cubanez. Militarii i-au promis public lui Allende că va putea să plece cu familia, averea sa și garda personală cubaneză (nu avea încredere în proprii său cetățeni). Allende a refuzat și a chemat prin radio la revoluție proletariatul chillian ce era în grevă generală împotriva sa. :) În final armata a luat palatul prezidențial cu asalt. Allende și o parte din garda sa cubaneză au murit în luptă. Chiar dacă Allende a refuzat termenii oferiți de armată, familia sa, a fost lăsată să plece cu avionul cubanez cu averea lui (ce nu prea putea fi justificată) și cu cubanezii ce supraviețuiseră asaltului.

În buna tradiție leninistă! // Tovarășul Lenin și-a finanțat lupta revoluționară confortabilă din Elveția prin așa numitele „exproprieri”. Adică pe românește, spargeri de bănci, jafuri și chiar piraterie. Un domeniu în care un tânăr promițător cu nome de guerre Stalin a excelat. Lenin îl numea „minunatul nostru georgian”. Drept recompensă pentru productivitatea sa, tânărul Stalin a fost invitat de onoare la congresul partidului bolșevic de la Stokholm (finanțat tocmai din spargerile sale) și numit din felie membru plin al Comitetului Central... Dincolo de asta Lenin era la rândul său un băiat gospodar: Aflat în Elveția s-a bătut ca un leu cu autoritățile țariste ce-i tăiaseră în timpul războiului pensia de nobil. Și asta pentru motivul ridicol că el ca nobil ar fi trebuit să se înroleze în armată, dar n-a avut vreme de asta fiind tare ocupat cu revoluția mondială. În orice caz a trimis petiții și lăcrămații semnate „nobil ereditar V.I. Ulianov” până cu vreo două săptămâni înainte de abdicarea țarului. De profesie avocat, absolvent al universității din Kazan, Lenin a pledat doar în două procese mari și late în întreaga sa activitate profesională: Primul împotriva țăranilor ale căror vite pășteau pe moșia familiei sale. Procesul a fost câștigat de Lenin și au plătit mujicii de le-au sărit cușmele din capete. Al doilea a fost cu un franțuz ce a dat cu bicicleta peste Lenin ce se afla la Paris în vacanță. Și ăsta a plătit de i-a sărit basca. Lenin a impresioniat în mod deosebit instanța cu descrierea convingătoare a marilor sale suferințe sufletești provacate de biciclistul neglijent ce putea (Doamne ferește!) șă-l lase chiar cu vătămări corporale. A fost unul din primele procese din Franța în care s-au acordat daune pentru vătămări pshice.